Matase Alba

V-am povestit cate ceva din vacanta, insa nu v-am spus despre calatoria insasi, partea cu avionul. De la inceput trebuie sa mentionez faptul ca biletele ne-au fost achizitionate de catre cei din Mapn Ro. Asadar, va dati seama ca a fost o intreaga discutie pe seama traseului, dar si a faptului ca noi voiam musai sa fie zbor direct - nu de alta, dar cu doi copii mici, 3 bagaje de cala si alte 3 de mana, plus carut si scoica...eh, nu reuseam sa ajungem intregi la destinatie. Asadar, a fost Luton (Londra) - Bucuresti. Insa, la dus a fost decent, la intors am aterizat la ora 23:00, pentru ca apoi sa mai facem aproape 3ore cu masina. Noi sa fim sanatosi... Dar nu despre asta voiam neaparat sa vorbesc, ci despre compania Wizz Air . Da, da, stiu, e low cost si nu ar trebui sa am prea multe pretentii. Dar te gandesti ca dai si niste bani si... Cei din tara ne-au achizitionat biletele cu priority la imbarcare (dragut din partea lor!). Hm...bani in plus. Dupa multe multe petrecute la toate

Am venit in tara sa petrecem sarbatorile cu familia, sa ne vedem cu prietenii, dar si sa botezam copchilul no.2. Imediat ce-am aterizat, m-am trezit la realitate: drum de 45 de minute de la aeroport, petrecut in 2ore, in conditiile in care am luat-o pe stradute, scurtaturi si alte cele (si cu doi copchii obositi). Respiram, respiram... Toata perioada cat am stat in Bucuresti ne-am transportat cu Uber -ul si cat mai dimineata posibil, sa nu prindem balamuc. A fost o decizie ok: fara stresul de dimineata - dezapezeste masina, incalzeste masina pentru copchii, stresul locului de parcare, bani cheltuiti pe motorina. Iar cursele, desi unele au fost chiar lungi, ca si bani a fost ok: 50 -90lei/zi. La botez, in schimb au fost lucruri bune si lucruri, hai sa le spunem ciudate. Am ales biserica de lemn din parcul IOR, pentru stim zona, dar si pentru ca exista langa aceasta un restaurant, astfel incat sa fie practic si usor pentru toata lumea. La biserica...hm...vorba nasului, a fost cel ma

Povesteam cu o amica din State, mai precis din Texas despre copii, casa, mancare (lucruri obisnuite pentru o casnica). Si incepe, entuziasmata, sa-mi spuna ca englezii mananca foarte sanatos (CE???), cum a descoperit ea cum se taie un broccoli si apoi sa-l pui la fiert (ha?) si ce interesant i se pare sa gateasca cu legume crude. Am lasat-o sa povesteasca pana la capat. Nu de alta dar am imprumutat din politetea englezilor si incerc sa fiu ca ei. Insa tot nu intelegeam care-i faza cu gatitul legumelor crude. Adica eu, da, sunt venita de la tara, unde rontaiam o rosie din gradina mamei, un castravete putin amar (ca deh, n-o ascultam niciodata pe mama cand ne spunea sa nu mai calcam pe ei) sau smulgeam un morcov, il stergeam cu o frunza de sfecla si il mancam asa. Si totusi, care-i faza? Pai, intreb. Eh, si-povesteste ca la ei acolo nu prea umbla cainii cu covrigi in coada. Cel putin la capitolul mancare. Au numai mancare semi-preparata, gata sa o pui la microunde, legume congelate, et

Va povestisem intr-o postare, pe la inceputurile in UK, ca trebuie sa te inscrii la dentist ca la medicul de familie. Apoi, esti obligat sa mergi de cel putin 2 ori pe an(si mai platesti si consultatia de 20£). Buuun! Ultima data am fost pe 8 octombrie, totul bine si frumos - vorba vine! Zilele trecute insa, m-a izbit o durere in partea dreapta sus, insa nu neaparat la dinte, ci sus la radacina. Dupa 2 zile in care durerea a fost decenta, n-a mai vrut si a crescut in intensitate. Imi fac programare - noroc ca m-a primit in aceeasi zi. Ajung, ma consulta, face ecografie (da, un avantaj ca-ti face dr direct, nu mai colinzi pe la alte cabinete) si...ce sa vezi, inceput de infectie intre doi dinti (premolari, mai exact). Se intoarce dentistul spre mine si zice: - Aveti doua optiuni: fie scoatem dintele (ha?), fie mergeti la specialist, dar va costa 600-700£. Mi-nu-nat ! Intreb daca nu-mi da macar antibiotic, adica eu asa stiu ca se da (mai ales ca am mai avut problema asta - am pro

