Matase Alba

Asa cum ne-am obisnuit, la fiecare sfarsit de an tragem linie si estimam cum  a fost anul care tocmai sta sa se termine. Stau si ma gandesc de cateva zile. Nu pot sa spun ca a fost un an rau, dar nici bun. Am avut parte de lucruri frumoase, dar si de neajunsuri. A fost unul echilibrat? Poate, dar cu talerul balantei inclinand mai mult catre un gri inchis. Din punct de vedere financiar, a fost mai bun decat anul precedent, insa nu pot spune ca am excelat. Da, am reusit sa-mi platesc niste datorii si am reusit sa ma ajung cu banii de la o luna la alta, ceea ce inainte nu se intampla. Din punct de vedere sentimental, prima parte a fost grea, mult mai grea decat v-ati imagina, insa cu multa staruinta si incredere am reusit sa trec peste. Incercari de acest gen avem parte mereu in viata, asa ca mi-am propus sa trec peste orice obstacol. Din punct de vedere profesional, am evoluat foarte mult intr-o anumita directie pe care o credeam uitata, am invatat multe, am trecut peste multe, am cu

Imi place mult sa citesc....citesc acasa (cand apuc), citesc in metrou si de multe ori imi vine sa citsc si la birou (desi n-am timp nici sa respir). Atunci cand ma apuca, greu ma lasa...cum se spune. Insa week-endul asta a fost prolific, mai exact ziua de duminica. Mai precis, n-am facut nimic altceva decat am citit. Am descoperit cartea pe acelasi site pe care il vizitez frecvent www.elefant.ro, cautand diverse si nimic concret. Am vazut titlul si apoi curiozitatea m-a impins sa citesc si descrierea, iar urmatorul impuls a fost sa o pun in cosul de cumparaturi. Au fost altele la rand, de citit ma refer, iar acum i-a venit si ei randul. Despre ce carte e vorba? " Constance. Tragica si scandaloasa viata a doamnei Oscar Wilde ", de Franny Moyle O puteti gasi aici . Ieri am citit mai bine de jumatate de carte, iar aseara eram cu tableta in mana si cautam descrieri ale lui Oscar Wilde, dar si ceea ce a scris. M-a mirat faptul ca inafara de "Portretul lui Dorian Gray&qu

Recunosc, n-am fost un copil cuminte. Desi sunt fata, in copilarie am fost mai baietoasa. Inca de mica imi placea sa explorez. Eu am crescut la tara, intr-o perioada in care foarte putine persoane din sat aveau masina, astfel ca drumurile toate erau ale noastre ale copiilor. Mai mult, nici prea multe garduri nu erau si bantuiam pe toate colinele si toate dealurile. Nu era copac sau gard sa nu fi fost escaladat de mine. Imi placea sa descopar, sa vad, sa cunosc. Pe de alta parte, reversul medaliei, era faptul ca nu aveam nicio haina intreaga. Mama saraca era disperata ca nu apucam sa le port decat de cateva ori. Vara, dupa ce se insera, ne placea sa jucam fotbal in zona luminata de la vecinul, care avea un neon afara. Ne prindea si 11 noaptea si nu ne potoleam decat  atunci cand parintii nostrii ne strigau, care pe unde, si ne stricau gasca. Insa mereu ne promiteam ca maine o luam de la capat. Iarna, la noi in sat era o zapada de abia puteai razbi, ca sa ajungem la scoala ne ingropa

In acest week-end memorabil am fost la Cluj. De ce spun memorabil? Pentru ca s-a nimerit sa fie si 1 Decembrie si marea majoritate s-a focusat pe Ziua Romaniei, cum si cat sa fim de patrioti si cum sa ne testam rezistenta fizica atunci cand stam in frig si ploaie/ninsoare pentru a vedea parada. Revenim. Nu n-am fost nici la parada si nici nu ma da patriotismul afara din casa. S-a nimerit sa fim la Cluj pentru ca acolo avem prieteni dragi si dupa mai bine de 2 ani ne-am hotarat sa-i si vizitam. Drumul la dus a fost relativ ok. Daca nu punem la socoteala cele 2 ore petrecute la Sibiu, drumul a fost de 5 ore...mult mai repede decat am calculat. Daca avem un drum prin zona, obligatoriu la Sibiu ne oprim sa mancam. Da, la acelasi restaurant. Chiar daca apoi bombanim 3 zile ca ne miros hainele a 3 feluri de mancare, coboram in pivnita cu pricina si mancam. Nu poti sa zici, se mananca bine, romaneste as spune, adica cu multa carne, smantana de sta lingura dreapta in ea si mult usturoi si c

"Deseori, reciclarea este o falsa problema. Daca n-am mai consuma atat de mult, n-am mai avea nici ce sa reciclam. Daca ne-am cumpara produsele de la piata folosind un cos, toata risipa de ambalaje si de pungi de plastic ar disparea. Evitati pe cat posibil, sa cumparati si sa folosisti plasticul. Utilizati borcane de sticla, fete de masa si prosoape de bucatarie din bumbac. Recurgeti la saci de panza pentru stocarea proviziilor si renuntati la cei de unica folosinta. (...) Sanatatea, economia si ecologia fomeaza un tot. Daca decideti sa va ameliorati igiena de viata si sa mancati mai putin si mai bine, veti trai mai sanatos, veti fi mai rezistenti, veti cheltui mai putini bani si veti participa la salvarea mediului inconjurator". Dominique Loreau - Arta esentei

Aseara am facut gogosi! Nimic nou...am mai facut pana acum si cu siguranta o sa mai coc vreo cateva. Insa aseara, in timp ce ma luptam cu aluatul mi-am amintit de o intamplare din copilarie. Eram micuta, la bunica (Dumnezeu s-o odihneasca!) si ne facea gogosi. Mici, rotunde, umflate asa cum imi doresc si mie sa-mi iasa. Asa calde cum erau, ma duceam cu ele in camara si le umpleam cu gem sau cu miere. Bunica mea avea stupi cu albine in gradina, stupi pe care mereu ii ingrijea. Avea o gradina micuta cu foarte multe flori, colorate, avea multe tipuri astfel incat erau inflorite de primavara devreme pana toamna tarziu. In gradina aceea micuta si draguta mai avea meri si caisi, dar si capsuni, zmeura si coacaze rosii. Mereu cand mergeam la ea in vizita, primul lucru pe care il faceam era sa dau o tura prin gradina: sa rontai ce era copt sau aproape copt, sa miros florile si sa aud zumzetul albinelor printre ele. Si astazi cand imi amintesc parca devin linistita, visatoare si realizez cat

Ne-am intors din Cipru de o saptamana...fix o saptamana la ora 00.00. Ma tot invart pe blog tot de vreo saptamana ca sa astern niste randuri. N-am avut nici puterea nici tragerea de inima, si nu pentru ca nu mi-a placut acolo, ci pentru ca nu-mi mai place aici. Si totusi... Am stat in Cipru in Larnaca, insa ne-am plimbat si prin alte zone. Nu le-am acoperit pe toate, mai lasam si pentru o data viitoare. A fost foarte frumos, ne-a placut foarte mult, din toate punctele de vedere: plaja, nisipul, oamenii, mancarea, locurile, privelistile, orice. A fost ca o vacanta dorita, dar scurta. Au fost 9 zile, insa ne-am dat seama ca poate 20-25 de zile ar fi cel mai indicat pentru o astfel de vacanta. Sa simti toate zilele pe care le petreci, sa profiti de fiecare clipa care trece acolo, timpul care pare lung si nelimitat. Nu o sa incerc sa va povestesc ca intr-un ghid de calatorii, sunt pe multe site-uri (le-am citit si eu si chiar asa sunt, cum va povestesc), insa o sa dau cateva detalii

A venit si vremea mea...cum se spune! In sfarsit, a venit si perioada pentru concediul mea pe anul acesta. Maine pe vremea asta va salut din aeroport...via Larnaca. Da, anul acesta mergem in Cipru. Daca anul trecut am ales Grecia (Limnos), acum doi ani Spania (Barcelona), am zis ca anul acesta sa mergem in alt loc. Si l-am ales chiar de anul trecut, la o luna dupa ce ne-am intors din vacanta anterioara, am zis sa fie, sa fim siguri. Totul planificat. Am citit pe net cate ceva despre Cipru, despre Larnaca, Nicosia si alte localitati mai interesante. Abia astept sa le vizitez, sa ma pierd printre stradute inguste, sa miros aer de Mediterana, sa simt nisipul fin al plajelor de acolo, dar si apa cristalina, clara, curata. Abia astept sa lenevesc pe sezlong cu o carte buna (mi-am facut stocul din timp), sa ma odihnesc, sa profit de timpul petrecut acolo, alaturi de oameni dragi. Vreau de asemenea, sa colind pe apa si pe uscat, sa fac poze, sa ma simt bine. Abia astept sa fiu acolo!

