Matase Alba

PollTalk has received over 1.000.000 votes!

Highest profiling score

ConnectedTalk: apply for participation!

Coasta Esmeralda se afla in partea de nord - est a insulei, fiind zona cea mai scumpa. Este locul in care se afla cele mai imperioase vile ale milionarilor europeni si arabi, dar si locul unde se afla celebra Vila Certosa, locul preferat al lui Berlusconi.

Golful di Orosei se afla pe partea estica a Sardegniei. Este plin de grote si plaje la care se poate ajunge doar cu barca cu motor. Plajele sunt in general de mici dimensiuni, pline cu nisip foarte fin, mai mare sau chiar calcar. Fiecare grota da culoarea apei, de la verde albastru, la verde marin sau albastru petrol.

In plan indepartat - Insula Elba, iar in plan apropiat - Insula de Monte Cristo

Maine dimineata la prima ora decolez...Finally! Vacanta placuta si distractie maxima! (pentru cei care sunt in vacanta/concediu) si Serviciu usor si fructuos! (pentru cei care muncesc)

Maestrul diplomatiei, Mircea Malita, afirma despre Hrusciov ca "Acest om iubeste show-ul!". Ma gandeam zilele trecute ca s-ar putea face o analogie cu premierul Italiei, Silvio Berlusconi. Ii place tot timpul sa apara la televizor, face glume cu ziaristii, apare in ziare de scandal, ii place sa faca poze mai dezbracat. Cred ca putem spune ca si acestui personaj politic ii place show-ul. Sa vedem ce alte personaje mai gasim!

Vedeam zilele trecute intr-un sondaj INSOMAR ca Mircea Geoana crescuse vazand cu ochii 26,3% fata de actualul presedinte 30,3%. Ma tot gandeam ce s-o fi intamplat sau cine e in spatele sondajului. Mi s-a raspuns, printre dinti, ca e Hrebe la fraiele campaniei si...se vede! Hmmm! Astazi apare proaspat sondajul pe august al CSOP. Ce sa vezi!?! Domnii din institut il introduc pe Oprescu ca posibil candidat la presedintie si obtine 22% in varianta fara Geoana (fata de 36% Basescu) si 11%, in lista cu Geoana (21%) si Basescu (35%). Te gandesti viziunea nu e prea roz pentru Geoana. Dupa ce ca Antonescu incearca sa-l prinda din urma, asta-i mai lipsea! Nici nu apuca bine Oprescu sa se umfle in pene pentru procente ca incepe circul. Cica e mare scandal in bugetul primarie, ca Oprescu cheltuie bani, in plina criza, pe...repararea/aurirea ceasurilor din Bucuresti. (Dezbatere mare pe Realitatea).

N-am mai scris nimic de 4 zile. Nu prea am ce povesti, doar agitatia dinainte de plecare. Ce haine imi iau, ma hotarasc, iar nu-mi convine, revin asupra deciziei...si tot asa! Insa, am ajuns la concluzia ca sunt norocoasa ca am prieteni buni. Nu oricine poate spune asta. Eu pot spune cu mana pe inima ca am buni prieteni. M-au ajutat de fiecare data cand am avut nevoie, atat moral, cat si din alte considerente. Nu mai spun nimic, cuvintele sunt de prisos!

Cu calm si rabdare se rezolv toate! Asa e! Decat sa ma agit pe site-uri si alte nebunii privind echipamentul de scafandru, m-am decis sa-mi sun prietenii din Italia si sa caute ei. Ce sa caute, deja stiau despre magazinele respective. Nu mai ramane decat sa ajungem acolo si sa cumparam. Ce simplu era! Si am mai aflat o veste. De la Bologna la Sardinia nu mai mergem cu avionul, ci, mai frumos, cu o nava maritima. Evident, prietena mea (italianca) nu renunta la masina si...ia si masina, ca, deh!, sa ne fie mai usor sa ne miscam pe insula. Tot confortul, n-am ce zice! Pe mine insa ma amuza situatia mea actuala: somera si merg in vacanta in locuri super scumpe, de la patru stele in sus. Mare mi-e norocul!

In urmatoarele doua saptamani o sa am o preocupare noua. Am primit pe mail biletele de avion si de acum incep intrebarile lungi, raspunsuri intr-o doara, cautari pe internet etc Da, in sfarsit se pleaca inafara tarii, dupa un an de asteptare. Daca anul trecut am fost in Grecia, anul acesta se pleaca in Italia (cum altfel?), dar mai special in SARDINIA. Si eu cum ma agit mereu, deja intru in fibrilatie pentru ca vrem sa facem si altceva, adica scufundari. Initial am cautat echipamentul pe la magazinele din Bucuresti, nu suntem multumiti (de fapt eu nu ma prea pricep, domnul de langa le are). Acum am inceput pe site-urile din Bologna, fiindca acolo aterizam prima data. Domnul comanda si eu traduc in italiana. Si tot asa. Sarim dintr-o preocupare in alta. Abia astept sa ajung! Sa nu-mi spuneti ca nu va place poza (bine, e luata de pe net, dar vin eu cu altele noi)

A fost odata ca niciodata un biet lustragiu care isi castiga existenta, da, ati ghicit, lustruind pantofii domnilor care intrau si ieseau dintr-o cladire impozanta din centru. Niciodata nu stiuse exact ce cladire este aceea in fata careia lucra de ani de zile, poate ere o banca, poate era o bursa, poate vreun minister important insa domnii bine imbracati care intrau acolo opreau adeseori la el pentru a-si lustrui pantofii. Lustragiul nostru era priceput in ceea ce facea, folosea numai crema de pantofi de cea mai buna calitate si era vesel si optimist. Intr-un cuvant era multumit cu munca lui iar clientii lui la fel asteptandu-si rabdatori randul la lustruit. Intr-o zi insa s-a oprit la el un client nou, mai deosebit de ceilalti care l-a intrebat prietenos: “Ce faci aici? Ce-i cu tine asa de vesel? Nu ti-a spus nimeni de criza financiara?” Ce-i drept nu-i spusese nimeni, nici unul dintre domnii aceia bine imbracati care intrau in banca sau ce-o fi fost acolo, probabil toti la curent cu

Ma apuca ambitia si zic sa incerc si eu ca omu' sa depun dosarul pentru un post de consilier pentru afaceri europene la un minister. Imi fac copii xerox, fac rost de adeverinta de la medic (care, apropo, m-a costat 15 lei), noroc ca aveam cazierul. Desi, eram constienta ca nu sunt sanse reale, pentru ca e o practica in institutiile de stat ca postul sa fie ocupat inainte sa apara anuntul. Teoretic am studii si diplome de cursuri pe afaceri europene, dar... Dar eu, cu buna credinta, zic sa incerc. Evident ca aveam sanse 1/1000. Ma infiintez la minister, trec pe la registratura, trec si pe la SPP-ist sa-mi dea cartela de vizitator si incerc sa gasesc resursele umane. Dupa o umblare prin trei camere in care era scris resurse umane pe toate, ajung la locul care trebuie. Stau si astept, pentru ca persoana care se ocupa era "pe aici, poate la o cafea". E drept ca eu ajunsesem pe la 9.30. Ajunge domnisoara cu pricina, ii inmanez dosarul si ii comunic ca am atat copiile, cat si o