Matase Alba

Maine vom fi la Comana, o zona de care am auzit cam acum vreo luna si un pic de la o prietena. Pentru cei care nu stiu, puteti intra aici sa vedeti cat este de frumos. Este un parc natural infiintat de autoritati prin 2004 si se afla undeva la jumatatea distantei dintre Bucuresti si Giurgiu. Este o buna evadare intr-un week-end sau chiar si pentru o zi. Am citit mult despre zona, imi place cum e prezentata. Ramane sa fac maine poze, multe poze, si voi posta si aici cateva. Sper ca si vremea sa tina cu noi. Acum e vant, maine au anuntat vreo 17-18 grade, ar fi relativ ok. deci, voi reveni cu impresii si poze!!!

N-am apucat deloc sa intru zilele astea...am sa va povestesc despre o petrecere surpriza organizata unui foarte bun prieten, care, apropo, azi e ziua lui (La multi ani, Ovi, sa ne traiesti si sa ramai mereu asa). Revin, de vreo luna de zile planificam cum sa-l scoatem din casa, cand sa organizam petrecerea sa nu lucreze, cum sa fie, ce sa-i spunem etc. Intr-un final, a fost duminica pe la pranz. Scos din casa de prietenul meu cu scuza ca trebuie sa-mi cumpere mie inel, omul saracul, bun prieten...ce nu face el pentru un bun prieten. Mai era si stresat ca avea de rezolvat in ziua respectiva niste probleme de familie si nu-i pornea masina (baterie moarte de ceva vreme). Cu cateva zile inainte prietena lui (si prietena mea, aceeasi persoana, evident) a dat comanda de tortul lui preferat, a cumparat coifuri, da, da, stiu, suna bine. Eu am gasit si cornete...ha, ha, ha, cu Barbie. Deci, ne intalnim acolo toti (la el acasa) si pe la ora programata apare si el la usa. I-am deschis usa iar n

Abia astept sa vina week-end-ul...de fapt il astept de duminica seara. N-am avut o saptamana grea, insa m-am simtit ca naiba. M-am trezit foarte, foarte greu, ma dor toate alea, sunt prost dispusa...da, stiu, e posibil sa fie din cauza vremii. Si totusi!

Sunt dezamagita de oamenii care urla unii la altii de parca se cred intr-o ferma de animale, de oamenii care isi fac rau unii altora doar de dragul satisfactiei, de oamenii care scuipa minciuni catre semenii lor doar pentru a se amuza, de oamenii care considera ca a face o fapta rea este egal cu a face o fapta buna, de oamenii care isi trag in jos colegii doar pentru a urca ei inca o scara (si aia fragila), de oamenii care fac compromisuri pentru a avea o situatie financiara mai buna (banii se cheltuie, respectul de sine ramane) etc. Da, stiu este in natura umana de a face aceste lucruri, de a se comporta in astfel de moduri, insa cred ca mai tine si de educatie, de bunul simt, de respectul de sine sau respectul fata de ceilalti, de toate acestea, care pentru multi sunt doar imagini dintr-un film SF. Si totusi, cer prea mult? Da, stiu ca nu se face primavara cu o floare si nici nu o sa incerc macar sa schimb ceva, sunt realista ca nu o sa reusesc. Insa imi pun problema pentru copii nos

Suntem stresati, da, stiu nu e nimic nou sub soare. Problema este ca sistemul in care traim, societatea asta ne face sa fie stresati inca de la varste fragede. Sa o luam de la inceput. Inca de la scoala generala suntem stresati si prost educati ca trebuie sa invatam si sa luam note bune pentru ca ne cearta dna invatatoare/profesoara si se supara parintii. Nu ni se spune ca invatam pentru noi, ca sa putem face ceva in viata. Ne streseaza dmineata cu trezitul devreme, probabil stiti cum plang cei mici dimineata si cum se incearca comunicarea cu ei. Suntem stresati la liceu cu examene, cu materii proaste si gandite de vreun individ care se plictisea in minister si a mai scormonit ceva. Suntem stresati la facultate, ca poate, parintii nostri nu au bani sa ne dea si trebuie sa ne impartim intre cursuri si un job part-time. Suntem stresati cand mai avem cate un profesor diliu si pica la examen 95% dintre studenti, doar asa, ca sa aiba ce face in vara. Suntem stresati ca nu gasim un loc de