In week-end am dat o fuga la Sighisoara. Mereu imi dorisem sa ajung acolo, in special in perioada in care festivalul medieval strangea cele mai multe stiri. Imi tot spuneam ca trebuie sa ajung acolo, multi care au fost imi tot povesteau cat e de frumos. Ei, deci am ajuns. Sambata mai mult de 5-6 ore ne-am plimbat prin centru, am vazut cateva obiective despre care se povesteste atata. Nu vreau sa par critica sau in alt fel, insa nu pot sa spun ca m-a impresionat atat. Adica, da, sunt multe cladiri istorice, este oras monument protejat de UNESCO, cetate medievala locuita, plina de cultura si istorie. E foarte frumos, este de apreciat faptul ca l-au pastrat in stare buna de conservare. Insa, nu pot sa spun ca m-a impresionat foarte tare. E doar o parere!

Eram ieri la intersectie la Titan si marea mi-a fost mirarea sa vad cum o masina de ambulanta se chinuia sa treaca de 2 "indivizi" care nici macar nu se sinchiseau sa-si miste masina. Oameni buni, astia chiar nu inteleg un lucru simplu: ca aici nu e vorba despre regulile de circulatie si de faptul ca ESTI OBLIGAT sa le acorzi prioritate, conform Codului Rutier. Nu. Aici chiar nu se rezuma la reguli de circulatie. Aici este vorba des viata unui om, care are nevoie in acel moment de ajutor. Ma intreb ce-ar fi facut acei doi "indivizi" daca ar fi stiut ca acea masina de ambulanta se ducea sa ajute o sora/frate, mama/tata etc a unui dintre ei? Ar fi reactionat la fel? Ar fi fost la fel de impasibili? Ma indoiesc! Sunt foarte revoltata din principiu, dar si din cauza faptului ca am fost intr-o astfel de situatie. Am fost intinsa pe asfalt, pe linia de tramvai, aruncata 2 metri, pe o caldura de 37 de grade si am asteptat ambulanta mai bine de 25 de minute. De ce? Din c

Ne punem masti in fiecare zi, "masti sociale", cum bine spunea un bun prieten. Da, in fiecare dimineata, inainte de a iesi din casa ne punem frumos masca pe chip si plecam spre serviciu. Mergem pe strada, nu vedem nimic, nu auzim nimic, nu credem nimic, suntem cei mai buni, cei mai tari, cei mai importanti si nu ne "coboram" sa vedem ce se intampla pe strada. Ca un copil s-a impiedicat si s-a lovit, ca o batranica nu poate traversa strada...evident nici n-am sesizat-o...era pe langa noi? Da era, dar daca nu ne coboram din imparatia noastra sa vedem. Ne punem masca sociala si la birou. Nu trebuie sa stie nimeni, niciun coleg ca poate nu ne e bine sau avem o problema (si nu e vorba de a aduce problemele personale la birou - nici eu nu sunt de acord cu asta), dar nu vrem nici macar sa se vada ca poate azi nu ne e bine sau ca suntem fericiti dintr-un fleac. Nu ne este permis, pentru ca stim, oamenii sunt rai, vor specula fiecare slabiciune a ta, vor profita de fiecare

Este cea mai simpatica replica pe care am auzit.o vreodata... Si acum sa va povestesc despre ce e vorba Este vorba despre un om minunat, un doctor dedicat pasiunii sale majore: pacientii. Face si reuseste sa faca oamenii fericiti. O sa.mi spuneti ca un doctor/medic nu face niciodata oameni fericiti sau poate ca asta e menirea lor. Nu este adevarat! Acei care pun pasiune in ceea ce fac depasesc bariera de a fi medici. Atunci cand iti rapesti din timpul tau pretios ca sa vii sambata la cabinet, pentru ca stii ca un pacient are nevoie maxima sau atunci cand bati orasul in doua intr.o seara ca sa ajungi la laborator, sa te intorci iar la cabinet si la 8 seara sa ai totul pregatit pentru ca pacientul pleaca maine in concediu...asta nu mai e doar o simpla meserie, nu e doar un job. Asta e respect pentru proprii pacienti si e respect pentru ceea ce faci! Atunci cand iti dai silinta ca totul sa fie aproape perfect, ca toti cei care iti calca pragul sa fie mai mult decat multumiti...de astf

Am introdus o pagina noua in partea dreapta a blogului, si anume Recomandari. De data asta recomand cu mult drag Cabinetul Stomatologic Evi-dent .

Vreau la mare! Vreau la soare! Stiu, ati mai auzit cererile astea de nenumarate ori, le-ati gandit si voi, poate, chiar in fiecare zi. Parca anul asta e mai ciudat decat celelalte, cu iarna blanda si apoi 3 saptamani de zapada...pentu ca apoi sa avem o primavara si inceput de vara ploios si cu temperaturi sub media normala. Media normala? Care? Toata lumea vorbeste de schimbarile climatice, insa nimeni nu vrea si nu incearca sa constientizeze ce trebuie sa facem, noi toti, fiecare individ in parte. Sunt foarte multe exemple care ar putea sa-mi vina in minte in acest moment. Insa am observat ca tendinta noastra a tuturor este sa dam vina pe autoritati, sa asteptam sa faca ele ceva, sa ne vina totul pe tava, fara ca noi sa miscam un deget. Nu e adevarat! Noi toti putem face ceva, fiecare cu cate putin putem participa la orientarea unei lumi, a unor mentalitati invechite. Putem spre exemplu sa luam metroul in locul masinii personale, mai ales ca putini dintre noi detin o masina cu e

Spuneam ca de data asta timpul a trecut mai repede, credeam ca si de data asta totul trece mai repede. Insa, parca in ultimele zile secunda s.a oprit si nu mai vrea sa mearga mai departe.  In loc sa te simt tot mai aproape, parca se indeparteaza de mine...si clipa si timpul. Si stau si veghez asupra ei, cu speranta ca in cele din urma limba din orologiu se va misca.  Iti doresti lucruri, iti doresti sa ai, sa poti, sa faci. Iti doresti de toate, poate chiar sa cuprinzi lumea cu ambele maini. Dar niciodata nu vei putea, nu vei avea totul. Si abia in momentul in care realizezi ca de fapt nu se poate, atunci si numai atunci te regasesti pe tine insuti. Atunci si numai atunci iti dai seama ca de fapt totul se reduce la iubire. Acest sentiment atat de complex, atat de important si atat de necesar. Nu poti sa treci prin viata fara sa ai parte de el, macar o data. Nu ai cum sa ratezi fericirea, entuziasmul, bucuria, nebunia, sa gusti din veninul nefericirii, al tradarii, al nesigurantei,

Cunosc doi oameni minunati! Cunosc mai multi, de fapt maxim degetele de la cele doua maini, insa acum vreau sa ma refer la acesti doi. Sunt printre putinii care au reusit sa.mi schimbe viata si care au o influenta asupra vietii noastre, a mea si a sotului meu. Nu o sa incep sa le enumar nici calitatile, nici nu o sa.i elogiez, nu acesta este scopul. In aceasta seara mi.am reamintit de un fapt trait impreuna cu ei, un moment superb, care mie personal imi place foarte mult. Fiecare dintre cei doi canta, si dupa umila mea parere de afon, canta extraordinar de frumos. Insa, impreuna sunt divini. Au un moment al lor, pe care nu il repeta nici des, nici oriunde, nici cu oricine, insa acel moment de cateva minute ma incanta. I.am auzit de fix 4 ori pana acum. Prima data a fost in seara de dinaintea nuntii noastre, iar melodia m.a facut sa vibrez si, evident, sa plang. Nu sunt o fire plangacioasa, iar melodia (versurile ) nu e trista, insa are atata emotie si multe mesaje incat n.ai cum sa

