Matase Alba

Am zis sa va mai povestesc din viata de mama cu doi teroristi, nu de alta, dar sa ne mai amuzam. Acum! Ca acum 3 zile cand s-au petrecut evenimentele nu au fost prea amuzante. Dupa amiaza, dupa ce ii colectez pe amandoi de la scoala/ gradinita ajungem acasa. Cel mic voia mandarina, asa ca ii curat una intr-o farfurie si il las pe canapea sa manance. Urc cu cel mare la etaj sa isi schimbe uniforma. Sa zic ca ne-a luat vreo 10 minute. Cobor si ce-mi vad ochii? Cel mic era in baie, pe jos apa de vreo 2cm inaltime, el in sosete lipa-lipa si se distra grozav. Apa la chiuveta curgea. In wc era farfuria din care mancare mandarina, cojile de la mandarina si mai la fund sticla cu sapun lichid. Deci, pe scurt, durere! Il dezbrac si ma apuc sa curat baia.  Ajung in bucatarie, el deja desfasurase vreo 2 m din hartia de copt.  Trec vreo 2 ore lipsa traznai, timp in care fac mereu pe judecatorul si mediatorul, altfel s-ar apuca de wresling la fiecare 10minute.  Seara dupa ce mancam, ma apuc sa spal

 Au trecut mai bine de 3 luni de cand a inceput cel mare si s-au intamplat destul de multe, despre care as putea scrie. Au inceput inca din primele zile cu litere mici de tipar, nu doar sa le recunoasca, dar sa le si scrie. Aici folosesc coli albe, nu caiete de caligrafie cum eram noi obisnuiti, nu bastonase. Direct litere!  Apoi cateva randuri de scris acasa = tema pentru acasa. Care a fost cea mai dureroasa si stresanta treaba atat pentru mine, dar mai ales pentru el. Nu era doar ca putea sau nu sa le faca, era de fapt un mic blocaj mental care ducea la "nu vreau sa faca tema", "de ce trebuie sa fac", "nu vreau sa invat", "nu vreau sa ma duc la scoala". Asadar plecasem de la "cand incepe scoala, vreau sa merg" din vacanta la "nu vreau la scoala, nu vreau sa invat".  Ne-am luptat impreuna si cu el, ne-am certat si impacat de o mie de ori pe zi. Eram si eu revoltata in acelasi timp pentru ca il vedeam cat de stresat este, ince

Se spune ca in viata alegi cum vrei/crezi, faci cum consideri in acel moment, insa important este sa nu ai pareri de rau. Omeneste vorbind, nu ai cum sa nu ai pareri de rau. Zic! Poate altii au alta parere! Si acum sa trec la subiect... Din 4 bunici, doar unul mai traieste si sper sa-l gasesc sanatos cand o sa ma intorc anul viitor.  In ultima vreme ma tot gandesc la ei si, evident, am niste remuscari, niste pareri de rau, dar care nu mai pot fi indreptate. E tarziu, e mult prea tarziu. Insa tot nu-mi dau pace. Bunicul din partea mamei a luptat in al doilea razboi mondial, a fost luat ostatic de rusi, a evadat, a trecut Dunarea inot (doua brate) si a ajuns acasa. Avea multe povesti adevarate pe care mi le spunea, pe multe le-am si uitat. Mereu ziceam ca aduc un reportofon sa-l inregistrez si tot uitam. Acum imi pare rau!  Cred ca puteam sa scriu o carte din povestile lui: despre viata lui in timpul razboiul, ce a patimit pe timpul comunismului, cum a privit el revolutia si democratia.

