O amintire mai trista
Am multe amintiri din copilarie, nu chiar ca Ion Creanga, insa am avut o copilarie fericita. Poate ma mobilizez si mai scriu despre asta. Dar astazi vreau sa va povestesc ceva ce ma urmareste, nu prea placut si care nu-mi da pace. Poate, asternand aici, cine stie, se elibereaza. Ca si intro o sa spun, pentru cei care nu stiu, ca la 11 ani am avut nefericitul accident la ochi, ce m-a tintuit mult pe paturile de spitale. Astfel, dupa operatii si medicamente devenisem extrem de anemica (nu eram eu vreo grasa nici inainte) si cu dureri de cap. Asa ca ai mei s-au consultat cu mai multi doctori si au decis sa ma interneze la Spitalul 9 (nu la nebuni, ceva mai incolo). Asa ca, iata-ma singura, la 13-14 ani, intr-un spital. Imi amintesc ca mai era o doamna mai in varsta in salon, cam plinuta si care sforaia, iar la un moment dat a mai venit o doamna, dar nu era prea vorbareata, mai mult dormea. Prima doamna a fost cea care m-a invatat sa-mi spal lenjeria intima si sa o usuc la gratarele d...