Matase Alba

Zilele trecute am auzit la radio (scuze, nu mai stiu care) o reclama la o aplicatie. Mi s-a parut interesanta, nu numai ca prezentare, dar mai mult ca idee, in sine. Este vorba despre Civic Alert . Aseara m-am gandit sa-mi instalez si eu aceasta aplicatie. Mi-am facut cont si astept sa se iveasca ocazia sa o folosesc. Ideea este chiar laudabila. Poti sesiza in timp real probleme din urmatoarele domenii: parcuri, transport in comun, angajati serviciu public, gunoi si vandalism, trafic auto etc. Mai mult, ai posibilitatea sa localizezi problema sesizata pe harta si sa atasezi o poza. A nu se intelege ca fac vreo reclama, nici pe departe. Nici macar nu stiu cine a creat-o. Doar mi s-a parut o idee buna si usor de pus in practica.

Anul acesta, sufletelul meu si-a dorit un brad de Craciun natural. In ultimii ani am folosit unul artificial, care, da, e dragut, dar parca mi-am dorit sa miroase in casa a cetina de brad. O sa-mi spuneti ca nu sunt eco, ca poate trebuia sa-mi fi luat unul in ghiveci. Nu, e o prostie, intrebatii pe inginerii silvici si o sa va spuna ca, dupa ce l-ai tinut in casa la cadura, poti sa-i pui si zahar, ca nu mai e bun de plantat. Am inchis paranteza. Buun, deci mi-am dorit brad si am cumparat unul acum vreo 2 saptamani. L-am impodobit, l-am pozat, ne-am bucurat de el. Toate bune si frumoase pana acum vreo cateva zile cand m-am intors de la serviciu si am gasit cetina pe jos. Ei, ma asteptam la asta, ca doar stiam, de la caldura din casa o sa mai cada. Am strans-o in fiecare zi, nu era asa multa. Pana ieri. Ma apuc sa strang iar cetina si din greseala ating o ramura de brad un pic mai mult...haaa, ce sa vezi, a cazut toata cetina instant de pe ramura aia. Am facut niste ochi mari. Deci

Astazi, pentru ca este luni, pentru ca este soare afara, pentru ca sunt unii care incearca din rasputeri sa-mi strice ziua, spuneam ca azi incerc sa ma binedispun. Ce-ar putea sa-mi trezeasca un zambet in coltul gurii? O amintire din copilarie. Am vazut prognoza pentru zilele urmatoarea si mi-am adus aminte de perioada in care eram copil, la mama acasa. Cred ca eram prin clasa a III-a, mai era o saptamana de scoala inaintea vacantei de iarna. A nins in ziua de duminica si duminica noaptea atat de mult, incat luni dimineata n-am putut sa mergem la scoala. In perioada respectiva, in satul in care m-am nascut, nu prea erau masini, astfel ca nu era nici interes sa se dezapezeasca. Pana marti, din cauza vantului, ajunsese zapada in valuri, unele pana la streasina casei. Noi copii din cartier ne facusem cotloane prin zapada si "colindam" pe crestele zapezii. Ne distram teribil cand un copil, care era mai plinut asa, cadea cu zapada sub el. Rai, da, sigur ca eram si putin rai, da

Zilele astea am vazut, fugitiv, niste discutii pe retelele de socializare referitor la serbarile copiilor de final de an, de Craciun etc. Una dintre mamici era foarte revoltata si solicita cu mare aplomb interzicerea lor. Am ridicat o spranceana. Nu am copii si nu stiu exact ce presupune in anul 2015 o serbare a unei odrasle (ma refer, daca sunt implicatii financiare substantiale, agitatie etc). Revin, nu pot spune ca stiu exact ce se petrece in aceasta epoca. Dar... Nu pot sa nu-mi amintesc, cu deosebita placere, de altfel, cat de mult ne distram in ultimele doua saptamani de scoala. Nu prea se mai faceau cursuri, evident, eram foarte fericiti, insa ceea ce ne distra era repetitia pentru serbare: piese de teatru, glumite, cantece, dansuri. Aveam profesori tineri, care aveau rabdare cu noi si ne ajutau sa scoatem cat de cat un program artistic rezonabil. Ne amuzam foarte mult la piesele de teatru. De cele mai multe ori erau din Caragiale si atunci radeam noi, de replicile noastre.

De ce n-am mai scris? Nu stiu, poate n-am mai avut idei? Ba, am avut, dar poate n-am avut timp. Nu, timpul ni-l facem noi pentru ce este important. Si atunci, acest blog nu mai e important? Este, dar sunt momentul in care nu ma pot concentra, vreau doar sa citesc de la altii. Si, ai citit? Da, am citit. Dar mi-au reamintit multi prieteni ca le placea ce scriam. Care? Prostiile tale si iluziile de viata. Da, alea. Si? Te-ai gandit la un subiect? La... ce vrei sa scrii? Nu. Pai, si atunci, de ce te-ai intors? Nu stiu. De dor. De drag. ...