Ma lamentam acum doua zile de problema mea cu frigider...da, s.a rezolvat vineri seara. Am sunat la unii de pe net si e drept ca au fost ok, adica oamenii in regula cu bun simt. E drept ca mi.au zis ca vin dupa ora 4 pm, insa au ajuns pe la 8.30, dar m.au sunat cu vreo jumatate de ora. Spun astea ca daca aveti vreodata nevoie, va dau numarul lor (repara si masini de spalat). Eu le.am salvat numarul pentru ca 'teoretic" mi.au dat garantie 1 an de zile, drept urmare (le.am si zis) daca e ceva, timp de un an de zile ii stresez cu telefoane,...evident, fara alte cheltuieli. Ieri dimineata incepuse sa scoata niste sunete ciudate. I.am chemat din nou. Au constatat ca se atingeau doua tevi si vibrau. Mi.au montat niste separatoare de cauciuc. Acum totul merge bine. Ce.a avut frigiderul? Motorul Dupa 6 ani a cedat saracu', n.am ce sa zic, a tinut ceva. Daca ar mai tine macar vreun an, doi ar fi minunat. Cat m.a costat? 400 lei, cu totul. Asa ca ii recomand. Nu de alta, da

Cand se strica ceva prin casa, incepi si apreciezi de doua ori mai mult. Mai ales daca acel lucru a intrat in rutina noastra zilnica si nu-ti dai seama de marea sa utilitate. Ei, cam asa am patit eu cu frigiderul. Eu n-am prins vremurile in care nu aveai in casa acest obiect electrocasnic, drept urmare mi s-a parut mai mult decat firesc sa existe si sa stii ca este acolo. Hmmm...asta pana cand s-a stricat. Da, in plina vara, mi s-a stricat frigiderul. Evident ca am chemat un mester, care, evident, ca nu putea in ziua respectiva....asadar, il astept azi. Numai ca intre timp am aruncat aproape tot ce mai era prin frigider, iar ce era in congelator le-am facut vant pe la prieteni...asta asa, sa nu se supere mama soacra ca mi-a trimis jumatate de congelator de carne si eu l-am aruncat. Frigiderul este nu numai util, este vital...mai ales pe aceste timpuri calduroase. Sper sa-i faca ceva mesterul astazi, ca de nu...altul. N-am de ales! Efectiv nu poti sa stai in casa fara frigider, nu a

Intotdeauna mi-am dorit un loc de munca mai atipic, eventual unul care sa imi permita sa calatoresc. Nu a fost mereu asa cum mi-am dorit sau poate nu am facut eu alegerile corecte. Ideea este ca am avut parte numai de munca la birou...mai putin ultimii doi ani (afara acesta). Am avut parte de 2 ani in care am umblat destul de mult, am vazut locuri frumoase, am cunoscut oameni interesanti, am intrat in contact cu ideile si cultura locala. Mi-a placut foarte mult, desi la un moment dat devenise destul de obositor pentru ca am avut si cate 3 plecari in strainatate pe luna. Iar plecarile nu erau in sensul de a calatori, relaxat, ci aveam de munca, insa am reusit sa-mi fac timp si pentru a vizita locuri si a cunoaste lucruri noi. De la inceputul anului nu am mai plecat decat o saptamana in Kavala in concediu si parca tanjesc un pic sa mai plec, sa fiu pe drumuri, intre avioane, pe aeroporturi. Parca adrenalina de a ajunge la limita la avion imi lipseste, parca ideea de a intra in contact cu

Mergem pe strada, ne simtit singuri printre atatia oameni. Parca nu apartinem decat noua insine. De fapt, nu suntem decat pentru noi. Doar ne incadram in peisaj, ne amestecam in multime si totusi, ne simtim singuri. Am ajuns sa fim egoisti, ne.am pierdut din umanitate, nu ne mai intereseaza de ceilalti din jurul nostru. Chiar daca te impiedici pe strada si cazi, nimeni nu se uita la tine, dar sa te mai ajute sa te ridici. E dramatic, stiu, dar e real. Poate o sa spuneti ca exagerez, poate...dar eu stiu ce am vazut si am simtit. Insa, mai avem o cale...prietenii ( si nu vorbesc de familie, e o alta discutie)! Prietenii sunt cei care sunt mereu alaturi de tine, sunt cei care te accepta asa cum esti, cu rele si cu bune, sunt cei care iti spun verde-n fata realitatea cruda, dar care te si protejeaza. Prietenii sunt acele exceptii care te ajuta sa mergi mai departe, care te fac mai uman, sunt cei in care ai incredere. Sunt oamenii care vin si te ajuta indiferent de ora sau de distanta,

Suntem intr-o cautare continua, toata viata. Cautam oameni, bucurii, tehnici sa ne satisfacem nevoile (nu degeaba avem si Piramida lui Maslow), cautam de multe ori si nu stim ce anume vrem sa gasim. Cautam iubirea! Poate ca asta ne lipseste de fiecare data, insa nu ne dam seama si incercam de cele mai multe ori sa o inlocuim cu orice altceva. De fapt, iubirea nu poate fi inlocuita cu nimic altceva. Ne amagim si ne consolam cu alte lucruri, consideram ca nu are valoare, insa, pentru a merge mai departe, avem nevoie de iubire. Indiferent ce ar spune unii si altii, indiferent cat vrem sa ne ascumdem in spatele unei draperii de gheata, odata si odata constientizam ca vrem sa fie cineva langa noi. Acel cineva care sa ne iubeasca neconditionat, care sa ne accepte asa cum suntem, care sa fie acolo la orice ora din zi sau din noapte, atunci cand ne bucuram sau cand avem nevoie de un umar pe care sa plangem. Acel cineva este de fapt perechea ce ne-a fost harazita. Unii isi intalnesc perechea

 Am avut multe nopti in care nu am dormit. Va intrebati de ce? Pai vecinii mei de deasupra isi gaseau cele mai proaste momente sa se certe, adica undeva dupa orele 22 - 23. Nu numai ca se certau dar am vaga impresie ca isi aruncau cu lucruri unul in celalalt, pentru ca auzea ca si cum in secunda urmatoare ma trezesc cu ceva in cap. Dar asta nu este cel mai rau lucru. Se auzea cum fetita in jur de 9-10 isi striga mama plangand. Va dati seama ca mi se strangea inima de mila si nu o data era sa cad prada furiei si sa ma duc la ei la usa sau sa chem politia. Insa, n.am facut.o, recunosc. Inteleg ca cei doi, desi erau divortati, locuiau impreuna. Nu stiu care este logica acestor doi parinti (pe care eu nu i.as mai numi parinti), dar era cu siguranta o logica proasta. Insa, zilele trecute, pe cand ma intorceam de la serviciu, m.am intalnit cu vecina cu plase intregi de lucruri. Am tras concluzia ca a luat decizia sa se mute. Sper ca fetita sa fie bine si sa nu ramana cu sechele...sper, da

Mi.e dor de apa cristalina a Mediteranei. Mi.e dor sa ating cu picioarele apa curata, transparenta, albastru-turcoaz sau albastru-cerneala a Mediteranei. Ravnesc sa ma plimb pe granita dintre apa si nisip, sa simt placerea nebuna a atingerii bruste a apei ce se rostogoleste si invadeaza uscatul. Indiferent daca e Sardinia, Limnos, Capri, Italia, Grecia sau Spania, indiferent de locatie, apa e superba. E clara si transparenta chiar si la un metru si jumatate si zaresti fara greutate toata fauna marina. E minunat sa innoti liber, linistit printre pesti de toate marimile si culorile. Iti creeaza o stare de bine, parca iti transmit energia lor pozitiva, parca te privesc curiosi si se intreaba ce esti sau cine esti. Insa te simti cumva acceptat de natura. Te simti rapit din cotidian si transportat in ireal. Nu, nu esti intr.un vis. Un arici de mare iti atrage atentia ca i.ai incalcat teritoriul sau de pe stanci...chiar nu trebuia sa calci aproape de spatiul sau. Si mi.e dor de apa Medi