De vreo saptamana de cand am renuntat a mai citi in metrou, aud tot felul de conversatii. Bine, am renuntat e dur, fac o pauza, desi imi car cartea dupa mine. Revin, azi dimineata aud o conversatie intre doua doamne in jur de 45-50 de ani. Din cate mi-am dat seama erau functionare la vreo institutie. Nu o sa redau conversatia aici. Ideea e ca cele doua doamne isi calculase deja cat vor primi la majorarea salariilor din iunie. Si m-a bufnit rasul (evident in sinea mea). Adica, lumea chiar crede ca li se va mari salariul? Chiar au cazut in plasa ca o sa se intample asta? eu nu cred. Si chiar daca o sa se intample pe bune, mai mult de 20-30 de lei nu cred ca va fi. Adica stim foarte bine ca nu exista bani la buget si ca e doar un gest electroral disperat. Am zis ca nu fac politica, insa cred ca o astia din PDL chiar intrec niste limite ale bunului simt. Nu o spun eu, o spun ceilalti.

Lectura, cărţile ALL şi voluntariatul au acum un nou nume: vALLuntar (a se citi voluntar ). Ce este vALLuntar? Este o campanie online prin care noi, Grupul Editorial ALL, ne propunem să încurajăm lectura şi voluntariatul. O echipă de angajaţi ALL va face voluntariat în schimbul…lecturii. ( continuare )

Am prins azi, asa din zbor, o conversatie in metrou si una dintre persoane a afirmat: "Pai daca isi tine banii la ciorap...de ce nu ii pune intr-o banca, ceva". Am stat si m-am gandit la asta un pic. De cele mai multe ori nu iti mai vine sa mai pui niciun leu la banca si multi dintre noi gandesc asa. Nu, nu de frica unui posibil faliment, nici nu mai poate fi vorba de asa ceva, nu mai suntem in anii '90. Insa, analizand un pic problema vedem ca: dobanzile la depozite sunt mai mult decat ridicule (nu ca sa te imbogatesti din dobanda, dar...), ai comisioane peste comisioane: de extragere, de administrare etc, si statul si-a mai pus si impozit pe veniturile provenite din dobanzi. La sfarsit, cand vrei sa scoti banii din banca te trezesti ca de fapt iei mai putin decat ai depus. Si atunci, nu mai bine ii tii la ciorap? Adica nu sa traiesti decent, dar iti dau mai putin decat aveai la inceput. Eu am experienta depozitelor la banci, ca marea majoritate. Stiind toate astea si t

Sunt amuzanti cei de la Vodafone... s-o iau cu inceputul. Acum vreo doua luni si jumatate mi-am cumparat un telefon si l-am luat de la Vodafone ca tot aveam abonament la ei de un car de ani si m-am gandit ca mi-l dau mai ieftin. Mi-am schimbat abonamentul in ideea ca o sa am nevoie de net si l-am luat pe cel de 15 euro/luna. Nu am probleme nici cu telefonul, nici cu optiunile abonamentului. Astazi, insa, ma suna un agent de la ei sa-mi spuna ca are o mare surpriza pentru mine. Stau si-l ascult pe domn, ca doar isi facea meseria. Si-mi spune acolo cu multa ardoare ca imi da un modem de internet gratuit, ca in magazin e nu stiu cati euro, ca imi da antivirus 2 luni gratuit, ca imi da si reducere la abonamentul de net de la 9 la 7 euro timp de un an (abonament incheiat evident pe 2) etc. Dar nu a verificat nicio clipa ca eu am un abonament de 15 euro. Da, o sa-mi spuneti ca e pe telefon internetul pe care il am si ca ei imi ofera pe calculator. Dar nu am nevoie, ce am acum e suficient. I

