Matase Alba

Va spuneam luna trecuta ca aveam o dilema : de ce nu vin taxi.urile la comanda/ aplicatie. Nu, n-am aflat raspunsul. Insa s-a mai intamplat un mic incident. Era dimineata, am mers sa iau un taxi de la coltul strazii. Aveam nevoie sa ajung undeva prin Baneasa, dincolo de linia de centura. Prima taximetrist mi-a zis ca nu poate merge, pentru ca nu are rovigneta. Merg la al doilea si este de acord. La un moment dat, se opreste la o benzinarie - ca sa cumpere rovigneta. Nu prea mi-a convenit, pentru ca ma grabeam, dar stiu ca nu au voie sa-si rezolve problemele lor pe cursa mea. In fine. N-am comentat, pentru ca a venit si repede. Ajungem la destinatie: 43 lei. Mai mult decat de obicei, adica 32-35 lei cat mai dadusem, pe acelasi drum. Deja ma enervasem un pic. Dau sa-i intind banii, iar el ce face: imi intinde bonul de la rovigneta, ca trebuie sa o platesc eu. Poftim? Ma enervasem maxim, i-am lasat banii si am plecat. Nesimtitul a deschis geamul si m-a injurat. Pe moment, nervoas...

De mult am vrut sa scriu aceste ganduri... Insa astazi, dupa ce am citit de Simona Catrina (Odihneste-te in pace!), parca mi-a dat un imbold. S-a facut deja un an si doua luni de cand am primit vestea ca un traznet. N-am stiut ce m-a lovit! Intotdeauna vezi la altii, iti pare rau, insa nu te astepti sa ti se intample tie sau celor apropiati tie. Era pe la pranz, eram la serviciu si m-a sunat sora mea sa-mi spuna. Vazusem diagnosticul, ceva in termeni medicali neintelesi, insa nu mi-a venit in gand sa caut pe google, macar. Ea a fost mai isteata! Am plans in ziua aceea, mult, si in zilele ce-au urmat, de multe ori pe ascuns. Eram praf: insarcinata in 3 luni cu stari de voma, ameteli, nu puteam manca nimic si apoi ASTA. Simteam ca ma prabusesc, ca ma duc la vale. Incepusem sa plang din orice. Ea era si mai dezorientata, era intr-o deriva, incerca sa se obisnuiasca cu gandul ca...poate nu o sa mai fie. Noi in jurul ei incercam sa o incurajam si sa ne incurajam pe noi insine. Fiecar...