Matase Alba

Maine merg la parintii mei la munte, asa ca nu o sa mai am tip sa scriu. Va urez tuturor un Craciun Fericit si sa sa va bucurati alaturi de cei dragi!

Chiar daca mai sunt 3 zile pana la Craciun, asta am facut si am primit cadouri. Acum 10 zile am facut biletele cu numele nostru si fiecare a tran un nume caruia sa-i faca un cadou dragut de Craciun. Nimic ostentativ, nimic scump, ceva dragut si de care sa ne bucuram. Regula a fost sa nu spunem ce nume ne-a cazut si sa aducem azi cadourile, sa le punem sub brad. De dimineata a fost agitatie, din ora in ora mai aparea cate un cadouas, noi ne invarteam pe acolo, poate, poate ne vom vedea numele. In pauza nea-m strans toti si fiecare dintre noi ne-am dat cadourile persoanelor alese cu biletelul. A fost foarte frumos sa stam toti in jurul bradului, sa ne dam cadouri, sa batem din palme, sa exclamam, sa ne bucuram, sa fim curiosi, sa fim incantati si multumiti. Cadourile au fost foarte haioase si inventive: suport de pixuri, felicitare si plasuta facute de mana, masinuta pe post pusculita plina cu bomboane, sal si bratara tare dragute, felicitare, bijuterii, cutie de bijuterii si caciulita d...

Desi mai e putin pana la Craciun si probabil ar trebui sa scriu lucruri dragute, ma gandesc demult sa scriu acest post si am s-o fac acum. Este vorba despre o prietena buna care de mai bine de jumatate de an este foarte bolnava. La inceput a mers la doctor pentru un control de rutina. probabil toate cazurile incep asa. Ceva nu era in regula si medicii i-au dat sa mai faca niste teste. A aflat ca are cancer la col uterin. Cumplit! Era distrusa, venea si-mi povestea si plangeam impreuna. M-a cutremurat, de atunci ma gandesc ca se poate intampla oricui, oricand. A facut iarasi o multitudine de teste, tratamente peste tratamente. Dar, cum vine una, vin toate, a aflat ca are o infectie urata in sange. Si iarasi a luat-o cu teste, spitale, medici, nu reuseau sa-i gaseasca cauza acestei infectii. Evident nici tratament pentru cealalta nu putea sa-i dea pana nu crestea imunitatea. Cand a gasit cauza infectiei si i-au dat tratament, a aflat ca are probleme cu tiroida s i-a revenit diabetul, de ...

“Avand in vedere datele recunoscute care atesta că 51% din populatia globului este de sex feminin, 59% dintre diplomele universitare sunt detinute de femei, femeile influenteaza 80% din decizia de cumpărare a bunurilor de larg consum, credem ca “Women in Leadership” ar fi un subiect foarte interesant pentru a fi explorat prin intermediul sondajului realizat de noi”, spune Athena Tavoulari - Managing Director al biroului companiei de executive search Stanton Chase. -------------------------------------------------------------------------------- Ce parere aveti de aceasta afirmatie?

O prietena m-a tras de urechi aseara ca nu respect ce promit pe blog, adica, desi am zis ca nu ies din casa week-endul asta, aseara am comis-o si am fost pana la niste prieteni. Da, draga mea E, recunosc, insa ma simt mai bine si sper ca raceala sa nu se mai intoarca. Dar nici pastile nu mai iau ca dupa o saptamana mi-a gaurit stomacul (nu stiu ce ma faceam daca trebuia sa iau antibiotice).

Astazi o sa va vorbesc despre banci si refuzul acestora de a te avea drept client. E dreptul lor sa te refuze, sa te caute si-n chiloti pentru orice nazdravanie, insa cred ca au ajuns sa exagereze de-a dreptul. Sa povestesc: Stiu pe cineva care are un salariu de peste 8.000 ron. Da, stiu, mult pt zilele astea. Omul are si un credit luat acum vreo cativa ani in jur de 30.000 ron, deci e pe terminate cu platile. Si acum ar vrea sa ia tot asa vreo 30.000-40.ooo ron. Merge pe la banci si l-au refuzat. Mie nu-mi vine sa cred, adica la salariul lui...eu ce sa mai zic. Problema, ca sa zic asa, nu e in refuzul bancilor de a-l credita, ci in raspunsul de-a dreptul mizerabil, motivul/motivele pe care le invoca: - firma la care lucreaza are datorii la stat (ce treaba am eu cu asta, atata timp cat eu am contract de munca pe perioada nelimitata si un astfel de salariu?, zic eu) - istoric de credit irelevant (what? asta ce-ar putea sa insemne? cica de ce ia atat de putini bani, daca are un asa salar...

