Nu stiu de unde sa incep, cred ca de la cartea/filmul Mananca, Roaga-te, iubeste. . Am citit cartea acum cativa ani si acum, recent, am vazut si filmul. Am auzit multe impresii, mai bune, mai rautacioase. Nu stiu cat de bun sau prost a fost regizat, insa mie mi-a dat acel sentiment pe care il am de cate ori pun piciorul in peninsula. E greu de descris, e ca dragostea la prima vedere, in care inima iti tresalta, stomacul e in gat iar ochii iti sunt mari si luminosi, insotit de gura numai zambete. E prea putin spus, insa eu asa ma simt, iar filmul mi-a dat o particica din acel sentiment. Iubesc Italia, cu tot ce are ea, cu bune, cu proaste, e ca si cum acolo ar fi trebuit sa ma nasc, ca si cum am cautat-o o viata intreaga, mergand dupa sentimentul ca lipseste ceva in viata mea. Mi-e dor de ea, si de cate ori aud vorbindu-se pe strada limba italiana sunt ochi si urechi, ii caut cu privirea pe cei care vorbesc. In ultimii ani am fost cam o data pe an, nu pot mai mult, desi mi-as dori. Prim...