Matase Alba

Zilele trecute am auzit la radio (scuze, nu mai stiu care) o reclama la o aplicatie. Mi s-a parut interesanta, nu numai ca prezentare, dar mai mult ca idee, in sine. Este vorba despre Civic Alert . Aseara m-am gandit sa-mi instalez si eu aceasta aplicatie. Mi-am facut cont si astept sa se iveasca ocazia sa o folosesc. Ideea este chiar laudabila. Poti sesiza in timp real probleme din urmatoarele domenii: parcuri, transport in comun, angajati serviciu public, gunoi si vandalism, trafic auto etc. Mai mult, ai posibilitatea sa localizezi problema sesizata pe harta si sa atasezi o poza. A nu se intelege ca fac vreo reclama, nici pe departe. Nici macar nu stiu cine a creat-o. Doar mi s-a parut o idee buna si usor de pus in practica.

Anul acesta, sufletelul meu si-a dorit un brad de Craciun natural. In ultimii ani am folosit unul artificial, care, da, e dragut, dar parca mi-am dorit sa miroase in casa a cetina de brad. O sa-mi spuneti ca nu sunt eco, ca poate trebuia sa-mi fi luat unul in ghiveci. Nu, e o prostie, intrebatii pe inginerii silvici si o sa va spuna ca, dupa ce l-ai tinut in casa la cadura, poti sa-i pui si zahar, ca nu mai e bun de plantat. Am inchis paranteza. Buun, deci mi-am dorit brad si am cumparat unul acum vreo 2 saptamani. L-am impodobit, l-am pozat, ne-am bucurat de el. Toate bune si frumoase pana acum vreo cateva zile cand m-am intors de la serviciu si am gasit cetina pe jos. Ei, ma asteptam la asta, ca doar stiam, de la caldura din casa o sa mai cada. Am strans-o in fiecare zi, nu era asa multa. Pana ieri. Ma apuc sa strang iar cetina si din greseala ating o ramura de brad un pic mai mult...haaa, ce sa vezi, a cazut toata cetina instant de pe ramura aia. Am facut niste ochi mari. Deci

Astazi, pentru ca este luni, pentru ca este soare afara, pentru ca sunt unii care incearca din rasputeri sa-mi strice ziua, spuneam ca azi incerc sa ma binedispun. Ce-ar putea sa-mi trezeasca un zambet in coltul gurii? O amintire din copilarie. Am vazut prognoza pentru zilele urmatoarea si mi-am adus aminte de perioada in care eram copil, la mama acasa. Cred ca eram prin clasa a III-a, mai era o saptamana de scoala inaintea vacantei de iarna. A nins in ziua de duminica si duminica noaptea atat de mult, incat luni dimineata n-am putut sa mergem la scoala. In perioada respectiva, in satul in care m-am nascut, nu prea erau masini, astfel ca nu era nici interes sa se dezapezeasca. Pana marti, din cauza vantului, ajunsese zapada in valuri, unele pana la streasina casei. Noi copii din cartier ne facusem cotloane prin zapada si "colindam" pe crestele zapezii. Ne distram teribil cand un copil, care era mai plinut asa, cadea cu zapada sub el. Rai, da, sigur ca eram si putin rai, da

Zilele astea am vazut, fugitiv, niste discutii pe retelele de socializare referitor la serbarile copiilor de final de an, de Craciun etc. Una dintre mamici era foarte revoltata si solicita cu mare aplomb interzicerea lor. Am ridicat o spranceana. Nu am copii si nu stiu exact ce presupune in anul 2015 o serbare a unei odrasle (ma refer, daca sunt implicatii financiare substantiale, agitatie etc). Revin, nu pot spune ca stiu exact ce se petrece in aceasta epoca. Dar... Nu pot sa nu-mi amintesc, cu deosebita placere, de altfel, cat de mult ne distram in ultimele doua saptamani de scoala. Nu prea se mai faceau cursuri, evident, eram foarte fericiti, insa ceea ce ne distra era repetitia pentru serbare: piese de teatru, glumite, cantece, dansuri. Aveam profesori tineri, care aveau rabdare cu noi si ne ajutau sa scoatem cat de cat un program artistic rezonabil. Ne amuzam foarte mult la piesele de teatru. De cele mai multe ori erau din Caragiale si atunci radeam noi, de replicile noastre.

De ce n-am mai scris? Nu stiu, poate n-am mai avut idei? Ba, am avut, dar poate n-am avut timp. Nu, timpul ni-l facem noi pentru ce este important. Si atunci, acest blog nu mai e important? Este, dar sunt momentul in care nu ma pot concentra, vreau doar sa citesc de la altii. Si, ai citit? Da, am citit. Dar mi-au reamintit multi prieteni ca le placea ce scriam. Care? Prostiile tale si iluziile de viata. Da, alea. Si? Te-ai gandit la un subiect? La... ce vrei sa scrii? Nu. Pai, si atunci, de ce te-ai intors? Nu stiu. De dor. De drag. ...