Un sentiment pe care nu poti sa-l descrii. Il simti, esti constienta de el, dar nu stii sa-l transpui in cuvinte. Si totusi... Te gandesti toata ziua la un singur moment al zilei. Stii ca la acel moment poti sa fii jumatate de ora-o ora fericita, linistita. Stii ca deocamdata doar atat iti poti permite. Astepti momentul de fiecare data cu frenezie, te superi daca ajungi prea tarziu, te oftici daca pierzi macar o secunda. Si astepti sa se faca 7 fix. Si daca trece mai mult de un sfert de ora dupa incepi sa te agiti. Devii nervoasa, nerabdatoare, preocupata. Astepti sa sune. Si secundele trec ingrozitor de greu. Si te uiti la ceas din minut in minut. De ce nu suna, te intrebi. Oare ce face? Oare s-a intamplat ceva? Din fericire, de cele mai multe ori e doar un lucru neimportant care il tine ocupat. Dar tu devii nerabdatoare. Deja te invarti, ai masurat camera de zeci de ori. Si totusi, de ce nu suna? Si asa se intampla aproape in fiecare zi. Astepti acel moment al zilei, in fiecare z

Sa te trezesti pe acorduri de chitara, insotite ici si colo de alte instrumente, pentru a o ajuta...cand si daca e nevoie, e cea mai frumoasa dimineata! Sa simti cum sufletul iti vibreaza si inima iti tresalta de bucuria pe care o primesti, este nemaipomenit! Sa vrei sa visezi cu ochii deschisi printre cearsafuri, ascultand cum se misca acele corzi ale instrumentului e unica dorinta de dimineata. Sa simti cum razele soarelui de la rasarit iti mangaie usor obrazul si te indeamna sa fii fericita, sa te bucuri de viata si sa incepi o noua zi cu detasare, acesta devine cel mai bun prieten al tau. Sa poti, sa vrei, sa simti, sa vibrezi pe acorduri de chitara! Ii invidiez pe cei care isi dedica mare parte din timpul lor acestui instrument. Ii invidiez si in acelasi timp ii apreciez pentru dedicarea de care dau dovada si pentru rabdarea de a da celorlalti din jur sunetul melodios al acestui instrument. Iar pentru cei curiosi, la asta ma refer (si nu numai): https://www.youtube.com/wat

O zi ca oricare alta, cu putin soare si cativa nori. Te trezesti, ca niciodata, cu jumatate de ora inainte sa sune ceasul si te simti extraordinar, de parca ai fi dormit o saptamana intreaga. Asa intr-o doara, parca te incearca  sentimente de bine, te apuci sa-ti citesti previziunile zodiacale...hehe, de cand n-ai mai facut asta. Apoi, cu inima plina de dragoste, parca pentru toti si toate, iti vine ideea sa asculti muzica. Si nu orice fel de muzica, ci doar cea de calitate...alegand dintre toate Baniciu. Si parca iti e drag sa-l asculti, sa stai nemiscata, sa visezi cu ochii deschisi. Te simti bine, te-ai trezit minunat! Atunci hai sa profitam de aceasta zi in care soarele se arata asa usor de printre nori, vrea sa-ti mangaie fata, sa-ti ureze Buna dimineata! si O zi frumoasa! Va fi frumoasa pentru ca tu o faci sa fie asa! Sentimentul de exaltare nu dispare si parca iti vine sa dansezi prin casa in timp ce-ti cauti hainele pentru ziua de azi. Te opresti pentru o secunda si te in

Nu m.as plictisi niciodata de plimbarile de pe faleza sau chiar pe plajele pline cu nisip foarte fin. N.as putea sa renunt la plimbarile prin orasele noi, la descoperirile de care ai parte la fiecare colt ale acestora. Nu pot sa trec cu vederea fiecare colt de natura, un amanunt nevazut, o mica bucurie, o imagine blocata in timp. Imi plac vizitele la muzee si de fiecare data imi fac timp pentru a sorbi un strop din istoria acelui loc, din obiceiurile sau valorile prezentate cu atata modestie. Si nici nu pot evita magazinele de suveniruri, vanzatorii de nimicuri si inovatorii de cultura stradala, tot atat de mult cum nu refuz niciodata mancarurile traditionale, specifice locului. Cam asta e Kavala. Un loc simplu, dar plin de istorie. Un oras organizat si asezat in forma de semiluna, cu un golf superb in care soarele isi oglindeste ziua. Un oras plin de scari, de urcusuri si coborasuri, cu stradute mici, inguste, unde soferii reusesc mereu sa se strecoare fara a se fi zgariat macar o

Simti cum se invarte totul in jur. Te simti cumva ca intr.un cerc, nu are capete, nu are fund. Te uiti in jur si nu vezi nimic. Incepe sa.ti bata inima mai tare, dar inca nu.ti dai seama. Te simti cumva agitat si nu intelegi de ce. Te ridici de pe scaun si te asezi la loc cu aceeasi viteza. Oare ce se intampla? Abia acum simti cum inima iti sare din piept, asa, fara motiv. Apoi se aprinde beculetul din cap: e de fapt o presimtire, probabil una rea de esti asa agitat. Te simti singur. Apuci telefonul sa suni pe cineva, dar pe cine si la ora asta asa tarzie? Cui crezi ca-i va pasa de presimtirile tale? Nici n-ai putea sa ii explici de fapt ce simti, si chiar daca ai incerca sa explici, cine te-ar intelege? Te asezi din nou pe scaun si respiri adanc, nu ai cui sa-i povestesti. Ca de fapt, ce? Ca ai impresia ca ti se va intampla ceva rau. Esti singur. Realizezi abia acum ca de fapt ai fost singur mereu, si atunci cand ieseai la cafea cu ei, si atunci cand in club te distrai, si in parc. I

Astazi am luat la pas o mica parte din orasul Kavala. Am colindat pe stradutele inguste, am urcat si coborat foarte multe scari, ne.am lovit in trafic de motoare si masini si am rezistat eroic nebuniei traficului. Am vazut foarte multe case parasite, multe dintre ele chiar ramase cu mobilierul inauntru, si chiar cu perdelele de la ferestre, insa cu geamuri sparte sau cate un colt al casei daramat. Se vedea ca erau distruse doar de intemperiile vremii. Am colindat pe langa mare, am facut multe poze, desi de dimineata soarele n.a tinut deloc cu noi, a fost innourat si a batut vantul. Insa ne.am incapatanat sa vizitam.  La pranz insa am prins cateva ore bune de soare...cat sa.mi bronzez nasul! Intr.un final am ajuns si la castelul lui Suleiman Magnificul. Nu, n.am trecut la turci, stati linistiti! Si nu, nu ma uit la minunata telenovela sau ce.o fi ea! Revin, deci da, in Kavala in partea stanga cum privesti spre mare, sus pe munte se afla castelul bizantin si apeductul construit de Su

Dupa un somn bine.meritat de vreo 4 ore, pe la pranz am iesit pe terasa sa beau cafeaua. Privelistea...absolut minunata! Apoi, am iesit si ne.am plimbat pe stradute, am vazut multe case absolut superbe, dar cu lacate la usi...parasite.  Strazile, ca peste tot in Grecia, abrupte, cu intorsaturi la 90 de grade...n.as putea conduce pe aici nici sa ma platesti. Spre dupa.amiaza ne.am delectat intr.un restaurant cu fructe de mare: baby calamari, creveti, salata de caracatita, vreo 3 feluri de peste, salata greceasca si paine prajita cu unt si oregano, absolut dementiala. Siesta n.am putut s.o facem decat prin magazine. Am vazut niste lucruri dragute, inca n.am cumparat nimic...mai am timp pana vineri. Maine devenim turisti: ne.am inarmat cu harti, pliante si alte indicatii si pornim la vizitat.