Centrul pentru Jurnalism Independent anunta lansarea programului Jurnalism responsabil , cel mai nou proiect de continut editorial al CJI. Proiectul isi propune sa aduca in spatiul public materiale de referinta pe teme de interes major pentru societate, care nu si-au gasit inca locul in presa. Proiectul presupune realizarea unei platforme online, documentarea si realizarea de proiecte jurnalistice multimedia si promovarea materialelor din presa locala pe subiecte cu potential impact national. “In ultimii ani am pregatit zeci de jurnalisti sa faca fata provocarilor noilor tehnologii, sa gandeasca materialele in stil multimedia. Am discutat cu acestia despre nevoia vitala de jurnalism responsabil, facut in interes public si cu respectarea standardelor profesionale”, a declarat Ioana Avadani, director executiv al CJI . CJI a coordonat in ultimii ani realizarea unor materiale pe teme importante, cum ar fi accesul la sanatate sau la educatie in comunitatile de romi sau sanatatea minta

În „Biletul de iesire din criză”, Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului BNR -Mugur Isărescu, abordează o temă actuală: criza economică mondială. Deși acest fenoment și-a făcut apariția acum mai bine de cinci ani, reușește să ne afecteze și în prezent. ( continuare )

Nu ma mai uit la stiri...de mult, chiar de o buna bucata de vreme. Se mai intampla sa butonez telecomanda si sa ramana cine stie cum pe cate un canal de stiri. Nu mai sunt ca acum cativa ani, cand stiam noutatile inainte sa apara, cand aveam stiri la secunda. Iar daca nu eram la curent cu absolut tot ce se intampla, intern sau extern, nu ma simteam bine. Si totusi, nu mai vreau, nu mai pot. Refuz sa mai aud si sa vad toate accidentele de pe lume, toate dramele traite sau inchipuite de marea majoritate a romanilor, toate scormonelile mai mult sau mai putin adevarate. Ah, ca sa nu mai zic ca nu ma mai pot uita la stiri despre politica interna. Adica tot ce se intampla acum e un mare rahat, despicat in 7.000 de fire de catre toti jurnalistii, analistii si necunoscatorii. Mi se pare incredibil cum pot sa analizeze asa ceva, cum se poate sa dai nume de stiri la niste prostii, care nu numai ca nu trebuie promovate, dar trebuie total ignorate. Nu ma uit la toate tampeniile de emisiuni cvasi-

M-am intors la munca...dupa doua saptamani de concediu, din care una la pat din cauza unei nenorocite de viroze. Inca mai port semnele acestui virus, inca tusesc crunt si sunt foarte obosita. Dupa o saptamana de stat numai in pat, deja ma resimt, ma simt epuizata. Mai ales ca nici nu am ajuns bine la birou ca a trebuit sa ma mut...iar, a nu stiu cata oara. In doi ani si ceva de cand sunt in firma asta doua lucruri se intampla frecvent: imi mut biroul o data la 4-6 luni si al doilea: nu am niciodata liniste in concediu (adica de obicei plec cu laptopul, trebuie sa rezolv mereu chestii, primesc muuuulte telefoane). Sa nu intelegeti gresit, nu ma plang (cel putin nu de astea doua), era doar o constatare normala, adusa la zi. Din concediu nu prea am ce sa povestesc. Adica, inafara de plimbat pe toate drumurile si juma' de tara, nimic interesant. Bine macar ca s-a incalzit afara, ca atunci cand am plecat din Bucuresti eram blindata cu geaca groasa, bocanci de munte, manusi si alte acce