Si m-am intors… Escapada in Belgia a fost deosebit de interesanta si placuta, in acelasi timp. De ce zic Belgia? Pentru ca nu am fost doar in Bruges, am vizitat si Gent, Knokke, Oostende, trecand evident si prin Bruxelles. Asadar, nu am avut o mini-vacanta prea linistita, insa nici nu ne-am dorit asta. Am vrut sa vedem cat mai multe, sa vizitam locuri interesante. Descrierea o sa fie in functie de zile si locurile vizitate. In prima zi, am aterizat cu avionul la Bruxelles la Aeroportul Charleroi . De acolo am inchiriat o masina (care fusese rezervata din tara) si am plecat inspre oras. N-am vizitat foarte mult pentru ca era complicat cu parcarea, plus ca eu mai vazusem Bruxelles-ul de foarte multe ori, asa ca nu ma incanta neaparat. Ne era foarte foame, asa ca am oprit si am incercat sa ne luam ceva de mancare. Fiind ora 9 dimineata, nu prea erau deschise restaurantele, asa ca am luat ceva, un snack. Eu, care tot ii dadeam cu mancarea specifica, mi-am luat un quiche cu bra

Ieri intr-o pauza de serviciu am inceput sa caut locuri pe care as putea sa le vizitez in Bruges. Pe parcursul timpului am mai urmarit postarile si pozele prietenilor care au vizitat acest oras minunat. Insa, recunosc ca nu mi-am facut asteptari prea mari. Imaginile sunt din povesti, insa asa cum un vechi proverb spune: gusturile nu se discuta. Si, astept cu interes sa trec totul prin filtrul ochilor si sufletului meu. Imi place foarte mult sa vad locuri noi, sa cunosc oameni interesanti, asadar imi voi lua aparatul de fotografiat cu mine si voi incerca sa surprind lucruri interesante (evident, vazute din perspectiva mea). In toata aceasta escapada imi doresc un singur lucru: ca vremea sa tina cu noi. Stiu ca e mai frig decat aici, dar macar sa nu ploua. Vedem ce noroc avem!

Pentru aceasta postare vreau sa mentionez ca nu mi-am propus sa fac reclama. Exista mereu intrebarea banala: Noi ce mancam azi? E banala, dar e asa de complicata, ca nu mai stiu cum sa fac in fiecare zi, sa gasesc idei noi. Nu mai spun ca eu mai am o problema: nu mananc aceeasi mancare decat de maxim doua ori. Si da, devine o adevarat problema cand dupa serviciu ma duc in magazin si ma invart de colo, colo pentru ca nu stiu ce sa cumpar, pentru ca nu stiu ce sa gatesc. Nu-mi mai plac mancarurile cu prea multa carne, cu prea multa prajeala, prefer salatele. Dar ce te faci cu domnu', ca are nevoie de mancare zdravana, nu 3 frunze de salata. Mai intreb in stanga, in dreapta, mai dau un ochi pe internet, insa sursa mea de informatie de baza este: www.gustos.ro si din cand in cand www.goodfood.ro. Asadar, ele sunt principalele mele surse de baza in a gasi idei noi, interesante sa impac si "capra si varza", cum se spune. In ultima vreme am mers mult pe variante diferite d

In decursul timpului mi-am facut o lista de bloguri pe care le urmaresc si citeste postarile, atunci cand am timp. Fiind pasionata de citit si avida de informatii noi, mi-am adaugat in lista acum multa vreme si blogul bookblog.ro. Postarile sunt foarte interesante, recenziile bine documentate, iar din cand in cand mai apare promovat cate un eveniment tare dragut. Asa am descoperit activitatea Fundatiei Calea Victoriei . Evenimentele culturale, cat si cursurile organizate de catre acestia sunt deosebit de interesante. Nu mai spun ca sunt un mare, mare fan al lui Neagu Djuvara inca din facultate. Ca sa n-o mai lungesc, voiam sa scriu de fapt despre o noua pasiune de-a mea, si anume Design. Astfel, m-am inscris la Fundatie la cursul de Design Interior , din motive de curiozitate (oare cum o fi?), dar si intr-o perspectiva viitoare de a-mi organiza si aranja propria mea casa. Cursul nu tine decat 5 zile, cu program relaxat de dupa amiaza, astfel incat fiecare sa-si organizeze orarul c

Suntem casatoriti de doi ani (da, peste fix 8 zile se fac doi ani!), insa suntem impreuna de mai bine de 7 ani. Totul e frumos, chiar nu am simtit niciodata vreo constrangere, suntem oameni normali. Avem partea noastra de libertate atat in cuplu, cat si fiecare separat, ceea ce duce la un oarecare echilibru. Nu descriu prea mult acest aspect, desi, din punctul meu de vedere este mai mult de cat in regula. O alta faza insa m-a mirat. Sotul meu nu da pe dinafara de romantic, asta nu e neaparat un defect, e mai cu picioarele pe pamant (este talerul care indreapta balanta). Zilele trecute era frumos afara si as fi vrut sa ma plimb prin parc....cu el. Pur si simplu. Asadar, inainte sa plec de la serviciu il sun si-l intreb ce face dupa munca, ca de obicei se duce acasa. Si-l intreb daca nu vrea sa ma astepte la metrou, daca chiar trebuie sa mearga acasa...eu aia cu abureala, il plimb cu vorba. Omul meu - neobisnuit cu ameteala, evident ca nu intelege. Doar ma stie o tipa directa si da

Au inflorit salcamii...iti e mai mare dragul sa te plimbi in jurul lor. Mirosul florilor de salcam ma duce cu gandul la copilarie. Imi amintesc cu mare drag cum facea mama gogosi cu flori de salcam. Reteta e foarte simpla: se spala bine si se scurg florile de salcam. Se pregateste un aluat mai gros, ca de clatita, dar sa fie ca o smantana mai groasa. Se apuca florile de codita, se trec prin aluat si se pun in ulei incins. Sunt foarte gustoase. Nu stiu daca florile au cine stie ce proprietati in varianta asta de reteta, insa mie imi placeau foarte mult. Cand eram mica mancam foarte multe gogosi cu flori de salcam - avem in gradina vreo 3-4 salcami. Ma gandeam sa fac si aici, insa e complicat de cules florile. Ma si imaginez cocotata in vreun salcam din cartier si toti vecinii cu ochii pe mine :)) N-am vazut sa se vanda la piata, dar daca apar, voi incerca iar reteta mamei.

