Matase Alba

"Daca-i musai, cu placere" e o vorba romaneasca. Cateodata mai facem si lucruri pe care nu le dorim neaparat, dar, cumva, suntem obligati de cutumele sociale, din politete sau mai stiu eu ce alte motive. Cam asa am patit eu acum. Anul trecut mi-am dorit sa botez un copil si cum finii parintilor mei tocmai urmau sa aiba o fetita, am zis ca e cel mai potrivit. Da, un lucru frumos si placut, in acelasi timp. Insa n-as putea sa inteleg obiceiurile noastre de la tara. Mie mi se pare normal sa iti vizitez finii ori de cate ori poti, fara vreun motiv anume si fara prea multe fandoseli. Ei, la tara e altceva: 3 sau 5 ani (nu mai stiu, mereu trebuie sa o intreb pe mama) finii sunt "obligati" sa vina la nasi de Paste, Craciun si mai stiu eu ce alte sarbatori, cu cadouri. Musai... Lol ! Mai mult, acum cand, copilul implineste un an trebuie sa-i tai motul/rupi turta (diverse zone, cu diverse obiceiuri). Nu zic ca nu sunt neaparat placute, adica imi e drag sa o vad pe cea m...

Si m-am intors… Escapada in Belgia a fost deosebit de interesanta si placuta, in acelasi timp. De ce zic Belgia? Pentru ca nu am fost doar in Bruges, am vizitat si Gent, Knokke, Oostende, trecand evident si prin Bruxelles. Asadar, nu am avut o mini-vacanta prea linistita, insa nici nu ne-am dorit asta. Am vrut sa vedem cat mai multe, sa vizitam locuri interesante. Descrierea o sa fie in functie de zile si locurile vizitate. In prima zi, am aterizat cu avionul la Bruxelles la Aeroportul Charleroi . De acolo am inchiriat o masina (care fusese rezervata din tara) si am plecat inspre oras. N-am vizitat foarte mult pentru ca era complicat cu parcarea, plus ca eu mai vazusem Bruxelles-ul de foarte multe ori, asa ca nu ma incanta neaparat. Ne era foarte foame, asa ca am oprit si am incercat sa ne luam ceva de mancare. Fiind ora 9 dimineata, nu prea erau deschise restaurantele, asa ca am luat ceva, un snack. Eu, care tot ii dadeam cu mancarea specifica, mi-am luat un quiche cu bra...

Ieri intr-o pauza de serviciu am inceput sa caut locuri pe care as putea sa le vizitez in Bruges. Pe parcursul timpului am mai urmarit postarile si pozele prietenilor care au vizitat acest oras minunat. Insa, recunosc ca nu mi-am facut asteptari prea mari. Imaginile sunt din povesti, insa asa cum un vechi proverb spune: gusturile nu se discuta. Si, astept cu interes sa trec totul prin filtrul ochilor si sufletului meu. Imi place foarte mult sa vad locuri noi, sa cunosc oameni interesanti, asadar imi voi lua aparatul de fotografiat cu mine si voi incerca sa surprind lucruri interesante (evident, vazute din perspectiva mea). In toata aceasta escapada imi doresc un singur lucru: ca vremea sa tina cu noi. Stiu ca e mai frig decat aici, dar macar sa nu ploua. Vedem ce noroc avem!

Cum dimineata sunt morocanoasa, nu sunt comunicativa si parca ma deranjeaza orice, incerc pe cat posibil sa nu-mi stric ziua. Astfel, la metrou dimineata e durere: toti probabil ca mine morocanosi sau adormiti, dar mai ales nervosi. Se cearta de dimineata, ba ca nu au loc, ba ca l-a atins cu geanta, ba ca l-a calcat, ba ca...nu conteaza. Ca sa evit astfel de discutii prefer sa ma afund in paginile unei carti (bine, daca ma afund prea tare ratez statia mea de coborare...dar asta-i alta poveste!). Deci, da, citesc dimineata si dupa amiaza in metrou. Astazi eram la ultimele pagini din Sissi , cand o doamna ma abordeaza pur si simplu: - Ma scuzati, voiam sa va intreb daca ati vazut muzeul dedicat imparatesei Sissi? Eu, un pic debusolata, trag o privire in jur sa ma asigur ca vorbea cu mine si mormai ceva de genul : Nu, nu stiu. De fapt, chiar in secundele alea ma gandeam ca nu m-as fi intrebat niciodata sa existe un astfel de muzeu. La care doamna in cauza, mai vorbareata din fire (cel...