Am terminat de facut bagajele, mai am sa trag fermoarul gentii si sa plec. Mai am cateva ore si plec spre Kavala. Abia astept sa vad orasul in toata splendoarea lui. L.am vazut si anul trecut, dar, doar in fuga si mai mult in zona portului. Acum am mai bine de 5zile sa.l descopar, sa ma afund in stradutele inguste si intortocheate, sa simt aroma mancarii grecesti, sa miros aerul de Mediterana. Vreau sa vizitez si Castelul, sa fac fotografii de sus asupra golfului, sa ma bucur de priveliste, sa.mi beau cafeaua cuprinzand cu privirea un unghi de Grecia. Prietenii ma asteapta, iar eu abia astept sa.i vad, sa ma bucur de prezenta lor, sa ne simtim bine. Kavala - maine dimineata inainte de rasaritul soarelui voi pune piciorul pe pamantul tau!

Viitoare destinatii ( in ordinea asta): * Malta * Paris * Londra * China * Bali * Egipt Ramane sa vad cum, cand si in ce fel le bifez, mai ales ca unele chiar sunt greute...Dar cine stie, viata e lunga si frumoasa! Viitoare obiecte : * Casa cu curte mare si gradina frumoasa (bine astea pot fi considerate 3 la un loc) * Un dulap mare, mare, plin cu pantofi Viitoare actiuni : * Sa invat sa fac fotografii profi * Sa invat limba greaca * Sa pot citi oricand imi doresc (si e cam des!) Si ar mai fi, dar se va mai completa pe parcurs!!!

Am intrat pe straduta unde locuiesc. Veneam de la serviciu, destul de obosita si ma gandeam la nimic. Am simtit cum nasul este gadilat de un miros foarte placut. Flori, primavara, verde crud, parfum. Toate acestea le.am simtit printr.un singur miros. In secunda urmatoare mi.am aruncat privirea spre gardul viu pe langa care treceam. Este plin de floricele albe, minunate, care miros imbietor. M.am bucurat enorm pentru aceste secunde de placere. Am simtit ca parca imi trecuse si oboseala. Am incalcat regula si am rupt un manunchi micut pe care sa.l iau cu mine. Sa.l miros, chiar sa.i fac o poza. Ar trebui sa ne delectam zilnic cu astfel de bucurii. Sa simtim primavara de langa noi, sa mirosim fiecare floare pe langa care trecem, sa ascultam trilurile minunate ale pasarilor dimineata, sa privim cu sufletul frumosul ce ne inconjoara.

Am ajuns dimineata la birou, ca de fiecare data, in jurul orei 8. Si, chiar daca afara ploua, nu prea tare, m-am incapatanat sa deschid geamul. Si, l-am deschis. M-am asezat la birou si am inceput programul de dimineata - citit emailuri. La un moment dat m-am oprit si am stat asa, cu ochii pe pereti ca sa ascult ceva foarte frumos. Era glasul pasarelelor care se cocotasera parca toate pe o ramura a unuia dintre copacii din fata. Si cantau atat de melodios, incat parca m-am rupt pentru cateva munute bune din toata rutina si nebunia de luni dimineata si m-am transferat intr-o alta lume. Intr-o lume a frumosului, a linistei, a cantecului. Am decis ca in fiecare dimineata sa deschid geamul si sa le ascult trilurile nemarginit de frumoase.

A aterizat brusc pe pervaz, cu aripile sale izbind usor geamul. A inceput sa se plimbe asa, agale si curios, uitandu.se inauntru. M.am apropiat usor de fereastra, ca sa nu.l sperii. Si.a continuat cercetarea, dand din cap, ca si cand nu.i convenea ca ne desparte un geam. Pentru o secumda am fost tentata sa deschid larg geamul, poate chiar sa.l poftesc inauntru. Am ezitat. Mi.a tras o privire, s.a intors si.a plecat, intinzandu.si aripile sale mari si albe. M.am uitat nostalgica dupa el, pana s.a transformat intr.un punct mic si negru. Mi.am zambit! Fusese o vizita neasteptata, dar placuta. M.am bucurat pentru cele cateva secunde! Porumbeii semnifica pacea, linistea, fericirea. Sunt in general albi, frumosi si gingasi. Stand la etajul 9, vizitele lor sunt dese. Poposesc asa, fara nicio avertizare, pe pervazul geamului de la sufragerie. Si ne plac! Poarte intr.o zi ar trebui sa ma mobilizez si sa.i hranesc...sau poate nu. Stiu ca vor da navala, si atunci, din ceva gingas si frumos s

Astazi m.am bucurat ca frumoasa mea floare s.a mobilizat si a inceput sa infloreasca. Nu e nimic neobisnuit pentru o floare, insa asta n.a mai inflorit de mai bine de un an. Si, dupa cum puteti vedea vrea sa recupereze timpul pierdut si are deja 4 boboci de floare.  Cum spunea cineva, "Sa.i tina domnul obiceiul", ca.mi place foarte mult.

Astazi am descoperit o melodie care m.a facut sa ma bucur, sa imi reamintesc de adolescenta, de escapadele cu prietenii, de momentele frumoase pe care le.am trait. Am gasit intamplator melodia, este a lui Smiley, se numeste "Nemuritori". Nu pot sa spun ca sunt un fan al cantaretului, unele melodii imi plac, altele nu mi se par interesante. Insa acest cantec a gasit in sufletul si in amintirile mele o conexiune, care mi.a dat o stare de bine. In cele cateva minute ale videoclipului am trecut de la zambet la melancolie, de la amuzament la multumire. Da, un sentiment de multumire cu mine insami ca nu a trecut timpul degeaba pe langa mine, ca am profitat de fiecare clipa si m.am bucurat de fiecare moment. Asadar, asa cum spune cantecul "nemuritori, invingatori din simpli visatori".

Astazi mi.am creat propria bucurie. Dat fiind Ziua Internationala a Cartilor m.am gandit sa ma bucur de ele, de fapt de cateva dintre ele. Astfel ca am dat fuga pe site (elefant.ro) si mi.am comandat 4 carti interesante, si anume: * Nopti in Rodanthe, de Nicholas Sparks *  Valul pictat, de Maugham Pomenet * Ramasitele zilei, de Ishiguro * Despre fericire, viata si multe altele, de Dalai Lama Maine sau vineri cel tarziu va veni comanda, iar in week.end voi avea o preocupare foarte interesanta. Nu le voi citi pe toate in doua zile, insa ma voi bucura de fiecare rand pe care il voi citi, voi trai impreuna cu scriitorul fiecare intamplare descrisa si voi resimti fiecare suflu al personajelor.

Bucuria zilei de azi a reprezentat.o un pahar de limonada de citrice de la Verona cu o companie foarte placuta: prietena mea C. E un mod placut si relaxant de a.ti petrece o zi frumoasa, cu ceva soare pe cer, alaturi de o buna prietena. Ai parte de acea conversatie linistita, ca intre fete, fara prea multe fandoseli, discutie de la care pleci zambind. N.am pus tara la cale, cum se spune, dar am profitat de ziua frumoasa de azi sa iesim, sa vedem lumea, sa ne distram, sa iesim din cotidian. Iar Terasa Verona este unul din locurile mele preferate din Bucuresti, este oaza de liniste din mijlocul vacarmului stradal. Este locul in care miroase mereu a flori, a primavara, unde oamenii sunt curtenitori si amabili, unde si cei mai naravasi se linistesc brusc. Acum, cand au deschis terasa merita sa treceti macar pentru o cafea, desi la pranz au feluri de mancare minunate. Am ajuns acasa pe seara, cand soarele atingea usor orizontul. L.am privit cu melancolie pentru ziua ce.a trecut, dar si

Am decis sa ma bucur de fiecare zi care trece, vreau sa ma bucur de azi, de maine, de poimaine. Indiferent de vreme, de probleme, de stres, de idei in contradictoriu, toate trec, insa buna dispozitie trebuie sa ramana. Vreau sa ma bucur de fiecare copac sau floare pe langa care trec, de surasul unui copil, de iubirea din strada sau chiar de lucruri pe care le cunosc si oameni pe care ii intalnesc. Viata este prea usoara, timpul este prea mobil, iar noi ne risim printru lucruri si placeri pe care nu ni le dorim. Si iata ca vine o zi in care ne pare rau ca nu ne.am bucurat mai mult, ca nu am facut ce ne place, ci doar ce.au vrut altii. Lasam parerile de rau deoparte si incepem sa ne bucuram de fiecare frantura de frumos, de fiecare clipa din timpul nostru. Stau si ma gandesc pentru ce m.am bucurat azi si in prima clipa nu mi.a venit nimic in minte. Mai stau si caut si imi dau seama ca azi m.am bucurat ca sunt norocoasa, pentru ca am o familie frumoasa, niste parinti extraordinari si s

