Matase Alba

Foarte frumos. Chiar mai bine decat alte dati. Iar karaoke a prins, adica s-au batut pe miscrofon. Parca toata lumea voia sa cante. Colegii care au cantat au fost super, ne-am amuzat, ne-am distrat, a fost ok. Am plecat pe la 22:00.

Cu voce timida si cu ochii plini de asteptare, micutul il priveste pe tatal sau si intreaba: - Taticule, cat castigi pe ora? Tatal, preocupat si cu un zambet sever, raspunde: - Fiule, aceste lucruri nu te privesc pe tine. Nu ma mai deranja, te rog! Copilul insista: - Dar, taticule, spune-mi cat castigi pe ora?! Reactia tatalui, la fel de severa, dar totusi, ca sa fie lasat in pace, raspunde: - Cinci dolari. Atunci copilul il intreaba: - Tata, poti sa-mi dai doi dolari, te rog? La aceasta intrebare, tatal se supara si cu multa bruschete ii spune: - Acesta este motivul pentru care ai vrut sa stii cat castig pe ora? Du-te in camera ta si culca-te, ca trebuia deja sa dormi! Si sa nu ma mai deranjezi... baiat profitor!... Un pic mai tarziu, stand ingandurat in fata televizorului, tatal reflecta putin la discutia cu baiatul sau. Se simte putin vinovat si realizeaza ca a fost prea dur cu el. Se gandeste ca poate cel mic are nevoie de bani sa cumpere ceva de mare interes pentru el si-si face m

In aceasta seara va fi petrecerealunara la firma. Probabil am mai pomenit de asta si de gestul frumos al condurii de a organiza in fiecare luna o petrecere pentru sabatoritii din luna respectiva. Dar nu de asta voiam sa scriu, ci de faptul ca am decis ca tematica sa fie Black/White or Both. Deja am vazut o mare parte din colegi in combinatia alb negru, chiar si in alb (un ingerag, vorba colegului nostru) sau in negru (gen, vaduva neagra). Dragut! Insa, am vazut si colegi care n-au tinut cont. Consider ca e o lipsa de respect pentru ceilalti si pentru cei care organizeaza petrecere. In fine, pa si torturile vor fi in trend, baloanele, adica...tot. Abia astept!

Ma mai uit din cand in cand la stiri. Ati vazut cumva stiri despre militarii morti in Romania, pentru ca se pregateau sa plece in misiune? Nici eu... Am ajuns sa avem mai multi militari morti la antrenamente decat in teatrele de operatiuni. Nu mai devreme de 2 saptamani i s-a descarcat arma unui, langa Sibiu. Nu mai vorbim de catastrofa militarilor de la Turda, cand s-a prabusit acel avion. Si lista continua...si evenimentele sunt din ce mai multe si mai dese. Evident bugetul trebuie sa-l ia Udrea pentru licitatii facute pe sub mana, in loc sa dea spre exemplu catre inlocuirea echipamentelor din armata, vechi de cand lumea. Dar n-ai cu cine...n-ai cu ce...

De ieri am vazut ca era frig... Azi dimineata si mai si. Cand am ajuns la birou: cancer. Un frig de am stat cu haina pe mine. Pana acum, la pranz, s-a mai incalzit. Evident ca am dat niste telefoane, caci proprietarul caldiri voia sa faca...economie. Hmmm! Pe spatele nostru, ca sa vezi. Oricum, bine ca s-a rezolvat. Acum asteptam sa ninga? Asteptam?

Am impresia ca unii oameni sunt batuti in cap. Le explici frumos o chestie, incerci din rasputeri sa-i faci sa inteleaga ce le spui si cand ai impresia ca totul e ok, revin cu intrebarea de la inceput. Si atunci ma si vad cu ochii cat cepele, cu fum iesit din urechi si neagra la fata...da, ca la desene animate. Trag aer in piept, si incerc sa explic inca o data...pe degetele, sau cum spun eu:ca la blonde (fara nicio conotatie, si eu sunt blonda, dar la par). Asa sunt astia care ma suna de la banca...da, azi m-a sunat o alta madame, careia i-am spus inca o data toata povestea de la Adam si Eva, si la sfarsit ma intreaba daca nu pot plati pana diseara. De data asta, recunosc, am ridicat tonul. I-am spus ca sper ca nu o sa ma sune tot personalul din banca in fiecare saptamana sa le spun povestea vietii mele... Si imi mai venea sa spun: femeie, este ...., care parte nu intelegi din ce-ti spun. Nu am bani, nu am cum sa fac rost, nu ma mai imprumuta nimeni. Punct Ma gandesc ca poate e un jos

Mananc ciocolata...2 batoane. De aseara am o pofta nebuna de ciocolata, dar nu tablete, nu batoane cu caramel, alune si alte nebunii. Nu...sa nu va ganditi la prostii, n-o sa vina niciun bebe, sunt sigura 100%. E drept ca n-am mai mancat de cel putin 2 saptamani ciocolata, probabil de asta. Si ma simt taaare bine...yammmy!