Nu pot sa nu fac comparatii, desi suntem mult prea in urma fata de englezi. Astazi ma gandeam la una dintre virtutile englezilor, si anume: constiinta (da, stiu, generalizez, poate nu toti sunt asa). Ma plimbam pe un spatiu verde folosit ca teren de fotbal al bazei, plus alte sporturi si m-am intalnit cu un nene in varsta (cred ca este deja la pensie), care isi plimba zilnic cainele, dar in acelasi timp mai strange gunoaie (diverse ambalaje pierdute). Ah, in tot cartierul nu gasesti un cos de gunoi, doar cateva pentru rahatul de caine - dar asta e o alta discutie. Revenind... Ma gandeam ca noua ne lipseste constiinta de a face lucruri fara sa fim supravegheati. Si de aici pleaca mai multe, cum ar fi lucrurile facute bine, respectul pentru celalalt, onestitate si altele. La functioneaza cel mai "noi ne  facem ca muncim, ei se fac ca ne platesc", dar "sa moara capra vecinului". Am luat acest exemplu cu acest batranel care strange gunoaie, fara sa-l verifice nime

In pantaloni de trening sau colanti, cu bluza lalaie si plina de lapte regurgitat, stau si visez. Stau e mult spus, eventual legan copchilul no.2, in timp ce construiesc un garaj din Lego cu copchilul no.1. Visez? Da! La lucruri simple si totodata neacesibile pentru mine. Deocamdata! Vreau sa merg iar la serviciu, zi de zi. Da, nu dati cu pietre, nici eu nu-mi imaginam ca voi spune asta. Vreau sa ma imbrac frumos, cu rochii sau deux-pieces. O sa-mi spuneti: cine nu te lasa sa te imbraci si acum? Pai decat sa le fac numai lapte sau voma, prefer sa stea in dulap :) Vreau sa-mi dau cu un rimel si un fond de ten. Mai fac asta si saracul copchil are body-ul plin de fond de ten. Deh! Uit mereu, daca mi-am iesit din obisnuinta. Si apoi, dupa cele cateva secunde, ma apuca panica. Serviciu, bine, bine, dar unde? Ca nu mai ai nimic. Cand o sa ma intorc in tara va trebui sa o iau de la zero, dupa 4 ani de pauza. 4 ani!!! Eu care eram convinsa ca ma intorc dupa 8luni. Ehee! Cum era cu socot

Fac un dus cu apa fierbinte, iau si samponul cu miros de magnolie si inca ceva, nici nu ma mai uit pe eticheta. Ma imbrac cu pijamalele mele pufoase (luate de sot cu un numar mai mare - sa fie sigur ca incap) si ma pregatesc de un somn de 24 de ore. Dar... In urechea stanga aud un scancet de copil. Urechea dreapta sesizeaza o chemare: "Mami, mami, vino!" Eh...cele 10 secunde de visare s-au scurs. Ne vedem la anu', pe vremea asta, cand, poate vor dormi si piticii 4 ore legat.

* Cand se muta dintr-o casa in alta cheama un camion de la o firma specializata in mutari si cara tot o data. Nu ca la noi, caram sacii cu haine si mobila in 7 drumuri cu masina proprie (daca avem) sau cu a vecinului. * Sunt foarte civilizati in trafic: nu claxoneaza, nu-ti taie fata, te lasa sa intri in bulevard dintr-o strada adiacenta. Aglomeratie pe strada, pe banda pentru inainte cel putin 20 de masini, iar pe banda spre stanga niciuna. Da, exact, desi era trafic nimeni nu s-a gandit sa o ia inainte si la semafor sa se bage in fata celorlalti. * Toti copacii au cate o eticheta cu numere, adica toti sunt numerotati si nimeni nu taie niciun copac, doar pentru ca il deranjeaza umbra. * Toti stapanii de caini utilizeaza cu responsabilitate pungutele si cosurile de gunoi special amenajate pentru catei. * Au anti-reclama la antibiotice. Nu doar ca doctorii prescriu extrem de rar antibiotice, dar au si campanii impotriva acestora. * Intr-o singura reclama - la haine, participa o t