In dimineata asta am avut chef sa ascul muzica greceasca. Una dintre melodii este, evident....Zorba Grecul. De fiecare data cand ascult melodia asta imi amintesc de momentul in care am vazut pentru prima data filmul: eram in clasa a IX-a, iar diriginta noastra ne-a strans pe toti in apartamentul ei, ne-a dat pernute de stat pe jos si l-am urmarit pe nerasuflate. Apoi, la un ceai, l-am discutat. Momentul a fost superb. Pentru noi a insemnat foarte mult gestul ei, este una dintre frumoasele amintiri din liceu. Am revazut, mult ma tarziu filmul, insa parca acel prima data nu s-a mai repetat. A insemnat mult contextul, momentul, oamenii, cadrul. Frumos!

Si acum ceea ce mi-a ramas de spus dupa cele 3 zile si jumatate in Delta. Cum spuneam, nu este prima data in Delta, insa este prima data cand nu merg oficial, cu serviciul sau cu vreun scop anume, ci doar pentru relaxare. Asa cum estimam nu m-am omorat foarte tare cu telefonul, nici cu tableta (decat sa pun o poza pe Fb), iar televizorul a fost pe post de sunet de fundal jumatate de ora seara, cat ma pregateam de somn. Am dormit bustean, cum se spune, iar dimineata nu reuseam sa dorm mai tarziu de 7.30, desi mi-as fi dorit sa mai lenevesc. Insa, in unele dimineti mancam pe la 8 si ma furisam "un pic" in pat. Pic-ul se transforma intr-o ora doua de somn. Cand era soare dimineata, ne beam cafeaua pe terasa, cu fata la rasarit. Mi-a placut foarte mult satul. Imi amintea foarte mult de satul in care am crescut (de acum cativa ani), fara astfalt, cu multi caini pe strada, ce transformau totul intr-o larma si un scandal. Cu casute frumos aranjate si in fata acestora gradinite c

Plimbarea noastra in Delta Dunarii, pe bratul Sf. Gheorghe a luat sfarsit. Ne-am intors in Bucuresti aseara si ne simteam de parca am lipsit vreo 4 luni. Relaxarea a fost a ea acasa, iar buna dispozitie ne-a insotit tot timpul. Au fost 3 zile, doar 3, dar ne-am simtit bine. Si acum sa o iau cu inceputul, inclusiv cu date tehnice (poate cineva chiar vrea sa ne urmeze): Plecarea a fost de joi dupa-amiaza. Am plecat din Bucuresti pe la ora 3 si am facut cam 3 ore pana la Mahmudia cu masina, luand-o pe A1 - Slobozia - Harsova. Drumul a fost in regula, iar de la Tandarei incolo a fost de vis. Stiti cum arata prin filmele alea americane drumurile drepte si lungi de nu se mai vede capatul? Cam asa era. Plus o amestecatura de verdeata pe stanga si dreapta, cu alernanri de lanuri intregi de rapita si multe eoliene - asa un aer de Provence. Ne minunam, de parca nu eram in Romania. Plecand de joi n-am prins aglomerat. La Mahmudia ne astepta o barca (stabilita de dinainte) si ne-a dus pana la S

Simt nevoia unei evadari...din viata de zi cu zi, din tot ce e in jur, dintre lucrurile care apasa, care te agaseaza. Simt nevoia sa fug cateodata! Nu din lasitate (sper!), ci mai degraba datorita unor elemente care s-au agatat usor, usor de tine si te trag in jos si simti ca te lasa genunchii de la greutatea lor. Si atunci e acel sentiment puternic sa te scuturi de tot si de toate si sa fugi cat mai departe. Sa te lase in pace macar o clipa! Iar tu sa profiti la maxim de acea clipa. E o dorinta asidua de a visa la stele verzi, de a te uita la cer fara sa te gandesti la nimic, de a trai clipa, secunda. Si daca stau bine sa ma gandesc mai e putin, doar o saptamana. De 1 Mai evadez in...Delta. Am mai fost de atatea ori in Delta si-mi place foarte mult. Desi acum, in perioada asta va fi  frig si nu foarte confortabil, chiar nu mai conteaza. Va fi scurta mea oaza de liniste si pace! Vreau sa stau 3 zile pline fara TV, fara telefon (oricum am inteles ca in zona nu prea merge semnalul),

Astazi dimineata in metrou n-am putut citi, din motive obiective. Drept urmare, am fost "obligata" sa ascult conversatiile celor din jur. Nu ma intelegeti gresit, nu trag cu urechea, dar cand doua persoane vorbesc de se aude si in al treilea vagon, n-ai cum sa ratezi niciun cuvant. Drept urmare, la un moment dat am prins un dialog intre doi barbati. Unul dintre ei se destainuia celuilalt ca are o noua relatie. Pana aici nimic nou, insa ceea ce mi-a atras atentia a fost urmatoarea faza: Primul: Si chiar imi place de ea, e cumsecade, frumusica. A doilea: Dar ce varsta are? Primul: E tanara, pana in 30 de ani. Hmmmm? Exact in momentul acela mi-am aruncat privirea catre cei doi. Stati putin ca n-am inteles? Adica, tanar esti pana la 30 de ani? Si dupa 30 de ani cum esti? Batran? Matur? Evident ca nu ma intereseaza neaparat persoana lor, eu personal ma simt tanara, chiar ma simt ca la 26-27 de ani. Ceea ce vreau sa evidentiez este faptul ca pentru unii a fi tanar inseamna

