Matase Alba

Nu am nimic de scris...sunt prea multe la un loc, ar trebui sa le iau pe fiecare la rans si sa le dezvolt...dar n-am timp, n-am nici nervii pentru asa ceva. am vorbit/citit despre sinucidere in astea 2 zile; am vorbit de reducerea salariilor, de cresterea TVA cum ne afecteaza; de mare, de soare; de caldura; de stresul de zi cu zi...prea multe. Si totusi, ne luptam in fiecare zi, speram ca va fi mai bine, invatam sa acceptam ce avem si ne bucuram de prea putin.

In sfarsit am revenit la munca. Azi a fost o zi agitata, cu multe evenimente. Dar e bine, ca sap trecuta ma plictisisem in casa. Bine ca s-a terminat.

Aceasta sesizare a fost trimisa prim email atat la Protectia Consumatorului, cat si la Colegiul Medicilor. Nu cred ca se va face ceva, insa macar trag un semnal de alarma.

Buna ziua, Numele meu este Camelia Enache si apelez la institutia dumneavoastra, pentru ca nu mi se pare corect ceea ce se intampla. O sa va povestesc pe scurt ce s-a intamplat. Am lucrat la Cancelaria Primului Ministru, Guvernul Romaniei in perioada ianuarie 2006 - aprilie 2009. In aceasta perioada mi-am schimbat medicul de familie din provincie la Policlinica Elias. Este medic de la ei si in cladirea guvernului si era mai usor. Incepand cu aprilie 2009 nu am mai lucrat acolo, am ramas somera, insa am beneficiat de serviciile acesteia. In noiembrie am facut o tomografie (CT), ianuarie 2010 am facut analize la sange, am mai fost la un control la medicul de familie, in aprilie 2010 am solicitat o trimitere. Acum o saptamana am avut operatie, cu trimiterea de la Policlinica. In tot acest timp nu m-a intrebat nimeni de angajator si nici eu n-am stiu ca ar trebui sa le spun. Adica, spre exemplu o banca iti pune in vedere ca daca iti schimbi, adresa, angajatorul, statutul marital, trebuie s...

Doua subiecte sunt pe ordinea de zi la televiziuni: campionatul mondial de fotbal si Dan Diaconescu. Pe primul il accept, ma uit la un fotbal de calitate (cateodata), insa pe cel de-al doilea...NU. Nu vreau nici sa vad, nici sa aud!

Da, am fost la cules de cirese. Da, am facut insolatie in copac. Da, am stat ieri acasa urland de durere de cap. Da, am revenit la birou cu o stare de parca sunt drogata. (de la atatea pastile). Da, sunt nervoasa ca toata lumea s-a luat de mine, de parca as fi vrut sa fiu bolnava. Cateodata am impresia ca tot ceea ce fac nu acopera o banala zi in care am stat acasa. Nu conteaza orele peste program, nu conteaza implicarea trup si suflet, cand esti bolnav, nu mai esti bun, te arunca la gunoi.

Mai tineti minte povestea lui Creanga, La cirese . Numai ca de data asta, proprietarul ne lasa. In week-end merg la o verisoara de-a mea, care are livada de ciresi. Asa ca...boerie mare. Abia astept! Si...mai astept sa-l vad pe cel mic, Alex, care e un neastamparat si jumatate, un copil plin de energie de cazi lat seara. O sa fie distractie!