Amintiri cu semne de buna purtare
Am avut o copilarie fericita... Nu e prima data cand o spun si nici prima data cand scriu despre asta. Cateodata imi amintesc de nazbatiile pe care le faceam si imi starneste zambete. Da, am fost un copil fericit, la tara, zburdam (la propriu) de dimineata pana seara, in lung si-n lat, nu-mi trebuia nici mancare de multe ori. Zilele trecute cand ma dadeam cu crema pe maini si eram asa intr-o stare usor euforica, relaxata, nu stiu cum ma uitam la maini si am revazut "semnele bunei purtari", cum bine zicea mama. Da, mi-au ramas cateva semne pe maini/fata si fiecare dintre ele imi aminteste de o intamplare. De exemplu, pe degetul aratator de la mana dreapta am un punct alb, ca o ridicatura de 2mm patrati. Pai asta imi aminteste de o zi in care mama era plecata si m-a rugat sa intretin focul in soba, sa nu se faca frig. Ei, evident ca eu m-am luat cu joaca si am uitat. Cand mi-am amintit, nu mai erau decat cativa carbuni. Ce m-am gandit eu? Sa pun repede lemne si sa incerc sa...