Dupa cum multi dintre voi stiti, sunt la o baza NATO, insa marea majoritate sunt englezi. Asa am aflat despre stilul de viata al acestora, cu bune si cu rele. Iar in mintea mea am inceput sa fac o comparatie cu ce avem sau mai degraba cu ce nu avem la noi, in sistemul militar. Proasta idee! Pentru ca nu prea am ce compara. E undeva intre mere si sfecla! Cei care aveti contact intr-un fel sau altul cu armata romaneasca aveti o ided despre praful care umple necesitatile din sistem, insa marea majoritate a populatiei inca mai are impresia ca armata face si drege. Face, da, dar cum si cu ce poate. In caz de inzapezire sunt cantonati in unitati toti, insa trebuie sa lucreze cu 5 lopeti. Ceilalti ce sa faca, daca nu au cu ce? Si te mai miri ca 5muncesc si 20 se uita. Dotarile sunt tot un praf, camioane vechi de 40 de ani, masini ce transporta documente (de altfel foarte importante) fara frani, oameni care se chinuie sa-si faca treaba cat pot de bine, dar cu ce au. Biiine, sunt si perso

Duminica, ora 9:00 dimineata. Ne hotaram sa dam o fuga pana la Lidl pentru niste cumparaturi. Voiam sa ajungem acasa pana la 12, pentru ca aveam musafiri. Ne foim, ne sucim...ajungem la 9:30. Cand, ce sa vezi? Magazinul inchis! Duminica deschid la 10:00. Buun! Mai aveam de luat si niste jucarii de la un alt magazin aproape, asa ca ne gandim sa mergem acolo pana se deschide. Ajungem si...daaa, deschid la 10:30. Uhhhh! Ne intoarcem si vedem BM (magazin cu de toate, inclusiv jucarii). Parcam si cand colo...nuuuu...deschid la ora 12:00. Mai oameni buni, dar chiar asa? Eu inteleg ca e duminica, dar totusi!...mai rau ca italienii!!! Sa va mai spun ca toate magazinele, inclusiv supermarketurile inchid la 4pm, duminica? Nu va mai spun! Decidem sa mergem la Lidl, intre timp se facuse 10:00. Iesim pe la 11:30 si, ce sa vezi? Masini multe pe strada, oameni peste tot, aglomeratie, trafic...parca dupa ora 11:00 s-a trezit toata lumea!

Va povesteam anul trecut de experienta noastra minunata cu baia si modalitatea de lucru a angajatilor. Stii, nu te astepti la asa "melancolie" din partea lor, stii cat de corecti si ok sunt englezii. Si totusi... Se pare ca principiul "noi ne facem ca muncim" se aplica peste tot, la firmele cu capital de stat. Dar sa n-o mai lungesc si sa va povestesc cateva intamplari banale si amuzante (acum ma amuz ca la momentul respectiv m-am cam enervat). Becul de afara Cand ne-am mutat in casa in care locuim, am facut o lista cu lucrurile stricate sau care nu functionau la parametri, si am scris inclusiv de becul de afara, ce se aprinde la orice miscare (teoretic pt hoti). Va dati seama ca n-a facut nimeni nimic, pana intr-o zi cand a venit politia in cartier si a cerut sa ne asiguram ca functioneaza. Facem programare la firma care se ocupa de administrarea caselor - peste 2 saptamani. Vine ziua cu pricina. Vad ca parcheaza o masina insa vreo jumatate de ora nu iese ni

