Matase Alba

Ne tot intrebam de ce am putea sa fim fericiti. Ne zbatem pentru lucruri mari, pe care nu le putem atinge, cand langa noi lucrurile mici, adunate ne face sa fim mai fericiti. Si totusi, ce ma face pe mine sa fiu fericita? Sa incercam, cu liniute ca la scoala: - faptul ca am niste parinti extraordinari - ca sunt sanatoasa, in sensul ca nu sufar de cine stie ce boala - ca am un job unde fac ceea ce-mi place - ca am reusit sa-mi cumpar o casa (asta, fie vorba intre noi, e o mare realizare) - ca am prieteni - ca pot inca sa mai visez - ca citesc o carte buna - ca...si lista poate continua...

Principii pe care le-am respectat pana acum: (daca mai aveti si altele interesante, va rog sa le citati) - am respectat pe toata lumea, fara nici un fel de discriminarea - am incercat sa fiu cat mai corecta posibil - ma tin de promisiune, orice ar fi - nu intarzii la nici o intalnire, eveniment (daca se intampla, din diferite motive, anunt) - nici un fost iubit nu a fost casatorit (nu-mi place sa "sparg case", cum se spune) - nu concep sa am o alta relatie cu sefii, decat strict profesionala (aviz amatorilor sau mai bine zis, amatoarelor!) - nu ma razbun, desi ar fi multi care ar merita - ajut oamenii, daca am posibilitatea. Cred ca mai sunt, dr nu-mi vin acum in minte. PS: am si eu o rugaminte: nu mai rastalmaciti ceea ce scriu aici...

Sunt mandra de mine...(fara falsa modestie!).

Se pare ca sunt pe terminate cu "actiunea casa". Mai ramane sa-mi aprobe banca (e sigura treaba!) si sa semnez contractul final. Apoi, urmeaza mutarea...ce urasc cel mai mult. Dar cel putin ma multumesc cu gandul ca e pentru mai multa vreme (sper!).