O sa incerc sa povestesc care a fost experienta noastra de a face un test Covid aici in UK. Si asta pentru ca mi-am imaginat ca, practic, te duci, iti baga chestia in gat si nas si aia e.  Pfff, va spun sincer ca parca am fost sa-mi faca testul cei de la NASA.  O sa incep cu inceputul... Duminica seara cel mic se simtea cam rau, iar noaptea a facut febra. Dimineata sun la gradinita sa le spun de ce nu vine si, evident, ma asteptam sa-mi spuna sa ii fac testul, altfel nu-l primesc. Stiam deja, au mai facut si alti prieteni inaintea noastra. Trece ziua, febra mare, facem programare pentru test.  Procedura este urmatoarea:  - intri pe site-ul gov.uk si la sectiunea Coronavirus ai toate informatiile si explicatiile de care ai nevoie.  - urmezi tot parcursul pentru programare, si primesti pe email si/sau sms confirmarea privind programarea, precum si toate informatiile: trebuie sa ai la tine masca, dezinfectant, codul QR pe care l-ai primit pe email, ce trebuie sa faci sau sa nu faci cand a

V-am mai povestit cum s-a facut inscrierea la scoala, cum se face trecerea de la gradi la scoala. Acum voi continua cu alte informatii. * Acomodarea Incepul de an scolar pentru cei de la Reception ( 4ani impliniti) se face gradual. Merg in primele zile cate 2 ore dimineata sau dupa amiaza, apoi ii schimba intre ei, cres la 4 ore pe zi pentru ca la sfarsitul celei de-a 3a saptamana sa ajunga la programul normal de 6 ore, de la 9 la 3. Fiecare copil primeste acest calendar pe email inainte de vacanta de vara. Tot atunci primeste pe email informatii despre masa de pranz. Au firma de catering si primesti meniul saptamanal la inceputul anului pentru saptamanile pana la vacanta din octombrie.  Daca nu ii dai de acasa, atunci trebuie sa te consulti cu copilul si dimineata trebuie sa spuna ce anume alege ( main menu, vegetarian, sandwich sau jack potato-cartof umplut), la care se adauga un desert.  Tot printre multitudinea de emailuri primesti informatii despre scoala, cum arata, ce se petrece

Si daca tot am povestit cum e in UK si i-am tot ridicat in slavi pe englezi, am zis sa intorc moneda si sa va povestesc si ce nu imi place. * Vremea! Da, stiu, ma plang de vreme in orice discutie, la cine ma asculta. Dar va spun sincer ca daca nu ai o sanatate strong, nu te poti acomoda aici. Nu mai zic ca ploaia si vantul iti strica orice plan.  Imi amintesc de acum multi ani de ce-mi povestea un amic, care a stat cativa ani in Irlanda, castiga bine, dar a plecat din cauza vremii. La momentul respectiv mi-am zis in mintea mea: " ei, figuri! Castigi bine si pleci de la o amarata de ploaie". Nu va spun cata dreptate ii dau acum.  Si nu doar ca ploua, parca iti intra in oase, te ia cu furnicaturi, apoi se porneste si cate un vant din ala de nu poti sta in picioare. Pe mine de la vant ma ia cu dureri de cap, urechi, mi se umfla gingiile, nici nu va spun.  * Internetul. Cand am aterizat prima data aici si am vazut cum merge, am zis ca nu-i adevarat. Sa nu va mai aud ca nu merge b

Prin simplul fapt ca te muti si locuiesti intr-o alta tara, inveti multe. In primul rand, inveti sa te adaptezi unui alt stil de viata, sa cunosti si alte metode de a te integra si a vedea lucrurile.  In al doilea rand, inveti cum sa traiesti si...altfel, poate mai bine.  Eu am invatat multe lucruri in cei 3 ani (fara o saptamana) de cand m-am mutat in UK. * In primele luni am invatat ca totul se plateste. Sotul meu avea o vorba: "deschizi o usa, dai o lira, inchizi usa, dai doua". Da, ne-a fost putin greu, la inceput sa vedem lucrurile asa. Apoi, am observat ca acea lira este, de obicei, investita cu cap si se regaseste in infrastructura (rutiera, sanitara, de invatamant). Si atunci, apreciezi mai bine acea lira. * Am invatat si m-am obisnuit cu faptul ca masina se parcheaza doar in spatiile special amenajate si platesti. Da, platesti de fiecare data parcarea, fie ca esti in oras, fie ca te duci in varf de munte si o lasi pe un camp. Platesti. Am fost zilele trecute pe o pla

