Un gand la ceas de seara

-

De cateva zile ma tot gandesc la cele doua strabunici pe care le-am cunoscut.
Da, eram copil, insa imaginea lor mi-a ramas intiparita in minte.
Pe una dintre ele mi-o amintesc putin. Eram prea mica, iar ea s-a dus prea repede. Stiu cand bunica, care locuia chiar langa noi, a adus-o sa aiba grija de ea. Era o femeie micuta, usor adusa de spate, slaba si firava. Statea si privea mereu la strada, uimita de tot ce vedea, pentru ca ea, o viata, a trait sus in munti. Cand mai trecea cineva pe acolo si ii dadea binete, era mare eveniment.
Era foarte bucuroasa de faptul ca, desi era neputincioasa, putea sa-si vada stranepotii si ca...nu ii furam bomboanele pe care i le lasa bunica intr-un castron (si pe care le descoperise nu demult). Mereu ii spunea mamei ca ne-a crescut cuminti. Mai locuise la altcineva inainte si,probabil, ca acolo i le luau.

Pe cealalta strabunica mi-o aduc aminte mult mai bine. Aveam cam 12 ani cand s-a hotarat sa plece dintre noi. Imi placea tare mult de ea, era calda, linistita, iubitoare. Toata lumea din sat o iubea si venea la ea sa le descante de deochi, sa le toarne "cositoriul", sa-i invete ce sa spuna la plecare si la venirea acasa - practici vechi, demult uitate.
M-a invatat si pe mine sa-mi zic de deochi.
Imi amintesc ca, initial, traia intr-o casuta mica, mica. 2 camere, o soba, un pat si o masuta cu 3picioare era tot mobilierul ei. Casa statea sa se darame si ea tot nu se lasa dusa din culcusul ei.
Bunicii mei au construit o alta casa, la 200metri, in aceeasi gradina, dar tot au dus munca de lamurire cu ea multa vreme, ca sa se mute. Ce sa faci? Era casa ei de-o viata.
Pe cei doi strabunici nu i-am cunoscut, nici macar parintii mei, au murit in razboi, daruindu-si propria viata pentru tara.

Stateam si ma gandeam ca ai mei copii nu le vor cunoaste pe strabunicile lor. Una dintre ele s-a dus demult, sunt mai bine de 10ani, iar cealalta n-a mai apucat sa-l vada pe baiatul meu, a murit cand Rares avea 4luni si nu apucasem sa mergem la tara. Mi-a parut tare rau!
Insa l-a cunoscut pe strabunic si s-au placut reciproc. Ii urez sanatate, sa-l mai putem vedea, desi acum suntem  asa departe.
Bunicii au un rol foarte important in construirea pattern-ului unui copil si este bine sa-i lasam sa-i iubeasca si sa le daruiasca amintiri frumoase. Iar daca are parte si de strabunici, este minunat, sufletul se bucura inmiit.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Floarea de mac - simbolul sacrificiului soldatilor

-
De vreo saptamana am tot vazut pe strada persoane care purtau in piept o brosa cu un mac. Da, deopotriva barbati si femei, si aproximativ cam aceeasi brosa. Evident ca m-am intrebat ce semnifica. Astfel, am aflat ca macul rosu simbolizeaza si comemoreaza in acelasi timp victimele din razboi. Povestea este asa: In secolul al XIX-lea, cand in timpul razboaielor napoleoniene, pe terenul unde au fost amplsati soldatii morti au crescut multi maci de culoare rosie. Cativa ani mai tarziu, in 1914, in nordul Frantei si in Flandra, dupa Primul Razboi Mondial, medicul militar canadian John McCrae a observat si a descris poetic macii rosii (pe care o gasiti aici ). Poemul lui, "In Flanders Fields", este bine cunoscut si in zilele noastre. In mod special, macii au fost alesi pentru a portretiza sacrificiul nepretuit al colegilor sai morti. De atunci, macul a devenit un simbol al celor care au murit in Primul Razboi Mondial si in razboaiele ulterioare. Macii din plastic folositi pentr
Citiți mai multe

Amintiri dintr-o zi de iarna

-
Astazi, pentru ca este luni, pentru ca este soare afara, pentru ca sunt unii care incearca din rasputeri sa-mi strice ziua, spuneam ca azi incerc sa ma binedispun. Ce-ar putea sa-mi trezeasca un zambet in coltul gurii? O amintire din copilarie. Am vazut prognoza pentru zilele urmatoarea si mi-am adus aminte de perioada in care eram copil, la mama acasa. Cred ca eram prin clasa a III-a, mai era o saptamana de scoala inaintea vacantei de iarna. A nins in ziua de duminica si duminica noaptea atat de mult, incat luni dimineata n-am putut sa mergem la scoala. In perioada respectiva, in satul in care m-am nascut, nu prea erau masini, astfel ca nu era nici interes sa se dezapezeasca. Pana marti, din cauza vantului, ajunsese zapada in valuri, unele pana la streasina casei. Noi copii din cartier ne facusem cotloane prin zapada si "colindam" pe crestele zapezii. Ne distram teribil cand un copil, care era mai plinut asa, cadea cu zapada sub el. Rai, da, sigur ca eram si putin rai, da
Citiți mai multe

Educatia financiara si importanta ei in viata copilului

-
 Citeam zilele trecute articole din revista Educatie financiara pe intelesul tuturor  si cat de important este acest aspect atat pentru noi adultii, dar mai ales pentru cei mici. Noi nu am primit acest tip de educatie, nu am stiut care sunt coonsecintele si multe dintre noi am ajuns sa platim mai mult decat ar fi fost normal sau chiar am esuat in relatia cu banii.  Redau mai jos doar in paragraf dintr-un articol din revista ca sa vedeti si sa constientizati importanta: "Educaţia financiară reprezintă o formă distinctă de activitate educaţională al cărei scop este să pregătească elevii pentru a dobândi abilităţi de management al banilor şi de adoptare a deciziilor care au consecinţe financiare, utilizând forme şi activităţi de învăţare diversifícate." Ai nostri kinderi sunt mici, insa am facut un experiment pe care sigur il mai repetam. Cel mare isi dorea tare mult o undita (nu stiu de unde i-a venit). Initial a zis ca o sa-i scrie lui Mos Craciun, ba si-a facut si prpriul c
Citiți mai multe