Matase Alba

Unul dintre vecinii nostri e un batranel simpatic, foarte respectuos si zambitor ( desi ii e tare greu sa aiba grija de sotie, care  se deplaseaza greu). De fiecare data cand ne intalnim, intreaba ce mai fac, imi povesteste cum planteaza flori in fata blocului, dar fara sa stie sotia. De multe ori il vad stand in masina - un Matiz rosu- si asculta muzica. Ieri insa era tare suparat si l-am intrebat care este motivul. Mi-a povestit ca e suparat pe fiul sau ca nu-l mai lasa sa conduca (da, am uitat sa specific ca are 90 de ani, desi nu-i dai atat). - Cum dom'le, sa-mi zica mie ca nu mai sunt in stare? Eu care l-am invatat sa conduca si care i-am aratat pe masina mea cum e mai bine, acum sa-mi spuna ca nu trebuie sa mai conduc? Dar eu nu pot fara masina. Trebuie sa conduc, nu pot altfel. Era asa de simpatic cum se revolta. Pe de alta parte, incercam sa-l inteleg. E foarte greu pentru ei sa-si recunoasca neputinta, mai ales ca se simte in stare. Ei sunt din generatia care au munc

Am terminat de citit "Calea Victoriei" de Cezar Petrescu. Pe parcursul lecturii ma uimea si ma intrista in aceeasi masura veridicitatea lucrurilor relatate, raportate la ziua de azi. E o descriere a vietii din perioada interbelica, urmand suisul si coborasul unor personaje, insa ele pot fi raportate linistit la tot ce se intampla azi, in aceste timpuri, in Romania de azi. Autorul subliniaza atat de minutios caractere si atitudini ale unor oameni implicati intr.o maniera sau alta in viata politica. Se poate observa foarte usor modul de abordare a unui afacerist din petrol imbogatit peste noapte, care pune presiune pe politic pentru avantaje materiale, evident, apoi un lider de partid si ministru care cedeaza acestor presiuni, un procuror care se credea incoruptibil, dar santajat cu soarta fiului sau, cedeaza, in loc sa apere justitia, jurnalisti care scriu la comanda - fie ei politicieni sau afaceristi, fiice care se reped sa isi critice familia, doar ca nu mai aveau haine s

Am facut deja 3 saptamani de cand sunt acasa...nu tu serviciu, nu trezit la 6 am, nu alergat, stres, nervi, agitatie...ritmul cu care eram obisnuita. Si nu te plictisesti?, sunt intrebata deseori. Sincer? Nu, n-am apucat. In primul rand, mi-am facut un mini- program: plimbat/citit dimineata in parc, studiat engleza ( mi-am dat seama ca sunt cam varza- nu ca as fi fost vreodata buna la engleza, dar, totusi...), mi-am facut ordine prin sertare, biblioteca, dulapuri...chestii pe care le amanam de atata vreme. La astea s-a adaugat "plimbatul" pe la doctor, analize, spital, iar analize. Si nu mai pomenesc de faptul ca nu mai sunt ca o caprioara, sa le fac repede, multe, in acelasi timp - acum trebuie sa ma odihnesc dupa orice tip de activitate. Si nu, nu m-am plictisit. Am citit...activitate pe care o ador, am ascultat muzica, m-am relaxat. Si mai e un lucru de care trebuie tinut cont:  nu e o perioada prea lunga, este, daca vreti, linistea de dinaintea furtunii...:)  In per