Sunt multe lucruri/locuri care imi amintesc de copilarie, insa niciunul nu se compara cu locul natal si casa, parinteasca. Am fost acasa de Paste si cuprinzand cu privirea intreaga zona, mi-am amintit de anii copilariei, de viata lipsita de griji pe care o aveam. Acum sunt locuri ingradite, nu mai sunt dealuri libere, nu mai poti zburda in voie, dar amintirile nu le poti opri. Imi amintesc cu mult drag ca de cand ieseau primele fire de iarba eram in perpetue calatorii si descoperiri. Ajunsesem de cunosteam fiecare coltisor, fiecare deal sau copac. Nu cred sa fi ramas vreun copac sau gard neurcat de mine, necercetat in amanunt. Imi era drag sa culeg primele flori galbene ale primaverii, sa privesc albinele cum se dezmorteau dupa iarna sau sa alerg dupa fluturii abia iesiti din cocon. Cand iarba devenea mai inalta, mai deasa asemeni unei paturi calduroase, imi placea enorm sa ma rostogolesc prin ea, sa simt mirosul de iarba cruda, sa simt viata din jurul meu. Astazi, dupa ani si ani

Astazi as vrea sa redau cateva impresii personale despre cum vad eu agentii din firmele de imobiliare. Ei se numesc in multe feluri, eu prefer sa-i numesc agenti. Sunt de acord cu activitatea lor, dar cu conditia ca aceasta activitate sa fie facuta ca la carte. Sunt de acord sa platesc pentru serviciile prestate de acestia dar cu conditia clara sa beneficiez de ele, la propriu. Conditia primordiala este mai mult decat clara: sa-si faca treaba! Si de ce spun asta? Pentru ca nu mi se pare normal sa platesc 3% unui agent intr-o tranzactie de achizitie casa doar pentru ca era si el acolo si ca el a fost cel care a raspuns la telefon cand am sunat. In nici un caz. Adica, EU sunt cea care si-a omorat ochii pe toate site-urile posibile si a cautat ore si zile intregi oferte. Eu sunt cea care a analizat ofertele si vazut care se preteaza unor conditii minime (nu cer imposibilul, stiu clar ce vreau). EU sunt cea care s-a deplasat la multe vizite, pentru ca din anunturi nu-ti dadeai seama d

Si daca e vineri...da, n-am chef de nimic. Am obosit! De toti si de toate. Am obosit sa ma lupt cu morile de vant, am obosit sa ma lupt cu oameni cu mentalitati scrijelite de ani intregi pe creier, am obosit sa fiu cea care se agita...am obosit! Gata! Nu dau niciun pronostic, pentru ca ma cunosc. Dezertez, dar, doar pentru cateva ore. Si cum apare ceva urgent care trebuie rezolvat, imi sare adrenalina prin pori si o iau de la capat. Nu pot sa ma las de drogul asta, insa da, incerc, sa-mi injectez mai putin. Altfel, tot eu o sa am de suferit. Dar azi am obosit! Si parca nici vremea de afara nu m ajuta sa-mi revin, este mai apasatoare ca in alte zile. Poate daca soarele si-ar face aparitia, ar mai fi o speranta. Repet, pentru azi, ca de maine o iau de la capat. Si cum spunea cineva: rezista pana la 2, ca apoi vine week-end-ul.

Nu putem sa-i intelegem pe oameni, nu avem cum. Si sunt constienta de acest fapt. Si totusi, nu inteleg de ce unii sunt mai altfel. Prin "altfel" incerc sa explic o anumita rautate gratuita. Nu stiu daca o fac chiar din rautate sau asa sunt ei ca oameni. Adica, de ce, spre exemplu, intr-o discutie normala, cordiala, interlocutorului ii place sa faca anumite afirmatii (cu zambetul pe buze) care sa te faca sa te simti incoltit. De ce le place sa te "intepe" gratuit, desi tu esti chiar bine intentionat? De ce atunci cand intarzii la o intalnire (anuntat de dinainte si cu motive bine intemeiate) ti se adreseaza cu "vedeta"? Adica, sigur, da, ai intarziat, dar ai anuntat dinainte, ai si explicat....ce conteaza explicatia pe care o dai, nici nu te asculta. De ce atunci cand, chiar esti obosit, si chiar nu ai chef de nimeni si de nimic, esti catalogat ca fiind "scump la vedere". Serios? Desi omul este nascut ca fiind social, ai si tu nevoie de odihna

L-am vazut aseara, inainte sa se ascunda in intuneric. Era mare, superb, adevarat...era acolo pentru mine, un pic mai sus de linia orizontului, dar se prelungea usor pe linia apei. L-am privit pret de cateva minute si mi-am dat seama ca il ador, ca mi-a fost dor de el, ca mi-a lipsit in toata aceasta perioada, ca aveam nevoie de el. Aveam nevoie sa-l vad dimineata, sa ma incalzeasca cu caldura lui matinala, sa-l simt la ora pranzului cum se revarsa peste tot si toate si sa-l admir spre seara cand isi mai potoleste din nevolnicie. Am simtit ca trebuia sa fie acolo pentru mine. Trebuia sa vina mai devreme, dar probabil ca ceva sau cineva l-a retinut...cu treaba. Hmmm, nu pot sa-l cert pentru ca e El. Dar ii mai arunc priviri piezise din cand in cand. Chiar daca il ador, nu pot sa-l iert de fiecare data cand fuge si se intoarce iar si iar. Repet, l-am vazut aseara in plinatatea lui si l-am admirat. Pret de cateva secunde am uitat de propriul meu sine si m-am lasat pierduta in lumina si