Nu mai stiu daca v-am povestit despre solicitarea mea de reeasalonare a creditelor pe care le am, si nici n-am rabdare sa caut. Deci, voi relua pe scurt. Acum 2 luni si ceva am solicitat la banca o reesalonare pe 2 ani si speram sa-mi micsoreze rata astfel incat sa pot plati o perioada fara sa ma strang de gat. Buun. Am scris o declaratie pe propria raspundere in care argumentam solicitarea, am dus copie dupa CI si cartea de munca si alte cele. Mi se spune ca in maxim 30 zile voi fi contactata indiferent de raspuns. Dupa mai mult de 30 zile sunt sunata sa mai duc niste documente, ca "altfel dosarul dvs nu va intra in analiza". Imi venea sa spun, "dar pana acum unde a fost, in cosul de gunoi?". Dupa alte 30 zile timp in care eu tot sun si insist sa mi se spuna ceva, sunt sunata si dupa ce cucoana respectiva imi insiruie o multime de cifre (noroc ca am notat repede pe agenda deschisa) ma intreaba daca sunt de acord. Hmmm? Pai cum sa fiu de acord daca nici macar nu-mi

Am vazut azi dimineata ceva dragut, ce n-am mai vazut de muuulta vreme printre oamenii "civilizati" care circula cu metroul. La statia Grigorescu a urcat o doamna/domnisoara pana in 30 ani, evident nici n-am observat-o(de obicei citesc si sunt cu ale mele). Ceea ce mi-a astras atentia a fost faptul ca un domn tot cam aceeasi varsta, care statea pe primul scaun de langa usa s-a ridicat pur si simplu si i-a oferit locul. Doamna/domnisoara usor jenata (se vedea pe fata ei) insista ca nu e nevoie. Domnul insista la randul lui sa ia loc, ea si mai jenata ii spusne ca nu merge mult, chiar nu e nevoi. Bine, in cele din urma ea s-a asezat. Faza a fost draguta pentru ca de mult nu am mai vazut ca un domn pur si simplu sa-i ofere locul, in conditiile in care atunci cand se deschid usile marea majoritatea a domnului dau coate femeilor si se imbulzesc sa intre si sa ocupe un loc liber. Ca sa nu mai spunem ca nimeni, indiferent daca e femeie sau barbat nu se ridica atunci cand vad o femei

La multi ani tuturor Mihai-lor/Mihaelelor si Gabriele/lor, si in special prietenelor si prietenilor mei, cu aceste nume frumoase.

S-a dus si el, in lumea celo care nu cuvanta. S-a dus, poate acolo ii va fi mai bine decat aici printre oamenii rai. Acestia o viata l-au "latrat" si murdarit cu cuvinte jignitoate si acum la momentul de rascruce isi aduc ode celui care nu mai este. Degeaba, e prea tarziu. Mult prea tarziu.

Stau si-mi amintesc de cursurile de la Facultatea de Stiinte Politice. Imi amintesc ca ne-au predat princiile democratiei, si mai ales ce inseamna un stat de drept, ce inseamna sa ai o democratie in tara ta, in paralel cu timpurile anterioare. Multe am invatat! Ma uit acum la alesii nostri: am impresia ca foarte putini au ajuns pe bancile unei astfel de facultati, si cand spun asta ma gandesc atat la sensul figurat cat si la cel propriu. Adica, daca n-au fost, foarte rau, daca au fost, sigur au ajuns doar sa dea niste spagi ca sa treaca examenele. Pacat! Pentru ca vad din ce in ce mai multe aberatii. Oamenii astia cred ca n-au pus in viata lor mana pe o carte, si nu cea de la pocker. Cum poti sa legiferezi ceva, cum poti sa gandesti ceva, fara sa iei in calcul (macar!) ce inseamna democratia in secolul XXI. Pe de alta parte, imi este rusine sa spun ca cine m-a invatat pe mine o parte din cursurile stiintei politice, acum dupa 4-5 ani face jocurile unui pardit corupt, avid dupa bani si

Consider ca cea mai mare provocare a mea a fost tocmai devenirea ca membru in cadrul acestei echipe. La inceput nu stiam prea multe despre aceasta activitate, nu cunosteam in detaliu ce presupune un management al unui proiect in adevaratul sens al cuvantului. Nici acum nu sunt la un nivel avansat, dar vreau sa invat cat mai multe. Imi amintesc prima sedinta la care am participat, era pentru un proiect de constructii preluat de firma noastra inca din faza de proiectare. La aceasta sedinta participa si beneficiarul, iar eu am avut sarcina sa fac Minuta sedintei. Mi-a fost foarte greu, aveam impresia ca nu inteleg nimic din ce discutau, parca vorbeau in alta limba. In primele saptamani eram derutata, nu stiam daca vreau sa lucrez acolo, caci desi membrii echipei incercau sa ma ajute, simteam ca nu inteleg nimic si esuez. Dar, a fost o provocare pentru mine si mi-am asumat-o. Am mers mai departe, am continuat sa invat, atat de la colegi, cat si din carti. Am ajuns sa coordonez cateva proie

da, de tot ce e in jurul nostru, de oamenii din jurul meu, de cei cu care ma intalnesc zi de zi. M-am saturat de rautatea umana, parca toti merg dupa principiul: sa cazi tu in groapa ca sa ma ridic eu. Si evident, ca-ti sapa groapa cu mult timp inainte. Va intrebati daca mi s-a intamplat ceva? Recent, nu sau nu inca. Insa am vazut cum colegii mei isi pun piedici unul la altul. Ceea ce ma doare este ca cine trebuie sa vada, nu vede sau se face ca nu vede. Si tot pe lingai, pe pupincuristi, pe rautati ii ridica la rangul de "oameni importanti". Nu-i asa! Nu, n-am sa ma duc sa spun ce vad sau ce fac acesti oameni pentru ca am facut-o la un moment dat si am platit pentru asta. Sa nu intelegeti gresit, nu parat sau ceva in genul, ci doar incercat sa ridic un val. Mi s-a acrit de asta, de oameni, de societate. M-as duce undeva unde sa nu ma gaseasca nimeni, mai bine sa nu ma inteleaga cineva, decat sa am de-a-face cu astfel de rautati. Poate o sa-mi spuna cineva ca lapte si miere n