Asa cum aproape toate lucrurile bune incep cu un telefon, si istorioara de azi a inceput asa. Ma suna o veche prietena, cu care n.am mai vorbit de multa vreme si ma invita la o "chestie draguta". Eu, la birou, mai mult neatenta la ce spunea ea si din dorinta de a o revedea, am acceptat. Primesc invitatia pe email, o scanez, dar nu citesc tot. Insa am retinut ca "la  manifestare se va face vorbire despre o gama larga de produse naturale, ecologice, cu traditie, autentice si pline de istorie. Participantii vor putea asista, de asemenea, la un show gastronomic portughez". Interesant! In ziua cu pricina, adica ieri, stim cu totii ca: a ploua, a fost nebunie in oras, etc, si totul prefigura o eventuala scuza de a nu mai merge. Dar, totusi, am zis sa ma mobilizez. Dupa 30minute de sunat la toate companiile de taxi pe care le stiam si pe care le.am mai gasit pe net, si dupa alte 40minute stat in trafic am reusit sa ajung (cu intarziere, evident). Evenimentul s.a desfasu...

Acum un an si ceva am vazut niste imagini superbe dintr.o ceainarie si m.am intrebat daca se poate ca ea sa fie in Bucuresti. Uitam mereu numele si apoi il cautam frenetic pe net. Apoi le.am descoperit pagina de Facebook si m.am abonat la postarile lor. Imi tot promiteam ca voi merge acolo, si mereu amanam. Imi povestea prietena mea, Elena, ca a fost acolo si i.a placut foarte mult, ba au si crema de maini la baie. Iar imi promiteam ca voi merge acolo cu sotul, sa ne relatam. N.a fost sa fie! Pentru ca weekendul trecut am iesit cu doua prietene la acea ceainarie, pe care cred ca o stie toata lumea, INFINITEA. Da, intr.un final pasionant, am ajuns si eu acolo. In momentul in care pasesti, un mic apartament dintr.o casa cu arhitectura veche, te cuprinde un sentiment de sfiala. Parca trebuie sa pasesti usor, sa nu deranjezi, sa nu atingi ceva si sa.l spargi. Am intrat usor in prima incapere si apoi am trecut in a doua, unde erau doua mese cu fotolii si cate o canapea. Mobilierul tot...

Si daca tot m.au napadit amintirile referitor la zone superbe de vazut in Italia (am pistat pe Fb recomandarea pentru Costiera Amalfitana ), mi.am amintit unde am mancat cea mai buna pizza ever:  Napoli. Este o zona cu multe restaurante undeva deasupra orasului, cum stai cu spatele la golf si privesti spre munte, e o strada prin stanga (dupa atatia ani nu.mi mai amintesc numele). Am urcat cu masina cam 7 minute pe o strada cu multe serpentine. Era noiembrie, undeva dupa ora 8 seara. Marea majoritate a localnicilor galagiosi, dupa cum ii stiti erau jos in golf, unde se afla marea majoritate a localurilor. Dupa ce am urcat si am coborat din masina, m.am trezit intr.o liniste deplina. M.am uitat in jos si am vazut intreg orasul, cu multe luminite, intreg golful cu barci si iacht.uri care mai de care mai scumpe. Orasul noaptea arata minunat. Si usor gandurile mi.au fugit spre dorinte, vise si idei generoase de cum si ce mi.as dori de la viata. Insa o mica adiere rece a vantului m.a t...

In weekend-ul ce a trecut am fost la munte, la Bolboci, la vestita cabana de langa barajul pe Ialomita. Zapada nu era decat prin zonele cu umbra si mai mult inghetata. Lacul de la baraj insa era destul de inghetat in aval, iar noaptea cand era liniste deplina se auzea sunetul gheti care pocnea sacadat. Noaptea, cand nu era cer senin era chiar un sunet ca in filmele de groaza. Dar a fost frumos! Mi-a placut aceasta iesire. A fost mai deosebita decat altele. In primul rand, am fost cazati la vestita cabana La Bolboci. Spun vestita (nu pentru mine) ci pentru cei care o cunosc si merg acolo de peste 20 de ani. Chiar am vazut niste poze in care era prezentata cabana asa cum arata ea in 1923. Va dati seama cata istorie poate sa aiba o astfel de cabana. Povestile prietenilor mei (care m-au dus acolo) sunt ca cele spuse la gura sobei de un bunic nepotilor sai. Le asculti cu drag, cu ochii mari deschisi si cu sufletul la gura. Sunt povesti reale, adevarate, traite de cei care merg acolo...