Matase Alba

"Rareori ne gândim la ceea ce avem, dar mereu la ceea ce ne lipseste". Schopenhauer

Ieri am avut toata ziua o stare de exaltare. Am trecut prin sentimente de mandrie, de bucurie, de satisfactie si alte asemenea sentimente. Astazi a mai scazut in intensitate, dar asta nu inseamna ca e de rau, doar ca m-am obisnuit cu vestea. Da, asa este! Este vorba de o veste! Ieri s-au afisat rezultatele la bacalaureat si sora cea mica a luat 9,75, din care doi de 10 la istorie si geografie. Foarte tare! asta a fost prima reactie! Colegii mei glumeau si spuneau ca astea nu sunt note si ca nici macar la purtare nu au avut atat de mult :) Sunt mandra de ea si ii doresc mult succes la examenele de admitere de peste doua saptamani!

Nici nu mai stiu de cand am creat acest cont si acest blog, da, stiu pot verifica, dar asa ca idee...e de demult. Erau alte vremuri, nu imi pierdeam capul cu atata treaba. Si nu stiu daca aceasta "treaba" de care ma plang mereu este pentru ca nu mi-am stabilit foarte clar prioritatile sau poate ca imi asum prea multe responsabilitati si la un moment dat chiar nu mai pot duce sau chiar poate ma plang...si atat. Imi place sa fiu ocupata, sa fac ceva mereu, insa de multe ori imi dau si eu seama ca poate nu erau chiar atat de importante. N-am mai facut de multa vreme ceva PENTRU MINE. Imi lipseste satisfactia personala ca am demarat ceva DOAR pentru mine si am reusit. Am facut multe pentru multi, pentru altii. Dorintele mi-au ramas acolo undeva suspendate si ma gandes la ele, dar nu fac nimic pentru a le indeplini. Si sa nu va ganditi ca aceste dorinte sunt imposibile, nu, in niciun caz. Sunt dorinte pe care oameni normali le fac poate chiar zilnic. Cum e sa citesti o carte