"Sunt furioasa si trista. Stiu ca viata poate fi dura. Dar mai stiu si ca prima regula transmisa de parintii nostri este incapatanarea, vointa, curajul. Ne luptam chiar si atunci cand nu mai exista nici cea mai mica sansa. Nu lasam dusmanul sa preia puterea fara sa spunem nimic. Suntem mandri. Nu abandonam, mai ales la patruzeci si noua de ani. Chiar daca suntem terminati". "Mi-e frica sa ma implic, sa spun "te iubesc" ma ingrozeste. Iubesc publicul unei altei iubiri, in acelasi timp concreta si abstracta. Numai el ma face sa ma simt frumoasa, interesanta, vie. Numai el imi promite clipe de eternitate. Mangaierile si sarutarile lui ma supun cum n-o face nici un alt barbat. El este cea mai mare si mai frumoasa dintre placeri. De la el astept recunostinta". "Pentru a iubi trebuie sa ai timp sa te daruiesti. Altfel, timpul face legea si ii impiedica intotdeauna pe indragostiti sa se iubeasca". "Mi-a fost foarte frica sa scriu

Am impresia ca a merge la opera (fie ea opera, opereta, balet) este un eveniment. Nu cred ca fac parte din generatia anterioara (ca sa zic asa) cand se crea o adevarata aventura si spectacol din a te pregati sa mergi la opera, insa sunt, totusi, de parere ca nu e ca atunci cand mergi sa te plimbi in parc.  Nu stiu, poate gresesc, insa este opinia mea.  N-am mai fost de vreo 3-4 ani la opera din diverse motive pe care nu le enumar aici, insa am fost aseara la spectacolul de balet " Don Quijote".  Am ajuns, cum este regula, cu jumatate de ora inainte si in timp ce asteptam restul grupului am putut sa analizez oamenii care se grabeau sa ajunga la spectacol. Ca de obicei, erau de la varsta de 4-5 ani pana la decanii de varsta ai acestui tip de eveniment. Generatia mai tanara (nu spun ca as fi vreo matura care sa dea sfaturi, insa...) nu mi s-a parut ca acorda vreo importanta spectacolului in sine, baletului sau chiar cladirii in care se afla (si stiti ca si mine ca este supe

" In dimineata asta, prima picatura a cazut pe la noua, cand m-am trezit. Apoi cerul s-a revarsat. Astazi e o zi aniversara. Inutil sa ma uit in agenda ca s-o stiu. Ca in fiecare an, am aprins o lumanare ce tremura in adierea aerului umed. Suntem in 16 mai, si eu, pentru a douazeci si una oara, sunt in doliu. Timpul e in aceeasi stare de spirit. Ultimele zile au fost grele. Eram ostenita. Nu aveam curaj pentru nimic. Senzatia ca sunt lipsita de energie, stoarsa de un turneu lung ". Patricia KAAS - Umbra din vocea mea. Autobiografie Asa incepe cartea. Trist. Care te darama. Vedem cum va fi mai departea, insa inceputul e trist si parca nu-ti mai vine sa citesti mai departe de teama sa nu descoperi despre ea lucruri si mai triste. Mai ales daca iti place cum canta. Povestea continua...

Am primit aceasta carte cu imprumut. M-am apucat de ea intr-o dimineata in metrou, dar dupa 30 de pagini nu parea prea interesanta. Insa vineri dupa amiaza m-am apucat de citit si n-am mai lasat-o in mana pana nu am terminat-o.  Este o carte de numai 280 de pagini, dar care iti da fiori. E putin spus fiori, dupa ce citesti cartea, o inchizi si te uiti pe pereti - pentru ca iti dai seama cata dreptate are. Da, indiferent cat de multi bani ai si indiferent cat de sus esti in ierarhie, pana la urma toti avem acelasi destin: sfarsitul vietii. Si abia atunci, inainte de sfarsit avem marea revelatie: ca nimic nu mai are importanta decat familia si cei dragi. Ne pare rau ca nu am apreciat pana acum timpul petrecut alaturi de ei, ca nu am stiut sa ne bucuram de micile clipe de placere alaturi de ei.  Niciodata nu stim sa apreciem timpul petrecut alaturi de ei si ne dam seama tarziu, cateodata mult prea tarziu. Recomand cu drag aceasta carte, chiar merita citita.

Cum dimineata sunt morocanoasa, nu sunt comunicativa si parca ma deranjeaza orice, incerc pe cat posibil sa nu-mi stric ziua. Astfel, la metrou dimineata e durere: toti probabil ca mine morocanosi sau adormiti, dar mai ales nervosi. Se cearta de dimineata, ba ca nu au loc, ba ca l-a atins cu geanta, ba ca l-a calcat, ba ca...nu conteaza. Ca sa evit astfel de discutii prefer sa ma afund in paginile unei carti (bine, daca ma afund prea tare ratez statia mea de coborare...dar asta-i alta poveste!). Deci, da, citesc dimineata si dupa amiaza in metrou. Astazi eram la ultimele pagini din Sissi , cand o doamna ma abordeaza pur si simplu: - Ma scuzati, voiam sa va intreb daca ati vazut muzeul dedicat imparatesei Sissi? Eu, un pic debusolata, trag o privire in jur sa ma asigur ca vorbea cu mine si mormai ceva de genul : Nu, nu stiu. De fapt, chiar in secundele alea ma gandeam ca nu m-as fi intrebat niciodata sa existe un astfel de muzeu. La care doamna in cauza, mai vorbareata din fire (cel

Am prins iar gustul de teatru. Asa ca prin ianuarie am cumparat bilete la TNB la piesa Molto, gran'impressione    care a fost pusa in scena vineri. Distributia acestei piese este de exceptie: Mircea Albulescu, Ileana Stana Ionescu, Magda Catone, Monica Davidescu, Ilinca Goia...asta ca sa dau doar cateva nume foarte cunoscute. Piesa pune accentul pe initierea in teatrul romanesc, punerea in scena a primelor piese si chinul acestui proces prin care trec primii actori. Este o piesa de teatru care pune in scena o poveste de teatru, este ca o intoarcere in timp si o comparatie cu prezentul. Mi-a placut foarte mult abordarea, felul in care au fost interpretate rolurile (nici nu ma asteptam la altceva din partea acestor mari actori), dar si felul natural in care a fost prezentat. Un alt fel de piesa, o alta masura. Merita sa mergeti la aceasta piesa, desi nu am vazut sa mai fie pusa in scena nici in martie. Urmatoarea oprire va fi la Anonim venetian .

