Matase Alba

Totul a inceput cu un email in care eram informata ca voi merge pe 17 Martie la concert...asta se petrecea in urma cu vreo 3saptamani. Intermedierea si expeditorul emailul: nasul. Mi.a facut mare placere, mai ales ca era cadoul lui de 8 Martie. Zis si facut! Si iata.ne aseara toti trei (evident si draga de nasa) la Sala Palatului. Concertul celor de la TAXI, caci despre ei este vorba s-a desfasurat nu pe 2-3ore cum anuntase Dan Teodorescu pe la inceput, ci chiar patru ore. Vi se pare mult? Eu nici macar nu mi.am dat seama. De fapt, vorbesc prostii, nu a fost un concert, ci un adevarat spectacol cu multa muzica, vorbe de duh, spuse cu talc, glume interpretabile si oameni minunati. Nu o sa.i enumar toti invitatii trupei, insa ii amintesc pe Victor Rebengiuc, Horatiu Malaiele, Emilia Popescu, Maia Morgenstern, trupa de copii Do Re Mi, Corul de Camera Madrigal si multi altii. Totul a fost superb: am ras mult, am cantat mult si ne.am simtit extraordinar. Totul a fost gandit foarte bin...

Acum un an si ceva am vazut niste imagini superbe dintr.o ceainarie si m.am intrebat daca se poate ca ea sa fie in Bucuresti. Uitam mereu numele si apoi il cautam frenetic pe net. Apoi le.am descoperit pagina de Facebook si m.am abonat la postarile lor. Imi tot promiteam ca voi merge acolo, si mereu amanam. Imi povestea prietena mea, Elena, ca a fost acolo si i.a placut foarte mult, ba au si crema de maini la baie. Iar imi promiteam ca voi merge acolo cu sotul, sa ne relatam. N.a fost sa fie! Pentru ca weekendul trecut am iesit cu doua prietene la acea ceainarie, pe care cred ca o stie toata lumea, INFINITEA. Da, intr.un final pasionant, am ajuns si eu acolo. In momentul in care pasesti, un mic apartament dintr.o casa cu arhitectura veche, te cuprinde un sentiment de sfiala. Parca trebuie sa pasesti usor, sa nu deranjezi, sa nu atingi ceva si sa.l spargi. Am intrat usor in prima incapere si apoi am trecut in a doua, unde erau doua mese cu fotolii si cate o canapea. Mobilierul tot...

Stau pe canapea si citesc, este deja dupa amiaza. Imi arunc ochii pe geam si vad razele soarelui intrand in casa pe geam si se scurg usor. Inspir puternic si resimt, prin geamul deschis mireasma inceputului de primavara. Imi rotesc ochii prin casa si oftez melancolica: singura. Dar totusi, linistita. Imi place sa simt casa curata (m.am spetit de dimineata), sa ma felicit singura pentru ordine si disciplina de weekend. Azi am fost cu vremea de afara. Am facut salata de cruditati si suc din mar, morcovi si portocale. Resimt si in stomac, parca, izul de primavara, de exaltare, de relaxare... Apoi, ca sa fie complet, azi am gradinarit: am plantat bulbi si seminte, am udat restul florilor, mi.am admirat una din jardiniere plina de muguri abia iesiti de marar si ardei iute si m.am bucurat ca au iesit cateva lalele aduse anul trecut din Olanda (4 din 10 bulbi). Stau si admir vremea de afara, mai inspir inca o data sa simta ambii plamani acest aer curat si linistitor. Soare, draga, te.ai...

Aseara am fost la Teatrul Tineretului (Palatul Copiilor), unde am vazut piesa "Ma mut la...tata!". Participarea s.a datorat surorii mele care a facut rost de invitatii. N.am vazut prima parte din serial ("Ma mut la...mama!"), insa ideea am prins.o repede. Asa cum este si in descrierea de pe site.ul  http://www.blt.ro/bilete/ma-mut-la-tata-1513.html , piesa e superba, merita vazuta. Am ras mult, ne.am simtit bine si am constientizat multe lucruri. La un moment dat uiti ca esti la o piesa de teatru si parca te uiti pe fereastra vecinului (nu ca ar fi indicat) si observi o scena mai lunga, din viata acestuia. Ea - binecunoscuta Adriana Trandafir, el - Adrian Paduraru si copii -care, de fapt sunt adulti joaca o scena de viata, nemai pomenit. Ea, un pic crizata de varsta si disperata de viata, incearca sa.si tina copii (care sunt adulti) in frau, care fac pozne ca niste pici de 7-8 ani. Ah, si evident recent indragostita de el. El, un domn distins, dar amuzant, plin ...

Au anuntat la stiri ca saptamana viitoare e posibil sa mai ninga in unele zone ale tarii. Nu stiu de ce, dar imediat gandurile mele s.au intors inapoi in timp, inapoi in copilarie. Imi amintesc cu zambetul pe buze ce insemna iarna atunci. Am copilarit la tara, intr.un sat de munte, iar atunci nu era disperarea asta de a dezapezi. Era si cate o saptamana intreaga cand toata strada era acoperita de zapada, multa de altfel. De multe ori batea asa de tare vantul, incat zapada se transforma in niste valuri uriase, iar noi copii din cartier ne sapam tunele si ne imaginam ca traiam la Polul Nord.  In fata intrarii in tunel, fiecare dintre noi ne construiam cate un om de zapada - pazitorul castelului nostru de zapada. Apoi, cand se mai linistea iarna si aveam strada transformata intr.o imensa partie, ne buluceam cu totii acolo. Se auzeau de dimineata pana noaptea numai chiuiturile noastre de copii fericiti. De multe ori ne luam la intrecere sau alte dati legam saniile unele de altele si ...

La un moment dat mi.am descarcat aplicatia elefant.ro si mai citeam fragmente de carti...unele mi s.au parut interesante. Apoi, m.am gandit sa.mi fac cont pe site si, poate, la un moment dat o sa si cumpar ceva. Trebuie sa mentionez ca in anii studentiei eram mare fan al cumparaturilor de carti online. Asadar, incerc sa.mi fac cont insa nu mergea sa ma conectez. Imi resetez parola, dar nici asa. Ma enervez si renunt. Insa, la careva zile primesc pe adresa mea de email newsletterul de la elefant.ro si iar mi.am adus aminte ca la mine n.a mers. Le dau replay si le spun problema, iar a doua zi primesc o parola ca apoi s.o schimb cu una proprie. Vineri intru pe site si vad reduceri: de la 40-50lei cartea la 9-10lei. Si uite asa tentatia a fost prea mare si mi.am comandat 5carti. Astept sa vina cu ele, curierul, luni sau marti. Cartile sunt urmatoarele: Douasprezece inele, de Iuri Andruhovyci Te port in gand, de Ahdaf Soueif Cititoarea in dantela, de Brunonia Barry Ochi-de-pisica, D...