Nu sufar cizmele de cauciuc! Pot sa fie ele cu flori, desene, roz sau verzi, nu-mi plac. Si asta mi se trage din copilarie! Cand eram mica, acasa la parintii mei nu era astfalt, asa ca in zilele ploioase se facea un noroi de neinchipuit. Iar mama, evident, ma trimitea la scoala cu cizmele. Erau negre si urate ( nu aparuse moda cu cele colorate), mi se pareau grele si parca ma impiedicam mereu. Mereu bombaneam si ma revoltam pe vreme si pe noroi. Am venit in UK si am rezistat un an, dar nu se mai poate. Aici trebuie sa ai cizmele pentru zilele alea nesuferite cu ploaie, invartita de vant si rasplatita cu frig. Asa ca mi-am calcat pe inima si mi-am cumparat cizme. Sunt tot negre si urate (chiar daca au flori colorate pe ele) si tot mi se par grele si incomode. Eh...sa speram ca nu voi avea nevoie de ele prea mult!

Scriu aceste randuri inainte de MARELE referendum si da, sunt constienta ca o parte dintre prietenii mei ma vor blama pentru ce voi scrie. Asta este, imi asum! Pana la urma fiecare are parerea lui despre ceva si trebuie respectata, indiferent daca ne convine sau nu. S-au perindat foarte multe opinii/voci pe internet si la Tv referitor la acest referendum, daca este util sau nu, daca s-ar fi facut altceva cu banii cheltuiti, daca, daca... Eu zic ca mai important este principiul de la care s-a plecat: este dreptul acelor 3 milioane de persoane sa aiba o opinie, sa semneze si sa se ajunga la un referendum. Nu contest, este un drept constitutional, o opinie si respect acest aspect. Eu altceva as vrea sa intreb: de ce, celelalte organizatii non-guvernamentale, civice sau cum vreti sa le mai numiti nu au reusit sa organizeze un referendum? Si slava domnului ca sunt atatea aspecte care ne "dor" in tara asta, care ar trebui reglementate sau solutionate, de la protectia mediului la

Ramasese datoare cu finalul "Cum este sa fii gravida in UK"... Am revenit mai greu pentru ca, deh!, am ajuns la final si reluarea activitatilor s-a facut mai greu. Asadar, programarea pentru efectuarea operatiei de cezariana (dap, am ales cezariana datorita unor probleme de sanatate, desi aici in UK se prefera si se recomanda - de multe ori insistent, nastere naturala), a trebuit sa vorbesc tot cu moasa. Ea a fost cea care a sunat la spital si a discutat cu cei de acolo. Cu 2 zile inainte am fost programata la un control, tot la spital. Sincera sa fiu, ma asteptam sa discut cu un doctor, cu anestezistul...neah, nici vorba. Tot cu niste moase si asistente, care mi-au facut analize la sange, mi-au dat toate indicatiile necesare: - poti sa mananci pana seara dinainte, la ora 19:00. - la ora 22 iei o pastila de ranitidina - este si ora la care poti sa mai bei apa - dimineata la 6 alta pastila de ranitidina - la 9 sa ma prezint la spital, programata la ora 11. Pana la ur

Citeam zilele trecute pe un grup de mamici cum se plangea una dintre ele ca avea ceva greturi la inceput de sarcina si m-a facut sa zambesc. Ceva inseamna niste, ca sa zic asa, deci nu pare grav. Imi amintesc ca la prima sarcina a fost destul de greu. Dimineata cum ma trezeam ma duceam repede sa-mi salut prietenul meu wc-ul. Nu ratam nicio ocazie! Era precum un magnet, stateam acolo cu capul in jos si varsam tot ce aveam si nu aveam. Ma ridicam de acolo tinandu-ma de pereti si cateodata reuseam sa mananc niste paine prajita, covrigi uscati sau si mai rar vreun fruct. Ajungeam la birou si imi facusem un alt prieten bun: toaleta. Salutam si acolo, nu se putea altfel. Ne imbratisam asa de tare de parca nu ne vazusem demult, decat din ziua precedenta. La pranz reuseam sa mananc cate o supa crema sau ciorba de legume. Spre dupa-amiaza eram ceva mai bine. A doua zi o luam de la capat, ca doar imi facusem un obicei. Asa m-a tinut pana prin a 3a luna. Multi ma incurajau si-mi spuneau:

O sa incerc sa descriu in aceasta postare cateva evenimente legat de relatia cu medicul/moasa, dar si cum este sa faci ecografia morfologica aici, in UK. Asa cum spuneam in postarea anterioara, de regula, se fac doar primele doua ecografii. La prima dintre ele m-au trimis in alt oras decat cel de care apartin, motivand faptul ca acolo sunt mai buni. Dupa ce am facut si a doua ecografie, nu pot sa spun ca au fost mai buni sau mai putin putini, mi s-a parut ca a fost la fel. Cu o zi inainte de programare m-au suntan de la spital si m-au rugat sa duc, pe langa dosarul minune de care va spuneam, alte acte care sa dovedeasca ca am resedinta aici, plus dovada adresei. Discutia a fost mai mult decat amuzanta (cel putin pentru mine), pentru ca, pentru ei a fost cam incurcata treaba. - Lucrati, va rugam sa aduceti de la angajator o hartie, adeverinta... - Imi pare rau, nu lucrez. - Aveti un cont un banca? (aici e musai sa ai cont deschis in banca, altfel nu existi, nici telefon nu poti sa

Am amanat aceasta postare, tot crezand ca voi avea dispozitia necesara...se pare ca n-a venit, asa ca m-am mobilizat. Sa o lam cu inceputul... Dupa ce am aflat ca sunt insarcinata (am facut testul), urmatorul pas a fost sa sun la GP (doctorul de familie) pentru o programare. Din discutia cu receptionista, am aflat ca, de fapt trebuie sa ma intalnesc cu o moasa, nu cu doctorul, pentru ca aici asa este sistemul. OK Prima intalnire cu moasa a fost interesanta, pentru ca eu chiar nu stiam la ce sa ma astept. Adica aveam o experienta in tara, dar aici totul e altfel, totul e diferit. Dupa o discutie de 10 minute in care mi-a luat toate datele, a stabilit varsta sarcinii si alte elemente medicale, mi-a pus in brate un ditamai dosarul cu o groaza de informatii si hartii de completat. M-a rugat sa citesc totul cu atentie, sa completez fisele si, luni dimineata vine acasa sa-mi ia proba de sange si sa mai discutam, daca mai e ceva. In primele minute dupa ce am plecat de acolo, m-am simtit

Dupa fix o saptamana de la intoarcerea din Paris, reusesc sa scriu cateva randuri. O sa incerc sa fiu cat mai organizata, astfel incat, daca cineva va avea nevoie de vreo informatie, sa fie usor de gasit. Sper sa fie util! Cazare si transport Noi am stat la Sainte Genevieve , hotel ce apartine Cercului National Militar francez. Da, intr-adevar, poate nu toata lumea are acces la el, dar cred ca se poate suna si intreba, in functie de gradul de ocupare. Cercul Militar dispune de 2 hoteluri, insa am inteles ca acesta este cel mai decent. Am platit 90 euro/noapte si am stat 4 nopti, doi adulti si un copil. Avantajul acestui hotel: este situat in centrul orasului, chiar in spatele Pantheonului - mai bine de atat nici ca se putea. Am facut 10 minute de mers lejer pana la Biserica Notre Dame. Nu este lux, cam 2*, dar nici nu avem pretentia de asta, important este sa fie curat, lenjerii si prosoape curate. Nu am nimic de reprosat din acest punct de vedere. Oricum mi-au povestit persoan

Suntem bine. Acum. Ca am avut de patimit. Dar zic sa o luam cu povestitul cu partea mai frumoasa. Dupa 3 luni de gradi (cresa), nu mai plangem, urlam si dramatizam. Putin dimineata cand il ia educatoarea si o scurta bazaiala la pranz, cand ma duc sa-l iau, dar, asa, ca sa ne bagam in seama. Apoi, a inceput sa "comunice" cu alti copii, cu educatoarele si sa se joace cu jucarii, fara sa mai stea in brate la educatoare. Dupa acest timp, mananca si mananca chiar bine (mai putin chestiile care nu ii plac: carne, mazare, fasole, brocoli etc.) Si cel mai important: a inceput sa inteleaga si sa pronunte cuvinte in engleza. A inceput si in romana de vreo 2 saptamani, iar acjm stie si vreo 5 in engleza. Chiar azi imi povesteau educatoarele ca sunt mandre de el pentru ca la ora 11:00 s-a dus la una dintre ele si i-a zis de doua ori cuvantul "tired". L-a dus si l-a culcat. Este mare lucru, in conditiile in care noi vorbim cu el doar in romana, plus ca nu stie sa spuna "