Avem pe cineva drag care si-a serbat ziua se nastere zilele astea. Si cum se impunea sa cautam un cadou mai dragut si special, ne-am gandit sa comandam ceva mai special. Astfel, am gasit site-ul  http://www.tobacco-online.ro , de unde am ales ceva dragut. Am sunat sa dam comanda, cu conditia sa ajunga a doua zi pana la ora 15 sau sa o pot ridica persoanl de undeva (era obligatoriu, altfel nu mai aveam nevoie de comanda). Mi s-a comunicat ca nu e nicio problema, va ajunge sigur. A doua zi astept pana la ora 15, dar comanda nu ajunge. Sun iarasi la ei si intreb de comanda. Mi se spune ca il va suna pe curier sa-l intrebe pe unde este si apoi revine cu un telefon. Dupa 15 min timp in care nu primesc nimic, sun eu. Si ce sa vezi, nu mai raspunde nimeni. Evident ca m-am enervat si mi-am vazut de treaba, nu i-am mai asteptat. Dar le-am trimis un email in care le-am explicat ca nu mi se pare normal sa fac o comanda si sa nu fie livrata la timp - bine macar ca nu facusem plata online. Nu zi

Elisabeta, imparateasa Austriei si regina Ungariei a fost o femeie complexa si ciudata, sceptica pana la nihilism, ironica pana la sarcasm si libera pana la capriciu. Mult prea libera pentru epoca ei. A fost frumoasa, inteligenta, culta si seducatoare. A fost rebela, nemultumita, melancolica si incapatanata. Solitara si maniaca. Niciodata nu s-a supus vreunei constrangeri. A detestat palatele si Curtea. A urat conventiile si normele. A dispretuit frivolitatea. A fugit de ceremonii si de evenimentele sociale. A refuzat sa se afiseze in public si si-a ascuns chipul sub valuri si evantaie mari. I-a dispretuit pe nobili, pe regi, pe militari si pe papi. S-a declarat anticlericala, antimilitarista si antimonarhica. A crezut ca mariajul este o forma de sclavie. I-a respectat pe nebuni. A iubit, mai presus de orice, varfurile muntilor si marea, singuratatea si linistea. A facut gimnastica in fiecare dimineata, a fumat in anumite perioade si a baut halbe mari de bere in carciumi. N-a pus prea

Week-endul trecut am fost la Bologna, am revazut orasul dupa 6 ani. E drept ca atunci am vazut putin, mai mult plimbat pe strazi. Insa acum l-am luat la pas si pe strazi si in muzee/biserici. S-o iau cu inceputul. Totul a pornit de dinainte de Revelion cand am prins o oferta la bilete de avion: 60 euro/persoana dus-intors cu Wizz Air. Apoi, am gasit cazare buna pe Booking 50 euro/noapte hotel de 4 stele (Suite Hotel Elite). Stiam de cand am fost la Roma ca exista carduri care iti asigura intrarea la muzee, nu stai la cozi si atunci am cautat si pentru Bologna. Da, este. Asa cum scrie pe site-ul lor am facut rezervare si am bifat sa-l ridicam de la aeroport. Scrie ca daca faci rezervare platesti 18 euro (in loc de 20), ai 2 bilete de autobuz BLQ (cel de la si la aeroport - care e 6 euro/persoana/dus), intrarea la o lista de muzee si  reduceri la unele restaurante/magazine. Toate bune si frumoase. Cand am ajuns in aeroport in Bologna era 8 dimineata si da, asa cum stim, italienii nu

De dimineata, cand m-am trezit, tot recit poezia lui Eminescu " Si daca" . Nu stiu de ce, pur si simplu m-am trezit cu versurile in cap. E ca o melordie pe care o fredonezi intreaga zi, fara sa scapi , de ea. Si ca sa fredonati si voi, o redau mai jos: Si daca ramuri bat in geam Si se cutremur plopii E ca in minte sa te am Si-ncet sa te apropii. Si daca stelele bat in lac Adancu-i luminandu-l E ca durerea mea s-o-mpac Inseninandu-mi gandul. Si daca norii desi se duc De iese-n luciu luna E ca aminte sa-mi aduc Te tine-ntotdeauna.

     " Ceasul ne tine intr-o permanenta stare de tensiune, de lupta cu timpul. Ceasul exercita o presiune asupra noastra. Lumea pare a fi intrat intr-o cursa contra cronometru. Multi sunt cei ce si-au rastignit viata unui program riguros tinut pe telefon, laptop, carnetel sau in minte. Ore fixe pentru studiu, minute bune pentru pauze. Nimic nu ii face pe oameni sa-si incalce programul alcatuit cu multa rigoare. Multi am devenit fara sa ne dam seama niste robotei, articulati la secunda unui ceas ce ne-a transformat in robi. Putini sunt cei ce se mai opresc sa-si traga sufletul, sa mai respire aer curat, sa mai admire frumosul din jur fara sa se gandeasca la crucialul tic-tac, care oricum ne inghite cu sau fara voia noastra.       Cu totii simtim ca parca nu mai avem timp de nimic, nu ne mai ajunge clepsidra. Timpul s-a condensat, e tot mai scurt, ori viata s-a micsorat?! Ieri, astazi si maine au aceeasi dimensiune? Sau poate faptul ca nu mai pretuim timpul si nu il mai valorific

