Postări

Se afișează postări din iulie, 2009

Dezgust

Ieri am avut parada militara la Arcul de Triumf. Multa lume, curiozitate, declaratii pompoase, toate dupa acelasi scenariu. Insa nimeni nu se intreaba daca noi ca stat am fost capabili sa le asiguram acolo o oarecare dotare, nimeni nu se intreaba/nu spune care e viata reala acolo (si ma refer strict la soldatii romani). Nu, pentru ca nimeni nu are tupeu sa spuna ca avem dotare ZERO, ca pana si hainele de pe ei sunt de la americani, ca nu avem aeronave sa-i transportam in teatrele de operatiuni, avem doua nave de zbor, una se taraie si cealalta e folosita pentru piese de schimb. Sa le fie rusine celor mari din minister si din guvern (si nu ma refer numai la actuala guvernare) pentru linia de plutire la care au adus armata romana. Si ca sa fie si mai frumos pentru soldatii ramasi in tara, li s-a redus salariul cu 20-25%, nu mai au niciun spor si acum nu li se mai dau nici banii de chirie. Ma intreb cati o sa ramana in armata cu astfel de salarii si cu bataia asta de joc?

Leneveala

Sunt la munte. Aseara era chiar racoare. Adica dupa ora 7 seara nici ca mai puteai sta in pantaloni scurti. Alta viata! Acum e cald afara, dar e numai bine. Adica nici sa mori de cald, dar nici sa nu poti respira. Si apropo de respirat, sunt tare mandra ca vin dintr-o zona a tarii in care stratul de onzon e in limitele normale. Cine stie pana cand?!?! Macar profit si eu de asta, poate ca ai mei copii n-o sa mai prinda asa ceva. Aici nimic interesant, dar te simti mai liber, nu te mai agiti ca sifonul in pahar, poti dormi in timpul noptii fara sa cauti sticla cu apa rece, mai adie cate un vanticel. Dimineata iti bei cafeaua sub umbrela, mananci multe fructe si legume din gradina (evident proaspete si fara E-uri), respiri aer curat, faci o plimbare inconjurat de munti si dealuri. Life! Numai ca eu nu pot sta mult, trebuie sa mai merg si prin alte parti, altfel ma plictisesc de moarte. Italy scrie pe tricou, iubirea mea de-o viata ( ma rog din 2004, cand am pus prima data piciorul pe tara

cuptor

Imagine
Nu mai fac nimic, nici sa gandesc nu mai pot de la atata caldura. Am dat drumul la aer conditionat, dar nu pot sta tot timpul cu el, ca eu racesc repede, deci...care ar fi solutia? Sa fug la munte? saptamana viitoare. Sa dau o raita pe la mare? prin august. Doar pepenele de la frigider ma mai salveaza!

vara

Imagine
Tag-urile zilei: pepene galben, inghetata cu caramel, apa cu gheata, ochelari de soare, prosop de plaja si piscina. Ar mai fi, dar pe caldura asta nu pot sa gandesc.

Ce minune...traim in Romania!

Am fost in Cismigiu, sa ma plimb cu barca. Ma urc in barca, dau cateva vasle, o las mai moale, si la un moment dat ce-mi vad ochii: un domn, de 35-40de ani era sub un copac, la marginea lacului, asezat pe zid. Dar, asta nu e tot! Sa nu cumva sa va ganditi ca voia sa faca o baie...nu...BA DA. Si inca cum? Omul venise pregatit de acasa cu prosop, sapun si tot ce-i trebuie. Si-a asezat frumos prosopul pe zid, a inceput sa se spele de la bust in sus, apoi a intrat frumos in lac. Bineinteles ca la 5 m mai incolo era anuntul cu "Scaldatul interzis!" Dar ce mai conteaza! Traim in Romania, sa nu ne mire.

Noutati...?

Sunt rosie ca racul, nu ma doare, numai ca nu pot dormi cu fata in jos... Am fost la piscina si am vrut sa iau tot soarele de care aveam nevoie, pentru ca eram alba ca branza. Asta e! Acum sa vad in ce culoare ma transform, sa mai fac si alte comparatii ;)

nimic

N-am mai scris de multa vreme. Exist, dar nu am ce spune. Nu privesc la stiri, nu citesc presa, nu stiu ce se intampla si nici ca ma intereseaza. Dupa o perioada de aproape 4 ani in care stiam tot ce se intampla, am decis ca-mi ajunge. Vreau o pauza! Ma uit la documentare, ascult seminarii ale unor profesori renumiti din strainatate, citesc. Imi ajunge, cel putin deocamdata! O sa revin ca inainte, dar...mai tarziu

O clipa de tacere...

Un moment de reculegere pentru bunicul meu! A fost un om bun. S-a nascut in plin razboi (Primul Razboi Mondial), anul de grazie 1917. A participat la cel de-al doilea. A fost exilat undeva prin sudul Republicii Moldova de astazi, dar n-a mai putut suporta si a evadat. A trecut Dunarea innot, toate cele trei brate si s-a intors acasa. Pe perioada comunista a fost om de vaza, a lucrat in Primarie, a fost sef la Cooperativa Agricola. A trait bine. Imi amintesc si acum de zilele in care imi povestea de razboi, apoi de traznaile pe care le faceam cand mergeam la ei. Cu o saptamana inaine de sfarsit mi-a zis: "Imi iau la revedere, iar cand o sa te intorci o sa fiu o amintire!". Initial, n-am fost foarte atenta la sensul cuvintelor, dar cand am mi s-a spus vestea...abia atunci am inteles ce a vrut sa spuna. Stia! Imi voi aminti mereu de el si de bunica (care anul viitor implineste 7 ani de cand a plecat si ea)! Dumnezeu sa-i odihneasca!