Suna dramatic, nu? Eh, asa credeam si eu ca este cel mai rau lucru, dar se pare ca nu e chiar asa. Ma complac in situatia asta? Nu, cu siguranta nu, insa date fiind circumstantele, momentan nu am alternative. Dar sa o iau cu inceputul... Multi dintre cei/cele care au lucrat cu si alaturi de mine ma cunosc. Stiu cat si cum munceam, cat le ceream, desi nu aveam niciun drept. Credeam ca a sta la serviciu muuult peste program e o normalitate, a te dedica trup si suflet pentru job este obligatoriu, iar a-ti lua concediu e deja un sacrilegiu. Ei, nici chiar asa, dar undeva pe acolo eram. Imi place sa muncesc, imi plac provocarile si lucrurile care rezulta. Astfel ca nu m-am dat inlaturi de la orice tip de munca. Am fost asistenta, dupa ce fusesem director general (in aceeasi companie), am lucrat si in sistemul public, dar si in privat. De muncit mult, am muncit peste tot si am incercat sa fac cat pot pentru reusita. Am mai si esuat, am si castigat! Mi-am dedicat foarte mult timp job-ulu

De cateva zile ma tot gandesc la cele doua strabunici pe care le-am cunoscut. Da, eram copil, insa imaginea lor mi-a ramas intiparita in minte. Pe una dintre ele mi-o amintesc putin. Eram prea mica, iar ea s-a dus prea repede. Stiu cand bunica, care locuia chiar langa noi, a adus-o sa aiba grija de ea. Era o femeie micuta, usor adusa de spate, slaba si firava. Statea si privea mereu la strada, uimita de tot ce vedea, pentru ca ea, o viata, a trait sus in munti. Cand mai trecea cineva pe acolo si ii dadea binete, era mare eveniment. Era foarte bucuroasa de faptul ca, desi era neputincioasa, putea sa-si vada stranepotii si ca...nu ii furam bomboanele pe care i le lasa bunica intr-un castron (si pe care le descoperise nu demult). Mereu ii spunea mamei ca ne-a crescut cuminti. Mai locuise la altcineva inainte si,probabil, ca acolo i le luau. Pe cealalta strabunica mi-o aduc aminte mult mai bine. Aveam cam 12 ani cand s-a hotarat sa plece dintre noi. Imi placea tare mult de ea, era cald

Astazi o sa va povestesc o intamplare ce are ca subiect achizitia de bilete de pe vola.ro. Nu este prima data cand luam bilete de la ei, am luat chiar si pachete turistice si nu am avut absolut nicio problema. Chiar i-am recomandat, de cate ori am avut ocazia. In decembrie am achizitionat bilete de avion Bristol - Iasi dus - intors pentru ianuarie. Pret: 115 euro. Foarte convenabil! La intoarcere se zbura cu Blueaur, asadar check-inul s-a facut in aeroport. Buun! Insa angajatul de la Blueair ii spune sotului (el a calatorit) ca de fapt sunt cumparate 2bilete de intoarcere. Poftim? Eu stiu sigur ca am luat pentru o persoana, dus-intors. Si oricum cred ca mi-ar fi aratat la check-inul de la dus (facut online, pentru ca zbura cu Wizz). Revenim... Angajatul ii spune ca poate scrie o cerere de returnare a banilor, insa pentru procesare se va taxa 10euro. Adica i se returneaza in final 70euro. La o saptamana sotul primeste email ca cererea i-a fost aprobata, iar peste alte 2 saptaman