Zilele astea ma uitam pe geam (da, la zapada de afara) insa gandurile mele erau uneva foarte departe. Mi-am amintit de fapt de primul meu loc de munca. Da, primul, ala serios, nu voluntariate sau alte minuni... Imi amintesc ca eram in anul 2 de facultate, prin luna aprilie si tot vorbeam cu o colega ca mi-as lua ceva sa lucrez. Nu pot spune ca nu-mi ajungeau banii parintilor, dar parca imi doream sa am proprii mei bani, sa vad cum se castiga, sa fac si altceva decat facultate. Ea lucra deja de vreo cateva luni bune si zicea ca si-a gasit in alta parte si ar pleca de unde era acum, asa ca numai bine ma recomanda sa ma duc in locul ei. Super! am zis. Eram deja entuziasmata. Si da, primul loc de munca a fost la clatite in mall Vitan - era singurul mall la vremea aceea. Si acum mai exista locul respectiv, cu aceeasi tipa ca si beneficiar. Si uite asa la incepului lunii mai m-am dus acolo, am facut cunostinta cu fetele si cu "patroana" - o tipa tanara, putin mai mare ca noi. Mi

Este prima dimineata din acest an cand ma bucur de ea. In general, la ora la care plec spre serviciu este intuneric, frig, bombani in sinea mea pana la metrou, mai daca mai e si un pic inghetat fac si putina febra musculara ca trebuie sa merg pe varfuri si cu atentie. Astazi cand am iesit in strada erau luminile deja stinse pe strada, da, era lumina si parca drumul pana la metrou nu mi s-a mai parut atat de lung si dificil (nu va inchipuiti ca e lung in realitate: 5-7 min in functie de mers). Iar pe podul peste Dambovita m-am oprit pentru un minut sa admir soarele care isi arunca usor primele raze si se prelingeau peste apa, apa care parea mai putin murdara decat de obicei si era "deranjata" de rate si porumbei iesiti la primele ore ale diminetii sa-si ia micul dejun. Parca pentru o secunda orasul a devenit mai frumos, mai curat, mai luminat. Si iarasi ne dam seama ca o simpla raza de soare ne poate binedispune si ne face sa credem ca lumea din jur poate fi mai buna, mai fr

M-am trezit de dimineata cu gandul la Salerno. Da, am mai vorbit de acest oras si probabil o s-o mai fac. Este orasul meu de suflet, este orasul in care 6 luni am invatat lucruri noi si interesante, unde am cunoscut oameni minunati si frumosi. Dar, in aceasta dimineata m-am trezit cu un dor nebun sa ma plimb pe Lungomare - zona pietonala din centru, langa mare. Un spatiu verde, plin de oameni, copii care se joaca, caini care alearga si toata lumea este vesela. De multe ori luam autobuzul de unde locuiam si veneam aici doar ca sa ma plimb, sa admir marea, sa citesc o carte. Era o senzatie de suficienta, de profunzime, eram eu cu mine insami si ma gandeam la nimic. Da, poate in unele momente ma simteam singura (mai era un singur roman pe care il stiam), dar ma simteam puternica. Stiam ca pot trece peste toate, inspiram profund aerul sarat al marii si ma bucuram. Ma bucuram ca ajunsesem acolo doar prin forte proprii, ma bucuram ca eram acolo si vedeam lumea cu alti ochi. Incet, ma matur

Sunt un mare fan al cumparaturilor online. Daca as putea sa cumpar asa, ar fi perfect. Sa fie si aduse acasa de catre curier, si mai bine. Nu-mi place inghesuiala, vanzoleala din magazine, nu ma dau in vant dupa mall-uri, nu-mi place sa probez haine si mi se pare suuuper comod sa le comand din fata calculatorului. Da, am avut si surprize mai putin placute cand am comandat haine si nu prea s-au potrivit marimile, dar le-am dat mai departe - macar sa se bucure altii de ele.  Revin, am comandat pe internet diverse: de la haine si lucruri pentru bucatarie, pana la electrocasnice si carti. Sunt putine cazurile cand am avut probleme si de aceea voi continua sa comand si da, sa-mi asum daca ceva nu e in regula (aparte de partea in care imi vor trimite altceva decat am comandat - am auzit ca exista si astfel de cazuri). Cele mai multe comenzi efectuate pe internet au fost la: - Mango, TinaR - Vivre.ro - Ideall.ro - Elefant.ro - Domo.ro - Amazon.fr - Bonprix.eu Daca voi aveti sit

Cu fiecare zi care trece imi dau seama, tot mai mult, ca nu sunt in stare sa fac lucruri pentru mine, lucruri care-mi plac. Da, stiu, la o prima vedere pare simplu. Nu, pentru ca altfel as deveni egoista si nu-mi sta in fire. Imi dau seama ca de fapt este o linie foarte subtire in cele doua parti, ca nu prea exista cale de mijloc si punem un pas in dreapta, apoi il retragem repede si usor pentru ca piciorul celalalt sa calce in stange, usor si stangaci. Nici pe linie nu putem, cum nu putem toti sa merge pe franghie. Imi propun mereu, iar si iar, sa fac lucruri care-mi plac, care ma fac fericita, incep, mi le propun, le trec pe lista, trec la fapte, pentru ca apoi, inconstient sa renunt. Nu, nu fac zilnic lucruri care nu-mi plac, dar e vorba despre acel ceva care tine de sufletul tau. Sa citesti o carte buna, sa asculti o melodie pe care ai descoperit-o intamplator, sa savurezi o ceasca de ceai. Sunt lucruri simple, despre care am mai vorbit si acum vreun an, lucruri care pot sa ne