Stiti zilele alea care, de dimineata, incep prost si se termina tot prost? Si oricat de mult incerci sa-ti pastrezi calmul, nu se poate? Si parca vin, asa, si mai multe? Asa am avut eu, acum vreo 2 saptamani. Va scriu acum, pentru ca pot, sunt zen. Nu va povestesc de prima parte a zilei, pentru ca e in acelasi trend: hranit copchii, pe rand, eventual inghitit si eu ceva in picioare langa blat sau printre imbucaturile lor, alergat dupa ei, sa se imbrace, repetat de un milion de ori: "hai, imbraca-te, e tarziu", hai, inchide TV, hai sa te incalt; intrebat de 15 ori: vrei cu bicicleta au ba?, si povestea continua.  Buun! La 3 dupa amiaza merg cu cel mic sa-l iau pe cel mare de la gradi. Pe la jumatea drumului: mami, fac pipi! Ma rascolesc in carut: pfiu, ce bine ca am olita cu pungi! (deja ma felicit in gand). Asez, face copchilul treaba si vad ca nu sunt servetelele umede in punga, zic: bine ca nu face no.2, probabil au cazut in pirtbagaj cand am fost cu masina.  Hai ca-mi vine

De cand m-am mutat in UK am invatat foarte multe lucruri, insa cel mai important e ca: ploua. Mult! Si cu vant! Si cu soare! Deci, ploua! Daca la noi ploua cu galeata, bureaza, picura sau doar ploua, britanicii au denumiri mai amuzante, zic eu.  Asa am aflat ca exista ploaie de mai multe feluri: - shower (un dus): e genul de ploaie care vine dintr-o data si pana sa apuci sa scormonesti in fundul gentii dupa umbrela, a si trecut. - light drizzle (un fel de burnita - bureaza, la noi). Aceasta ploaie e genul care, parca, nu se mai termina, o simti in oase si o detesti cu timpul. - spitting (abia a inceput sa ploua) -bucketing down (ploaie torentiala), gen ca cineva iti rastoarna o galeata cu apa in cap. - nice weather...for ducks(vreme doar pentru rate), adica vreme ploiasa de care se bucura doar ratele. - sunshower (duş cu soare). Este cea mai enervanta ploaie: iti iei umbrela sau nu? Ploua, dar nu prea tare, insa ti-ar trebui si niste ochelari de soare, la cat e de puternic. Si sunt mul

In august, pe 18, se implinesc 3 ani de cand ne-am mutat in UK. Peste o luna ar fi trebuit sa fim cu catel si purcel in avion spre Bucuresti. Insa, datorita Covid-ului mai stam inca un an. Oricum am fi vrut sa mai prelungim mandatul, daca ar fi fost posibil, in conditii normale. Atunci cand s-a pus in discutie aceasta chestiune am stat si am analizat, cu bune si mai putin bune, care ar fi cea mai buna solutie.  #Avantajele ramanerii aici ar fi: - faptul ca vom ajunge cu copii de 3 si 5 ani, fara de 2 si 4 ani - e mare diferenta - cel mare va sti suficient de bine limba engleza, cat sa nu o uite ( vom exersa si in Ro, evident, dar nu e acelasi lucru) - cel mic va prinde si el putin engleza si va fi on stare sa se converseze cu fratele lui - cel mare va prinde un an de scoala - Reception - din punct de vedere financiar, sigur ca ne bucuram  - avem o casa mare cu curte ( a fost nemaipomenita in perioada asta de carantina). In Bucuresti vom locui in apartament cu 3 camere. - ar mai fi si f

Va spuneam aici cum a decurs inscrierea la scoala, in format online. Intre timp, am primit confirmarea de la Consiliu ca a fost inscris, apoi email de la scoala sa confirmam inscrierea (unii au optat pentru msi multe scoli si trebuiau sa se decida). Tot in emailul respectiv era stabilita o intalnire pe data de 25 iunie. Asta a fost chiar inainte de carantina.  Intre timp, am primit mai multe emailuri, printre care ne spuneau ca nu se mai tine intalnirea, insa ne trimit aproape zilnic filmulete: cu prezentarea scolii si a activitatilor, le citesc povesti, le descriu activitati - asta ca sa se familiarizeze cu locul si cu educatoarele. Oricum, inainte de carantina, ei incepuse sa mearga o data pe saptamana 2-3 ore la scoala de langa, sa se obisnuiasca. Ne-au spus ca prin iulie vor incerca sa ii mai primeasca de cateva ori, apoi sa le dea niste activitati de facut acasa, pe perioada vacantei (in UK vacanta de vara cuprinde ultima saptamana din iulie si luna august). Ceea ce mi se pare ex