E dimineata, prea dimineata. Iar vremea de afara nu ma ajuta deloc. Starea pe care o ai cand te trezesti e disperanta: prea putina lumina pe fereastra, picaturi de ploaie care se aud din camera cealalta, frig in casa si toatea astea se intampla la 6 dimineata. Da, exact! Ora e prea devreme pentru gusturile mele. Totul e prea...prea frig, prea intuneric, prea morocanoasa. De doua luni astept sa vina primavara, in fiecare zi o astept. Am ajuns sa ma bucur de cele 2-3 ore dintr-o zi cand apare soarele, stiti, ca la Londra. Nu-mi place ce vad, parca se vrea rugata si parca nu ne vrea. Da, stiu, cand o sa vina caldura o sa ne plangem de ea. Insa, totusi, serios? Chiar nu vine? De ce e frig? Mai e putin si vine 1Mai, iar obiceiurile noastre erau de a pleca la mare. Anul asta cred ca spunem pas. Pai pe o vreme din asta nu-ti vine nici sa iesi din casa (nu ca in casa ar fi nemaipomenit). Pe deasupra, mai bate si vantul, asa ca sa ne faca in ciuda. Nici umbrela nu ne mai este de folos, ca

Asa cum aproape toate lucrurile bune incep cu un telefon, si istorioara de azi a inceput asa. Ma suna o veche prietena, cu care n.am mai vorbit de multa vreme si ma invita la o "chestie draguta". Eu, la birou, mai mult neatenta la ce spunea ea si din dorinta de a o revedea, am acceptat. Primesc invitatia pe email, o scanez, dar nu citesc tot. Insa am retinut ca "la  manifestare se va face vorbire despre o gama larga de produse naturale, ecologice, cu traditie, autentice si pline de istorie. Participantii vor putea asista, de asemenea, la un show gastronomic portughez". Interesant! In ziua cu pricina, adica ieri, stim cu totii ca: a ploua, a fost nebunie in oras, etc, si totul prefigura o eventuala scuza de a nu mai merge. Dar, totusi, am zis sa ma mobilizez. Dupa 30minute de sunat la toate companiile de taxi pe care le stiam si pe care le.am mai gasit pe net, si dupa alte 40minute stat in trafic am reusit sa ajung (cu intarziere, evident). Evenimentul s.a desfasu

E minunat atunci cand stii ca ai gasit acel "toi" de care avem nevoie. Indiferent daca recunoastem sau nu, indiferent daca suntem pe deplin constienti de aceasta necesitate, macar o data in viata avem nevoie. Daca nu a aparut inca e pentru ca va veni in viitor sau l.ai ratat in trecut. Da, stiu, pare un cliseu. Poate chiar asa este, un cliseu de viata, insa este sigur ca la un moment dat avem nevoie. Din pacate, de multe ori ne dam seama de aceasta necesitate doar atunci cand constientizam anumite lucruri. Si...e posibil sa fie prea tarziu. Alte cazuri sunt mai fericite, intalneste acel/acea "toi" si crede, iubeste, sufera, se indragosteste si e fericit. Sentimente amestecate, sentimente pentru care traim, sentimente care ne fac sa simtit ca suntem vii. E ametitor? Da. Insa ne dorim sa fie asa. Cel mai dureros este sa ne mintim singuri ca este sau nu este. In fiecare din cele doua cazuri credem ca acceptarea sau neacceptarea este de fapt sintul ratiunii. Si iaras

Da, asa este, am fost la un asemenea spectacol si da, mi.a placut. Mi.a placut si separat, dar si combinat. De fapt, totul a inceput de la o invitatie a surorii mele (cea mica) sa merg la ceva folt, cu teatru sau cumva, ceva...ei, am zis, haide, ce poate sa fie! Am mers! De fapt, era vorba despre trupa Teatrului de balet Sibiu, care au dansat foarte fr umos, pe muzica celor de la RIFF . Eu nu auzisem de ei, insa mi.au placut cum au interpretat. Spectacolul s.a intitulat "Cenusa timpului" si a fost gandit / regizat astfel incat piesele sa aiba o anumita cursivitate, o alternare intre piese doar rock si piese rock cu balet. Au incercat sa spuna o poveste cu intregul spectacol. Au "vorbit" prin muzica si dans despre iubire - fericita sau pierduta, despre timp, despre ce este important in viata, o poveste a noastra a tuturor. Unele piese nu au ratat nici cotidianul autohton, un afront si o renegare a ceea ce se intampla zilnic la TV si pe scena politica - un contest

Totul a inceput cu un email in care eram informata ca voi merge pe 17 Martie la concert...asta se petrecea in urma cu vreo 3saptamani. Intermedierea si expeditorul emailul: nasul. Mi.a facut mare placere, mai ales ca era cadoul lui de 8 Martie. Zis si facut! Si iata.ne aseara toti trei (evident si draga de nasa) la Sala Palatului. Concertul celor de la TAXI, caci despre ei este vorba s-a desfasurat nu pe 2-3ore cum anuntase Dan Teodorescu pe la inceput, ci chiar patru ore. Vi se pare mult? Eu nici macar nu mi.am dat seama. De fapt, vorbesc prostii, nu a fost un concert, ci un adevarat spectacol cu multa muzica, vorbe de duh, spuse cu talc, glume interpretabile si oameni minunati. Nu o sa.i enumar toti invitatii trupei, insa ii amintesc pe Victor Rebengiuc, Horatiu Malaiele, Emilia Popescu, Maia Morgenstern, trupa de copii Do Re Mi, Corul de Camera Madrigal si multi altii. Totul a fost superb: am ras mult, am cantat mult si ne.am simtit extraordinar. Totul a fost gandit foarte bin

Acum un an si ceva am vazut niste imagini superbe dintr.o ceainarie si m.am intrebat daca se poate ca ea sa fie in Bucuresti. Uitam mereu numele si apoi il cautam frenetic pe net. Apoi le.am descoperit pagina de Facebook si m.am abonat la postarile lor. Imi tot promiteam ca voi merge acolo, si mereu amanam. Imi povestea prietena mea, Elena, ca a fost acolo si i.a placut foarte mult, ba au si crema de maini la baie. Iar imi promiteam ca voi merge acolo cu sotul, sa ne relatam. N.a fost sa fie! Pentru ca weekendul trecut am iesit cu doua prietene la acea ceainarie, pe care cred ca o stie toata lumea, INFINITEA. Da, intr.un final pasionant, am ajuns si eu acolo. In momentul in care pasesti, un mic apartament dintr.o casa cu arhitectura veche, te cuprinde un sentiment de sfiala. Parca trebuie sa pasesti usor, sa nu deranjezi, sa nu atingi ceva si sa.l spargi. Am intrat usor in prima incapere si apoi am trecut in a doua, unde erau doua mese cu fotolii si cate o canapea. Mobilierul tot

Stau pe canapea si citesc, este deja dupa amiaza. Imi arunc ochii pe geam si vad razele soarelui intrand in casa pe geam si se scurg usor. Inspir puternic si resimt, prin geamul deschis mireasma inceputului de primavara. Imi rotesc ochii prin casa si oftez melancolica: singura. Dar totusi, linistita. Imi place sa simt casa curata (m.am spetit de dimineata), sa ma felicit singura pentru ordine si disciplina de weekend. Azi am fost cu vremea de afara. Am facut salata de cruditati si suc din mar, morcovi si portocale. Resimt si in stomac, parca, izul de primavara, de exaltare, de relaxare... Apoi, ca sa fie complet, azi am gradinarit: am plantat bulbi si seminte, am udat restul florilor, mi.am admirat una din jardiniere plina de muguri abia iesiti de marar si ardei iute si m.am bucurat ca au iesit cateva lalele aduse anul trecut din Olanda (4 din 10 bulbi). Stau si admir vremea de afara, mai inspir inca o data sa simta ambii plamani acest aer curat si linistitor. Soare, draga, te.ai