N-am mai fost de multa vreme la TNB, imi era dor...desi acum spectacolele se tin la Teatrul de Opereta. Am fost vineri seara la piesa Allegro, ma non troppo . A fost superba piesa. Cu mult umor, dar umor inteligent, cu mesaje subliminale, cu idei cotidiene prezentate intr-o formula superba. Distributia a fost pe gustul meu si da, mi-am amintit de o farama de copilarie atunci cand l-am vazut pe Eugen Cristea - e drept mai batran si tras de spate decat mi-l amintesc de la TV de la emisiunea Feriti-va de magarus . Piesa mi-a placut foarte mult cum a fost pusa in scena si recomand cu drag. Noi am cumparat biletele cu vreo 3 saptamani inainte pentru ca am vrut locuri la mijlocul salii - sala care este mult mai mica decat la TNB. Am vazut ca se mai joaca si in februarie, asa ca mai e timp. Acum ma uit sa vad ce alta piesa mi-ar placea si mai mergem.

Am citit zilele trecute niste statistici legate de somajul in randul tinerilor...evident, ingrijorator. Insa mi-am amintit de acea crunta perioada din viata mea, numita somaj. A inceput in luna aprilie a anului 2009 si a continuat toata vara pana in noiembrie. Nu a fost o experienta foarte placuta. Stateam mai mult in casa, desi incercam sa gasesc motive sa ies, stateam aproape toata ziua cu capul in frigider - nu ca sa-l racesc, ci ca sa mananc. Asta era datorita stresului, dar si a lipsei de activitate. Incepusem sa fac exercitii fizice, dar tot stateam ore intregi in fata calculatorului si cautam modalitati de a trimite CV-uri, de a scrie diverse scrisori de intentie. Nu e cea mai draguta activitate si nici nu o doresc nimanui. Insa altceva mi-am amintit. Asa cum e procedura, mergeam in fiecare luna la institutie sa-mi vizeze carnetul, pentru ca altfel nu-mi primeam banii de somaj (era aproximativ 450 lei). Acolo, dupa ce stateai cel putin o ora la coada, printre toti cei oamen

Desi au trecut mai bine de 10 ani de cand am pus prima data piciorul pe pamantul italian, inca imi mai tresalta inima de fiecare data cand aud o melordie in italiana, un turist pe strada vorbind limba sau un film la televizor. Dar fiind ca a trecut atata amar de vreme si nici n-am mai exersat foarte mult, am uitat mare parte din cuvinte si am uitat sa vorbesc in limba lui Dante. Si totusi... De multe ori ma apuca asa o melancolie profunda atunci cand ma gandesc la Italia: imi amintesc locuri, oameni, evenimente, lucruri marunte, amintiri placute, dar si faptul ca dupa numai 6 luni petrecute acolo m-am schimbat enorm. Am vazut multe lucruri altfel, am privit altele cu alti ochi...a fost o perioada petrecuta frumos, care mi-a marcat evolutia. Si vorbeam de melancolie...da, acum stau si ascult Alexandra Amorosso si fiecare cuvand in parte imi patrunde in suflet si-mi vine asa sa inchid ochii si sa-mi amintesc...diverse, lucruri marunte, dar importante. Ultima data am fost in Italia i

Spuneam acum vreo jumatate de an ca am rezolvat problema cu frigiderul . Dar cum reparatia nu poate tine nici macar un an de zile cat mi-au promis cei de la firma, o vom lua de la capat. De data asta, cu o achizitie noua. Frigiderul de care ma plang este Artic, cumparat prin vara lui 2008, asa ca ce sa-i mai ceri. Se spune ca acum electrocasnicele sunt produse sa tina 4-5 ani, pentru ca deh, suntem intr-o societate de consum. Luand logica asta de buna, sa spunem ca si-a facut treaba. Astfel, am inceput sa ma uit dupa un alt frigider pe site-urile de specialitate si da, tot dupa un artic. Adica, am fost multumita de el si oricum nu putea sa tina o viata. Pe de alta parte, stiam ca functiona la un moment dat sistemul de buy back, asa ca am inceput sa caut pe net informatii. Marea majoritate a stirilor legate de subiect sunt vechi, iar altele sunt negative. As incepe sa intreb la telefon pe la Domo, Flanco, Altex, dar daca ii intreb pe ei, ma tem ca n-o sa primesc o informatie prea co

Imi place sa citesc..este una din pasiunile mele. Daca ma lasi linistita in coltul meu, cu o carte buna, nici nu-ti dai seama ca sunt in zona. Mi-a placut dintotdeauna sa citesc, dar mai ales sa cumpar carti. De multe ori am renuntat poate la o rochie, ca sa-mi mai iau 2-3 carti. Am avut perioade in care tanjeam dupa o carte, dar eram obligata sa citesc cu totul altceva, pentru ca deh, era in interesul meu sa trec acea perioada. Sau au fost momente din viata cand pur si simplu nu mai apucat nici sa ating o carte, pentru ca aveam un serviciu foarte solicitant si nu faceam nimic altceva decat job, somn, job. Si atunci, imi doream cu disperare sa citesc. Insa, pentru a compensa lipsa de timp, imi cumparam carti. Multi dintre voi sigur va amintiti acele mici magazinase din pasajul Universitatii cu multe carti interesante si peste care dadeai asa, fara sa vrei, doar atingandu-le cu un deget pe sirul de carti. Acum nu mai sunt, iar noua pasiune este sa-mi cumpar de pe net, am mai postat