In postarea de astazi voi incerca sa povestesc despre gradinita/cresa unde l-am inscris pe copchil. Tinand cont de faptul ca eu in tara nu am cautat gradinite, nu am vizita niciuna, nu am cu ce sa fac comparatie. Insa am incercat sa iau cateva criterii/asteptari ale mamelor de pe grupul de gradinite si sa le raportez la ce am vazut aici. * Proximitatea Este singura gradinita din zona care l-ar fi putut primi de la varsta asta (1,5 ani). Mai este una, despre care am auzit ca ar fi mai bunicica, dar primesc copii de la 2 ani. Asadar, va intra in calcul pentru septembrie, cand oricum isi va schimba grupa de la gradinita. Ca si distanta, fac cam 12-14 minute pe jos (cu carutul). * Educatoarea Aici nu prea am putut sa alegem. Adica sunt 2 la grupa mica si 3 la grupa pare, drept urmare alea sunt, nu le-am putut alege. Saptamana trecuta am fost cate o ora si jumatate, 3 zile, si am putut interctiona cu ele cat de cat. Par dragute, atente, insa au aceeasi abordare pe care am vazut-o si la

Spuneam intr-o postare anterioara ca nu ne-am cumparat masina. Inca! Va trebui la un moment dat sa o facem, insa analizant toate aspectele, nu prea da cu plus. Da, stiu, o masina consuma si nu o cumperi sa faci profit, ci pentru ca e utila. Eh, aici in UK minusul financiar este substantial. Pai, sa vedem... Ca sa cumperi o masina decenta te ajunge undeva intre 800 si 1200 lire. Nu e mult, asa este, DAR... Asigurarea obligatorie pentru o persoana in varsta de 35 de ani, fara experienta in sofatul in UK si cu un accident recent (cam acum un an) se ridica la...1.900 de lire. Da, ati citit bine, cu mult mai mult decat masina in sine. La asta se adauga: verificarea anuala (vreo £40), taxa de autostrada, taxa de aglomeratie etc. Acum sa trecem la utilizarea in sine a masinii. Noi locuim peste strada de locul de munca al sotului, cumparaturile ne vin la usa cand dorim (fac comanda pe net, stabilesc intervalul orar, fara carat, fara agitatie prin magazine - e si complicat cu un copil foa

Astazi m-am gandit sa va povestesc putin despre experienta mea in a calatori cu trenul, aici, in UK. Nu e foarte mare, dar niste impresii am reusit sa strang. Nu avem masina, inca (iar acestui subiect o sa-i dedic o alta postare), iar noi ne-am propus sa vedem cat mai mult din tara-gazda. Asadar, am pornit la drum cu...trenul. Prima experienta a fost catre si de la Bristol. Nimic spectaculos, tren decent, plecat si ajuns la timp. Apoi, am mers la Bath. Si aici aceeasi "normalitate". Dar ce inseamna, de fapt, normalitate - element care ne lipseste in Romania! Pai, sa vedem! Trenul este curat, are locuri speciale pentru persoane cu dizabilitati/carut copil si alte mijloace de transport de acest fel. Scaunele nu sunt "jumulite", roase sau chiar rupte. Toaletele sunt foarte curate (foarte!), cu toate dotarile functionale: pungulite pentru..., hartie de 3 feluri, apa si detergent, bare metalice pentru dizabili, dar ce m-a uimit cel mai tare: masa de infasat/schimbat

Zilele trecute am avut mai mult timp liber "pentru mine", ca sa zic asa. Si m-am gandit sa ma uit la un film pe Youtube. De ce nu pe site-uri cu filme online? Pentru ca sunt restrictionate aici. Buun! Chiar ma gandeam sa vad "The Queen" sau filmul cu Churchill (ca tot i-am vizitat castelul in toamna). Eh, dar ce surpriza minunata! Trebuia sa platesc: £3-4 pentru inchiriat sau £10-12 pentru cumparat. M-am dezumflat! Zic: hai ca am pretentii prea mari. Sa gasesc un film decent si nu neaparat nou. Si caut, si caut. Gasesc unele din anii '90 sau in cel mai bun caz 2001-2003. Doamne, dar nici asa de vechi. Am gasit unul pana la urma de prin 2007 "The Body", cu Antonio Banderas. Nu sunt eu mare mare, dar "a mers". Problema, in schimb, ramane!!! Si nici nu poti descarca nimic. Imi amintesc ca la o luna dupa ce ne-am mutat s-a apucat sotul meu sa descarce un film de pe Filelist, intr-o seara. Dimineata deja primise email de la providerul de i