Aseara am fost la Teatrul Tineretului (Palatul Copiilor), unde am vazut piesa "Ma mut la...tata!". Participarea s.a datorat surorii mele care a facut rost de invitatii. N.am vazut prima parte din serial ("Ma mut la...mama!"), insa ideea am prins.o repede. Asa cum este si in descrierea de pe site.ul  http://www.blt.ro/bilete/ma-mut-la-tata-1513.html , piesa e superba, merita vazuta. Am ras mult, ne.am simtit bine si am constientizat multe lucruri. La un moment dat uiti ca esti la o piesa de teatru si parca te uiti pe fereastra vecinului (nu ca ar fi indicat) si observi o scena mai lunga, din viata acestuia. Ea - binecunoscuta Adriana Trandafir, el - Adrian Paduraru si copii -care, de fapt sunt adulti joaca o scena de viata, nemai pomenit. Ea, un pic crizata de varsta si disperata de viata, incearca sa.si tina copii (care sunt adulti) in frau, care fac pozne ca niste pici de 7-8 ani. Ah, si evident recent indragostita de el. El, un domn distins, dar amuzant, plin

Au anuntat la stiri ca saptamana viitoare e posibil sa mai ninga in unele zone ale tarii. Nu stiu de ce, dar imediat gandurile mele s.au intors inapoi in timp, inapoi in copilarie. Imi amintesc cu zambetul pe buze ce insemna iarna atunci. Am copilarit la tara, intr.un sat de munte, iar atunci nu era disperarea asta de a dezapezi. Era si cate o saptamana intreaga cand toata strada era acoperita de zapada, multa de altfel. De multe ori batea asa de tare vantul, incat zapada se transforma in niste valuri uriase, iar noi copii din cartier ne sapam tunele si ne imaginam ca traiam la Polul Nord.  In fata intrarii in tunel, fiecare dintre noi ne construiam cate un om de zapada - pazitorul castelului nostru de zapada. Apoi, cand se mai linistea iarna si aveam strada transformata intr.o imensa partie, ne buluceam cu totii acolo. Se auzeau de dimineata pana noaptea numai chiuiturile noastre de copii fericiti. De multe ori ne luam la intrecere sau alte dati legam saniile unele de altele si face

La un moment dat mi.am descarcat aplicatia elefant.ro si mai citeam fragmente de carti...unele mi s.au parut interesante. Apoi, m.am gandit sa.mi fac cont pe site si, poate, la un moment dat o sa si cumpar ceva. Trebuie sa mentionez ca in anii studentiei eram mare fan al cumparaturilor de carti online. Asadar, incerc sa.mi fac cont insa nu mergea sa ma conectez. Imi resetez parola, dar nici asa. Ma enervez si renunt. Insa, la careva zile primesc pe adresa mea de email newsletterul de la elefant.ro si iar mi.am adus aminte ca la mine n.a mers. Le dau replay si le spun problema, iar a doua zi primesc o parola ca apoi s.o schimb cu una proprie. Vineri intru pe site si vad reduceri: de la 40-50lei cartea la 9-10lei. Si uite asa tentatia a fost prea mare si mi.am comandat 5carti. Astept sa vina cu ele, curierul, luni sau marti. Cartile sunt urmatoarele: Douasprezece inele, de Iuri Andruhovyci Te port in gand, de Ahdaf Soueif Cititoarea in dantela, de Brunonia Barry Ochi-de-pisica, D

Am cunoscut un om. Un mare om. Sunt foarte incantata! Intai am discutat la telefon, de vreo 4-5 ori. Chiar de la a doua conversatie a stiut cine il suna, iar de la a treia mi.a spus pe numele mic. Evident ca nu m.am suparat. Cum sa te superi pe un astfel de om? Am inceput sa discutam si sa planificam o mica surpriza pentru cineva drag mie. Si m.a ajutat, enorm. Aveam emotii de fiecare data cand il sunam sau ma suna, imi ceream mii de scuze daca ratam vreun apel, imi batea inima. Va jur, am cunoscut oameni importanti in viata mea, importanti prin functie, prin statut sau avere, de la importanti oameni de afaceri, la ministrii sau ambasadori, romani sau straini. Insa, parca acest om, domnul B, parca era altfel, era din alta epoca, si poate chiar este. Apoi, l.am cunoscut in persoana si am discutat, destul pentru o prima vedere. Impresionant. Si.a imaginat ca arat intr.un anume fel, si aproape ca a nimerit. O personalitate si la propriu si la figurat. Un om care te face sa te simti bin

Do be prepared Do tell the truth Do keep your answer short Do use plain English Do use single, clear sentences to make your point Do oause before answering Do answer the question Do communicate your messages Do state your message clearly and powerfully Do address your points to the public Do repeat your points Do be friendly, honest and yourself Do keep calm Do use body language effectively Do maintain eye contact Do smile.

Duminica trecuta am fost la un restaurant chinezesc, am iesit in oras, cum se spune...nu am comandat. Evident, am mers dupa o recomandare la China Town ( http://www.china-town.ro/ ). Restaurantul este pe Strada Viitorului, undeva intre Stefan cel Mare si Romana. Intrarea e interesanta, pe partea dreapta este un superb tablou, lung de vreo 2metri, pe un hol de exterior. Am intrat inauntru, totul in stil chinexesc, cu un tavan uimitor. Mi.a placut foarte mult locatia. Apoi, mancarea a fost nemaipomenita, foarte gustoasa. Ca si aperitiv am comandat cate o portie din: rulouri de primavara, muguri de soia, vinete cu usturoi si sos chinezesc, urechi de lemn. Apoi am luat pui cu ciuperci si bambus,  orez prajit cu zarzavaturi,  spaghete de orez prajit si pui cu ardei iute (foarte iuteee). Preturile sunt ok, ca la un alt restaurant. Insa gustul mi s.a parut mult ma bun decat la cele comandate acasa. Ambianta a fost draguta, ne.a placut si cu siguranta vom mai merge.

In Romania luna Martie , popular, se numeste Martisor. Si nu degeaba. E inceputul. Locuitorii Romei considerau aceasta luna ca prielnica inceperii razboiului. Si totul se reduce la simbolistica. Pentru ca noi toti ne daruim unul celuilalt acest simbol al inceputului, al sosirii primaverii, si anume un Martisor. In vremurile de demult, acest simbol era faurit de fiecare, manual si daruit cu mare drag. Revenind la zilele noastre, le avem gata facute. Insa marea majoritate a comerciantilor (si nu vorbesc de cei care le fac ei acasa, in ateliere) au inceput sa exagereze. Din cauza banilor mai au un pic si ni le prezinta imediat dupa revelion. Zilele trecute am trecut prin Auchan si am vazut dughene pline cu martisoare. Oameni buni, suntem abia in primele zile ale lunii Februarie, mai avem o luna. Adica, e un martisor, nu cumpar mobila pentru living sa.mi ia o luna de gandit si cautat. De fapt, daca stau bine sa ma gandesc anul acesta avem Pastele devreme. Daca mergem pe aceeasi logica

De fiecare data cand vad un borcan cu miere imi aduc aminte de copilarie. Atunci cand mama ma ducea vara la bunica si ma pierdeam printre minunatele flori din gradina. De primavara devreme pana toamna tarziu ea avea flori inflorite, multe, minunate, colorate. In toata aceasta gradina, care mai gazduia tufe cu zmeura, capsuni si merisoare, mai avea niste chiriasi foarte productivi: albinele. Avea bunica intre 4si 7 stupi, in functie de an. Imaginati.va ca eu mancam faguri intregi de miere, si alte minunatii pe care le "fabricau" albinele. Imi placea la nebunie cand venea buni cu fagurii si ii depozita in locuri special amenajate. Apoi, duminica imi facea gogosi asa de pufoase si umflate, pe care eu le gauream si le umpleam cu miere. De fiecare data cand merg sa cumpar un borcan de miere, intai oftez si apoi il iau de pe raft. Oricat de mult s.ar lauda oricare dintre producatori ca e bio, naturala, etc, niciuna nu va avea acel gust natural de la bunica.