Am decis sa scriu cateva randuri legat de cat de mult s-au schimbat regulile la deschiderea creselor si gradinitelor. O sa scriu strict din punctul meu de vedere si specific ca nu e neaparat asa in restul gradinitelor din Anglia. Am citit ca in alte zone au fost abordate altfel deschiderea lor. Asadar, la cel mare - preschool (2-4ani) s-au sporit masurile de curatenie si dezinfectare, atunci cand se intra/se iese din clasa folosesc dezinfectant, se curata mesele, jucariile, board-urile dupa fiecare utilizare (asta cred ca se facea si inainte). - nu au primit decat 15 copii si stau in grupe de cate 5 fara a se juca cu ceilalti, desi stau in aceeasi sala. - fac exercitii/activitati pe rand - ii aducem si ii luam cu 10 minute mai tarziu, sa nu se intersectam cu copii si parintii de la scoala de langa. - le aducem pachetel in pungi de plastic, tacamuri si casolete de unica folosinta, pe care sa poata sa le arunce ulterior. Si fara lunchbox. - rucsacurile si gecile stau afara, iar daca plou

București, 7 mai 2020 - Inițiativa civică Spitale Color finalizează astăzi licitația de artă pentru dotarea spitalelor din România cu echipamentele de protecție necesare luptei împotriva pandemiei cu virusul Covid-19.  Începută anul trecut, inițiativa Spitale Color a dus tablouri în 15 spitale din România și a adus un strop de culoare și speranță în viața medicilor și pacienților.  Anul acesta, inițiativa s-a alăturat luptei împotriva pandemiei și și-a oferit sprijinul medicilor din linia întâi prin dotarea a 5 spitale din întreaga țară cu echipamentele medicale necesare protecției împotriva virusului Covid-19. “Ne bucurăm că putem fi alături de medicii din linia întâi și că împreună aducem un strop de culoare pentru spitalele din România. În vremuri ca acestea, comunitatea este cea mai importantă, iar spre bucuria noastră, oamenii au fost foarte receptivi și s-au alăturat în număr mare campaniei de donații. Le mulțumim celor care s-au alăturat inițiativei și credem că

Citeam ceva zilele trecute si mi-am amintit o experienta de cand eram foarte mica. Cred ca aveam 7-8 ani cand, impreuna cu tatal meu, o vecina cu baiatul ei si un preot drag sufletelor noastre am fost la cateva manastiri din Moldova. Imi amintesc putin din acele zile, a trecut prea mult timp, doar cateva flash-uri. Dar imi amintesc de parca a fost ieri intalnirea cu parintele Cleopa. Evident, copil fiind, nu stiam cine este, ce face, dar reactia lui plina de blandete si umor, de dragoste parinteasca si mult har mi-a ramas intiparita in minte.  Este o intalnire pe care eu o pretuiesc mult, de care imi amintesc cu mult drag. Acum, cand sunt adult, poate mi-as dori sa am o discutie cu el. Acum as intelege multe.  Spun asta pentru ca, pe preotii cu care si pentru care am lucrat nu pot sa am aceleasi sentimente, mai degraba de dezamagire. Dar asta e o alta poveste, reala de altfel, pe care o sa o scriu candva. Pe preotul Cleopa il asociez cu un camp mare cu ghiocei, camp pe care l-am vazut

