Matase Alba

Asa cum ne-am obisnuit, la fiecare sfarsit de an tragem linie si estimam cum  a fost anul care tocmai sta sa se termine. Stau si ma gandesc de cateva zile. Nu pot sa spun ca a fost un an rau, dar nici bun. Am avut parte de lucruri frumoase, dar si de neajunsuri. A fost unul echilibrat? Poate, dar cu talerul balantei inclinand mai mult catre un gri inchis. Din punct de vedere financiar, a fost mai bun decat anul precedent, insa nu pot spune ca am excelat. Da, am reusit sa-mi platesc niste datorii si am reusit sa ma ajung cu banii de la o luna la alta, ceea ce inainte nu se intampla. Din punct de vedere sentimental, prima parte a fost grea, mult mai grea decat v-ati imagina, insa cu multa staruinta si incredere am reusit sa trec peste. Incercari de acest gen avem parte mereu in viata, asa ca mi-am propus sa trec peste orice obstacol. Din punct de vedere profesional, am evoluat foarte mult intr-o anumita directie pe care o credeam uitata, am invatat multe, am trecut peste multe, am cu

Imi place mult sa citesc....citesc acasa (cand apuc), citesc in metrou si de multe ori imi vine sa citsc si la birou (desi n-am timp nici sa respir). Atunci cand ma apuca, greu ma lasa...cum se spune. Insa week-endul asta a fost prolific, mai exact ziua de duminica. Mai precis, n-am facut nimic altceva decat am citit. Am descoperit cartea pe acelasi site pe care il vizitez frecvent www.elefant.ro, cautand diverse si nimic concret. Am vazut titlul si apoi curiozitatea m-a impins sa citesc si descrierea, iar urmatorul impuls a fost sa o pun in cosul de cumparaturi. Au fost altele la rand, de citit ma refer, iar acum i-a venit si ei randul. Despre ce carte e vorba? " Constance. Tragica si scandaloasa viata a doamnei Oscar Wilde ", de Franny Moyle O puteti gasi aici . Ieri am citit mai bine de jumatate de carte, iar aseara eram cu tableta in mana si cautam descrieri ale lui Oscar Wilde, dar si ceea ce a scris. M-a mirat faptul ca inafara de "Portretul lui Dorian Gray&qu

Recunosc, n-am fost un copil cuminte. Desi sunt fata, in copilarie am fost mai baietoasa. Inca de mica imi placea sa explorez. Eu am crescut la tara, intr-o perioada in care foarte putine persoane din sat aveau masina, astfel ca drumurile toate erau ale noastre ale copiilor. Mai mult, nici prea multe garduri nu erau si bantuiam pe toate colinele si toate dealurile. Nu era copac sau gard sa nu fi fost escaladat de mine. Imi placea sa descopar, sa vad, sa cunosc. Pe de alta parte, reversul medaliei, era faptul ca nu aveam nicio haina intreaga. Mama saraca era disperata ca nu apucam sa le port decat de cateva ori. Vara, dupa ce se insera, ne placea sa jucam fotbal in zona luminata de la vecinul, care avea un neon afara. Ne prindea si 11 noaptea si nu ne potoleam decat  atunci cand parintii nostrii ne strigau, care pe unde, si ne stricau gasca. Insa mereu ne promiteam ca maine o luam de la capat. Iarna, la noi in sat era o zapada de abia puteai razbi, ca sa ajungem la scoala ne ingropa

In acest week-end memorabil am fost la Cluj. De ce spun memorabil? Pentru ca s-a nimerit sa fie si 1 Decembrie si marea majoritate s-a focusat pe Ziua Romaniei, cum si cat sa fim de patrioti si cum sa ne testam rezistenta fizica atunci cand stam in frig si ploaie/ninsoare pentru a vedea parada. Revenim. Nu n-am fost nici la parada si nici nu ma da patriotismul afara din casa. S-a nimerit sa fim la Cluj pentru ca acolo avem prieteni dragi si dupa mai bine de 2 ani ne-am hotarat sa-i si vizitam. Drumul la dus a fost relativ ok. Daca nu punem la socoteala cele 2 ore petrecute la Sibiu, drumul a fost de 5 ore...mult mai repede decat am calculat. Daca avem un drum prin zona, obligatoriu la Sibiu ne oprim sa mancam. Da, la acelasi restaurant. Chiar daca apoi bombanim 3 zile ca ne miros hainele a 3 feluri de mancare, coboram in pivnita cu pricina si mancam. Nu poti sa zici, se mananca bine, romaneste as spune, adica cu multa carne, smantana de sta lingura dreapta in ea si mult usturoi si c