Si daca tot m.au napadit amintirile referitor la zone superbe de vazut in Italia (am pistat pe Fb recomandarea pentru Costiera Amalfitana ), mi.am amintit unde am mancat cea mai buna pizza ever:  Napoli. Este o zona cu multe restaurante undeva deasupra orasului, cum stai cu spatele la golf si privesti spre munte, e o strada prin stanga (dupa atatia ani nu.mi mai amintesc numele). Am urcat cu masina cam 7 minute pe o strada cu multe serpentine. Era noiembrie, undeva dupa ora 8 seara. Marea majoritate a localnicilor galagiosi, dupa cum ii stiti erau jos in golf, unde se afla marea majoritate a localurilor. Dupa ce am urcat si am coborat din masina, m.am trezit intr.o liniste deplina. M.am uitat in jos si am vazut intreg orasul, cu multe luminite, intreg golful cu barci si iacht.uri care mai de care mai scumpe. Orasul noaptea arata minunat. Si usor gandurile mi.au fugit spre dorinte, vise si idei generoase de cum si ce mi.as dori de la viata. Insa o mica adiere rece a vantului m.a trezi

Banuiesc ca ati avut cu totii aventuri cu cei de la administratia financiara...o sa va povestesc ce.am patit anul asta. Nimic grav, doar chestii de principii. S.o iau cu inceputul. Anul trecut, ca in fiecare an, ca un bun cetatean ce sunt, am mers la Adm Financiara, sect.3 sa platesc impozitul pe casa. Si ca sa scap de o grija, incerc sa merg in ianuarie. Platesc suma de 47de lei...mare lucru. Merg saptamana trecuta sa platesc la fel, impozitul. Tanti de la ghiseu imi spune ca am de plata 53 de lei pentru ca s.a marit impozitul plus penalitati. Ce penalitati?, ca nu pricepeam. Adica am platit pe anul trecut, chiar mai devreme. Pai asta e problema, ca in februarie s.a majorat impozitul si..."trebuia sa stiu". Pai de unde, m.a informat cineva? Repet, suma e infima, dar ca principiu e halucinant. Si in aceasta situatie iti pui multe intrebari? Cine trebuia sa informeze? Ce faceam daca era o suma mai mare si ma trezeam cu niste sume colosale de penalitati? (inafara de a plat

In functie de starea in care sunt si de timpul pe care il am incerc sa ascult muzica. Imi place foarte mult, ma relaxeaza si-mi da o dispozitie mai optimista. Unele melodii chiar ma fac sa-mi amintesc multe lucruri, oameni, locuri, timpuri. Cateodata mai devin si melancolica. Aseara, aveam o asemenea stare. Am momente cand imi amintesc de perioada petrecuta in Italia, imi amintesc cu multa placere de oamenii de acolo, de locurile vizitate, de muzica. Si daca e vorba de muzica, am perioade in care ascult multa muzica italiana, in special, cei doi preferati ai mei Laura Pausini si Eros Ramazzotti. Am descoperit aseara pe youtube albume intregi ale celor doi cantareti, si chiar va dau cateva link-uri, daca va intereseaza: http://www.youtube.com/watch?v=htT3oemzMFc&list=FLMTVz2liydMlm5jPUOy743g http://www.youtube.com/watch?v=5KWRrh4O6Ic&list=PLD226D8A5CA163D3F Multe versuri aproape ca le-am invatat si imi place sa fredonez prin casa - nu in baie :)

Nu sunt genul care citeste Cancan, Libertatea sau alte asemenea "reviste". Nu ma intereseaza prea mult viata vedetelor, nu sunt pasionata de actiunilor lor sau de prezenta la TV. Drept urmare, nu urmaresc nicio emisiune TV (de niciun fel). Nu pot, nu am rabdare, nu ma intereseaza. Multe dintre ele mi se par uluitor de urate, de prost realizate sau chiar inutile. In fine, e parerea mea! Dar, ca sa faci prima stire din show-ul execrabil al Biancai si a celuilalt, la o televiziune de stiri mi se pare josnic. Nu mai pot sa inghit asa ceva. Adica, incet, dar sigur, voi renunta sa mai urmaresc si stirile TV. Dragi producari de la TV: in acest moment prot estez impotriva acestor stiri si informatii . Nu ne intereseaza, nu ne ajuta cu nimic, nu ne ofera nimic in plus pentru cultura noastra generala, ba mai mult ne face rau. Nu e prima data cand sunt furioasa pe astfel de stiri, insa da, e prima data cand o spun pe acest blog, in mod oficial. Suntem satui de aceste "modele&qu

Am avut mai multe discutii cu prieteni care vor/intentioneaza sau chiar se grabesc sa plece in strainatate. Si aici nu ma refer la a munci 6 luni in Italia/Spania, ci a se stabili acolo. Astfel, am un cuplu care, de doi ani s-a mutat in Germania. Ea: medic oncolog (sper ca asta e denumirea corecta), el: instructor sportiv. Amandoi o duc foarte bine, salariul foarte bun, conditii net superioare la serviciile medicale, educatie si la confort in general. Mai am cunostinte care s-au mutat in SUA, in diverse state, mutati de 2-4 si respectiv 5 ani. La fel, o duc bine, cu bune si cu rele. Adica, da, in State spre exemplu sunt multe "pericole", ca sa le spun asa (iti povestesc despre rapiri, despre jafuri armate, despre crime in plina zi, in plina strada etc). Exista un "dar": nivelul de trai este superior, nu exista sentimentul romanesc al zilei de maine, fiecare membru adult al familiei are masina, au tehnologie in casa de ultima generatie si isi permit ca o data la 2

In weekend-ul ce a trecut am fost la munte, la Bolboci, la vestita cabana de langa barajul pe Ialomita. Zapada nu era decat prin zonele cu umbra si mai mult inghetata. Lacul de la baraj insa era destul de inghetat in aval, iar noaptea cand era liniste deplina se auzea sunetul gheti care pocnea sacadat. Noaptea, cand nu era cer senin era chiar un sunet ca in filmele de groaza. Dar a fost frumos! Mi-a placut aceasta iesire. A fost mai deosebita decat altele. In primul rand, am fost cazati la vestita cabana La Bolboci. Spun vestita (nu pentru mine) ci pentru cei care o cunosc si merg acolo de peste 20 de ani. Chiar am vazut niste poze in care era prezentata cabana asa cum arata ea in 1923. Va dati seama cata istorie poate sa aiba o astfel de cabana. Povestile prietenilor mei (care m-au dus acolo) sunt ca cele spuse la gura sobei de un bunic nepotilor sai. Le asculti cu drag, cu ochii mari deschisi si cu sufletul la gura. Sunt povesti reale, adevarate, traite de cei care merg acolo de

Ma aflu intr.o stare latenta de negare. Da, e corect ce spun, de negare. Mi.e greu sa reiau starea in care m.am aflat acum ceva vreme, sa reiau semtimentele de atunci si apoi sa le retraiesc. Stateam zilele trecute si ma gandeam cum reusesc de aproape doua luni sa nu ma gandesc, sa nu constientizez ceea ce oricum se va intampla. Nu mi.am dorit, dar nici nu am facut nimic sa opresc. Nu puteam.  Si astfel, nu ma gandesc, refuz sa ma gandesc ca oricum va pleca, ca voi fi singura (e drept, pentru o perioada) si ca voi suferi. Enorm. Stiti cum e sa te obisnuiesti sa ajungi acasa de la serviciu sau seara tarziu de printr.o deplasare epuizanta si sa fie acasa, sa te astepte macar cu un ceai cald si cu o vorba buna. Ei, asta nu o sa mai fie. O sa ma intorc acasa, poate dupa o zi grea si nu o sa ma astepte nimeni, o sa gasesc lumina stinsa, fring in casa si frigiderul gol. Probabil, o sa fie prea tarziu cand ma intorc si nu mai e nimic acasa, iar cand ajung nu am nici macar paine. Nu man