Imi tot pun in minte sa scriu acest post de la inceputul anului, dar am tot amanat. E vorba de modul in care se face inscrierea la scoala in sistemul britanic. Insa, inainte de a scrie, vreau sa specific faptul ca nu am idee de cum se procedeaza in sistemul romanesc, deci nu voi face nicio comparatie. Asadar, prin luna noiembrie a anului trecut am primit scrisoare acasa ca Rares este in evidenta lor si, asa cum am mai spus, aici scoala incepe la 4 ani - va trebui sa fie inscris la una sau mai multe scoli (cum doresti). Termen limita: jumatatea lunii ianuarie.  Eu nu m-am agitat, dar sotul - optimist din fire, a decis sa-l inscrie, chiar daca exista o sansa infima de a ramane inca un an in UK. In scrisoarea cu pricina ti se comunica link-ul unde sa-l inscrii, ai cativa pasi de urmat: date personale din pasaport, adresa, date de contact. Nu ti se cer documente despre situatia educationala a copilului pentru ca ei le solicita institutiilor de invatamant anterioare. Deci, practic, le rezol

Zilele trecute am fost la spital aici in Gloucester si am vazut un anunt care merita atentia noastra. Il vazusem si alta data, insa acum am decis sa fac o postare.  Ce spune anuntul? Ca violenta si abuzul in spital sunt inacceptabile, iar politia va fi chemata. Iar aici nu doar ca vine repede, dar intervine imediat. Si nici nu exista loc de negociere. Nu se trezeste nimeni ca vrea mai repede, ca e mai important ca celalalt sau e mai cu mot. Nu! Toata lumea isi asteapta randul. Exista un alt anunt in care se spunea clar ca nu iti trebuie bilet de ordine ( eram la recoltat sange) daca: - esti in scaun cu rotile - esti sub 16 ani - esti trimis de medicul tau urgent. Toti cei de mai sus mergeau la receptie si erau preluati imediat. Am asteptat 55 de minute pe ceas, ca toti ceilalti, in liniste. Nimeni nu a facut scandal, nu a ridicat tonul la receptie, nu a comentat/vociferat. Asta inseamna sa fie civilizati. Imi amintesc si cand am mers la urgenta cu copilul care era ars pe mana, dupa ce

Ieri am chemat pe cei care se ocupa de administrarea caselor pentru doua probleme minore: mi se parea ca avem pasari in pod si sotul a gasit soareci in garaj (prima data in doi ani jumate). Buuun!  Vine tipul dimineata, ii explic problema, la care el: "eu sper ca aveti soareci in pod, ii putem extermina. Daca aveti pasari, nu prea am ce sa fac". Ridic o spranceana. Ha? Urca omul in pod, verifica si imi comunica: - Din pacate, aveti ditamai gaura in acoperis, da, sunt pasari si tot din pacate, nu pot face nimic, pasarile sunt protejate de lege. Ar mai fi varianta sa vin in noiembrie, cand isi schimba cuibul. Pana atunci, noi plecam in Romania, deci nu mai am ce rezolva. Deci da, nu fac absolut nimic, asteapta sa-si mute cuibul. Si nici tu nu ai voie sa te apuci sa-ti repari acoperisul, ca esti pasibil de inchisoare. Daca eram in Romania, ii si vedeam pe unii cum se dadeau cu fundul de pamant, cum injurau autoritatile pe Facebook. Parca zilele trecute zarisem o stire ca, mvai,

De cateva zile am inceput sa ma gandesc mai activ la faptul ca mai e putin si ne intoarce in Romania. Da, mai exact 7 luni!  Cand a trecut timpul? A trecut, cu bune si cu mai putin bune.  Am inceput sa ne gandim ce luam, ce lasam, ce putem vinde (aici poti vinde orice, vorba prietenei mele: "si chilotii de pe tine" - scuzati limbajul). Apoi am inceput sa ne gandim serios la amenajarea apartamentului - ceva ce o sa ne dea mari batai de cap. Probabil pana in august cele doua subiecte vor fi dezbatute pe toate planurile, sa gasim solutiile cele mai bune. Este mult prea devreme sa fac o retrospectiva si sa trag niste concluzii, dar o voi face. Sunt multe de spus, dar cuvinte putine, spunea cineva. Cam asa e! A fost o experienta foarte interesanta, din toate punctele de vedere. Sper totusi ca viitorul sa ne gaseasca undeva unde se gasesc trei elemente pe care eu le ador: soare, plaja, mare. Si nu vorbesc despre o vacanta. Cochetez si cu ideea de a ne cumpara o casuta pe malul mari