Matase Alba

"Daca-i musai, cu placere" e o vorba romaneasca. Cateodata mai facem si lucruri pe care nu le dorim neaparat, dar, cumva, suntem obligati de cutumele sociale, din politete sau mai stiu eu ce alte motive. Cam asa am patit eu acum. Anul trecut mi-am dorit sa botez un copil si cum finii parintilor mei tocmai urmau sa aiba o fetita, am zis ca e cel mai potrivit. Da, un lucru frumos si placut, in acelasi timp. Insa n-as putea sa inteleg obiceiurile noastre de la tara. Mie mi se pare normal sa iti vizitez finii ori de cate ori poti, fara vreun motiv anume si fara prea multe fandoseli. Ei, la tara e altceva: 3 sau 5 ani (nu mai stiu, mereu trebuie sa o intreb pe mama) finii sunt "obligati" sa vina la nasi de Paste, Craciun si mai stiu eu ce alte sarbatori, cu cadouri. Musai... Lol ! Mai mult, acum cand, copilul implineste un an trebuie sa-i tai motul/rupi turta (diverse zone, cu diverse obiceiuri). Nu zic ca nu sunt neaparat placute, adica imi e drag sa o vad pe cea m...

Mi-am calcat aseara rochia la care ma gandisem de vreo cateva zile s-o imbrac...acum daca tot s-a incalzit afara. De dimineata o imbrac si...ce sa vezi? Nu-mi mai venea...din cauza noii mele achizitii :). Buun ! Incep sa mai rascolesc prin dulap dupa vreo rochie "decenta" (care sa nu necesite calcat) si care sa fie mai pentru sezon. Ma imbrac...avea cateva cute, dar ...zic ca merge. Merg la baie sa ma machez. Fondul de ten era pe terminate si ma gandesc (gandurile astea sunt pentru ora 6.20 dimineata) sa scot ce mai e din el, pentru ca apoi sa-l arunc. Cand, ce sa vezi...imi sare capacul plin cu fond de ten direct pe rochie (rochie alba cu mici dungi negre). Deja eram un car de nervi ! ! ! Merg din nou si rascolec prin sifonier, doar, doar mai gasesc ceva adecvat...am gasit ceva rezonabil. A nu se intelege ca n-am rochiile calcate, ci doar ca n-am trecut la sezonul de vara, cum este acum afara. Cam asa mi-a inceput ziua...sa vedem ce mai urmeaza... !

Zilele trecute vorbeam cu o amica despre "sezonul nuntilor", ca repede-repede trece postul care abia a inceput si trebuie sa ne planificam salariile pe nunti. Nu ca altii n-au facut acelasi lucru pentru noi, e adevarat, dar daca asta e gandirea, ce sa-i faci... Buuun Si din vorba in vorba am ajuns la ideea ca: daca ar fi sa dai timpul inapoi, cum ti-ai face nunta? la fel sau altfel? Stiti discutia cu "daca as avea.../as putea...ar mai fi..." Si ajungem noi la concluzia ca da, daca ar fi sa dam timpul inapoi (banuiesc ca ati sesizat diferenta: timpul inapoi/alta nunta) credem ca am face altfel. La mine cel putin mult mai multa implicare. Stiu toti prietenii mei povestea ca mai aveam o luna pana la data nuntii si nu aveam rochie de mireasa sau cu o saptamana inainte ne-am dat seama ca nu aveam lumanari si buchete. Asta n-ar fi nimic, mai sunt si altele. Deci, da, m-as implica un pic mai mult. E adevarat ca nici nu sunt genul care sa se apuce de pregatirile de nun...

Astazi dimineata in metrou n-am putut citi, din motive obiective. Drept urmare, am fost "obligata" sa ascult conversatiile celor din jur. Nu ma intelegeti gresit, nu trag cu urechea, dar cand doua persoane vorbesc de se aude si in al treilea vagon, n-ai cum sa ratezi niciun cuvant. Drept urmare, la un moment dat am prins un dialog intre doi barbati. Unul dintre ei se destainuia celuilalt ca are o noua relatie. Pana aici nimic nou, insa ceea ce mi-a atras atentia a fost urmatoarea faza: Primul: Si chiar imi place de ea, e cumsecade, frumusica. A doilea: Dar ce varsta are? Primul: E tanara, pana in 30 de ani. Hmmmm? Exact in momentul acela mi-am aruncat privirea catre cei doi. Stati putin ca n-am inteles? Adica, tanar esti pana la 30 de ani? Si dupa 30 de ani cum esti? Batran? Matur? Evident ca nu ma intereseaza neaparat persoana lor, eu personal ma simt tanara, chiar ma simt ca la 26-27 de ani. Ceea ce vreau sa evidentiez este faptul ca pentru unii a fi tanar inseamna ...

     " Ceasul ne tine intr-o permanenta stare de tensiune, de lupta cu timpul. Ceasul exercita o presiune asupra noastra. Lumea pare a fi intrat intr-o cursa contra cronometru. Multi sunt cei ce si-au rastignit viata unui program riguros tinut pe telefon, laptop, carnetel sau in minte. Ore fixe pentru studiu, minute bune pentru pauze. Nimic nu ii face pe oameni sa-si incalce programul alcatuit cu multa rigoare. Multi am devenit fara sa ne dam seama niste robotei, articulati la secunda unui ceas ce ne-a transformat in robi. Putini sunt cei ce se mai opresc sa-si traga sufletul, sa mai respire aer curat, sa mai admire frumosul din jur fara sa se gandeasca la crucialul tic-tac, care oricum ne inghite cu sau fara voia noastra.       Cu totii simtim ca parca nu mai avem timp de nimic, nu ne mai ajunge clepsidra. Timpul s-a condensat, e tot mai scurt, ori viata s-a micsorat?! Ieri, astazi si maine au aceeasi dimensiune? Sau poate faptul ca nu mai pretuim ...

Ma tot chinui de ceva vreme sa mai scriu cate ceva. Mi-e greu pentru ca in ultima vreme lucrez mult si pana tarziu. Si cum utilizez destul de mult taxi-ul o sa va povestesc asa, mici chestii. Acum cateva zile iau taxiul spre casa, undeva pe la miezul noptii. Un domn, cam la vreo 35-40 de ani destul de jovial asa era soferul. Imi cer scuze, in speranta ca n-am intarziat si-mi spune ca a ajuns mai devreme. Razand in hohot ma intreaba daca mai exista persoane de sex feminin care sa nu intarzie. Si uite asa incepe sa-mi povesteasca omul ca a avut mai multe relatii la viata lui, ca nu e casatorit, dar ca ultima cu care a fost vreo 7 ani era cumplita. Ca atunci cand trebuia sa plece undeva se imbraca si se dezbraca de cel putin 3-4 ori, ca niciodata nu-i placea etc. si el, barbatul rabdator ii spunea la sfarsit, dupa ce s-a decis femeia, ca de fapt nu-i stau deloc bine hainele pe care le-a ales sau chiar nu se potrivesc unele cu altele. Si iar se apuca femeia sa le schimbe...asta pana si-a ...