Astazi ma simt un pic mai bine, azi-noapte am dormit, dupa alte doua nedormite. Dimineata puteam respira cum trebuie. Ma gandesc: ce bine, sunt pe drumul cel bun. Inainte sa plec din casa, dau sa deschid geamul (il tinem deschis chiar si iarna, pe perioada zilei cand nu suntem acasa) si ce sa vezi? un strasnic stranutat. Of Doamne! In drum spre metrou am mai tras vreo doua ture. Pana am ajuns la birou deja eram terminata. Deci, e musai sa stau numai in casa. Maine m-am invoit a doua parte a zilei si nu o sa mai ies din casa pana luni dimineata. Sper sa scap. Da, stiu, fac o tragedie din raceala asta afurisita, dar imi e ciuda ca am racit, desi am incercat sa am grija. Probabil, n-a fost indeajuns. Sper ca maine sa am ceva mai interesant de spus. Sper! Asa zic mereu si ma afund in amanunte. Da, stiu, ma informez si eu. Sunt suparat ca traiesc in aceasta tara unde nu poti sa-ti deschizi o firma, pentru ca nu stii ce impozite le mai dau astora prin cap, nu poti sa faci un copil ca se gand...

Nu stiu ce sa scriu, nu ma pot gandi acum la nimic. Sunt atat de racita si ma simt atat de rau ca nici nu pot gandi.

M-am hotarat sa scriu despre "aventura" mea cu cei de la Vodafone. Am un contract la ei de prin 2004, si cum pe vremea aia eram studenta, am facut abonamentul pe numele unchiului meu. Acum vreo luna ma hotarasc sa reziliez contractul si sa raman cu cartela. Tipa de la Vodafone ma convinge cu o oferta: niste minute, niste sms-uri, un telefon pe puncte. Bine, zic, fie! Apoi, ca sa nu-l mai stresez mereu pe unchiul meu ii propun sa trecem contractul pe numele meu. Merg la filiala de la Obor, pe Mosilor, ca sa-l scutesc de drum. Dupa ce imi iau telefonul, evident, cu semnatura unchiului meu, cand sa-l trec la mine in ograda, ce sa vezi: era fix 27, adica ziua cand mi se emite factura si astfel nu se poate. Trag aer in piept! Il rog pe unchiul meu sa vina urmatoarea sambata, ca in alta zi eu nu pot. Urmatoarea sambata: semnam contractul, toate bune si frumoase, cand? ce sa vezi? Nu poate sa-l treaca pe numele meu pentru ca am un abonament la Orange care nu e platit (e abonamentul ...

Da, sunt racita...groaznic de racita. Nu stiu cum am reusit, caci am avut grija sa nu-mi fie frig, sa nu fie curent. Probabil de la persoane lipsite de bun simt care mi-au tot stranutat si tusit in fata prin metrou. In fine, important e ca a inceput de ieri. Azi e si mai rau, ma doare capul, imi curge nasul, dar am scapat de durerea in gat. Ceea ce e bine. Da, da, ma doftoricesc, paracetamol, lamaie, ceaiuri etc. Insa, vreau acasa, dar din pacate nu se poate. Tineti-mi pumnii sa reusesc macar pana diseara.

Felicitari intregii echipe care a ajutat...!

Aseara am fost invitata la Rin Grand Hotel la o conferinta despre produse cosmetice ecologice. Da, numai ca a fost la un pas sa intarzii. Lucrez la Politehnica, iar hotelul e pe Vitan Barzesti. Am zis: ma duc cu metroul pana la Dristor, de acolo ma ia cu masina, ajung maxim intr-o ora. De unde! Se facuse si 25 si eu de-abia eram pe la Unirii. Vine si ma ia de la Tineretului si apoi, stai si stai in trafic...am ajuns la fara 1 minut. Partea a doua, ca sa spun asa, a fost mirarea si apoi graba sa plec de acolo. De ce? Pentru ca dupa 5 minute mi-am dat seama ca e acelasi sistem ca la Amway, nu ca e prost, dar stiu exact despre ce este vorba (am fost la ei ani, am ajuns chiar la 2%). Si tipa care ma invitase tot incerca sa-mi spuna, sa-mi povesteasca. Dar la un moment dat, dupa prezentare, i-am spus ca stiu despre ce e vorba si ca nu ma intereseaza. Ah, nu v-am spus despre ce/cine e vorba... ageLOC . Nu va spune nimic? Nici mie, dar nici nu vreau sa-mi spuna. Pe de alta partea acestia din...

Astazi am impodobit bradul la serviciu. Arata de exceptie. Maine promit sa iau aparatul si sa fac poze. Abia astept sa-l fac si pe al meu de acasa. Sta saracul de luni acolo, singur, fara globuri, fara ornamente, doar el si florile din glastra... Promit poze... E meritul tuturor de la noi...Bravo!

Intr-o dupa-amiaza aveam ceva de facut urgent prin oras, pentru firma, si cum eu nu conduc (deci nu puteam lua o masina), iau un taxi, evident. Dupa ce ca intarzie si nu ma asteapta la locul solicitat, ma ameteste prin oras si ma plimba de-mi venea sa plang. Mi se facuse rau de la stomac. Ajung la destinatie, trag aer in piept si gata. Numai ca nu s-a terminat, trebuia sa ma si intorc. Dupa ce sun la 4 firme de taximetrie, imi gaseste o masina, care evident ca ajunge in 15 min...care, intre timp, s-au facut 20, pe ceas. Urc. Domnul avea muzica la maxim si boxele in ceafa mea. Il rog sa dea mai incet, se face ca nu aude. Apoi incepe sa vorbeasca si sa vorbeasca, la cat de bun e el, la ce face el, bla, bla. Eu nu spuneam nimic. Ca sa-mi demonstreze (lol!) isi suna seful, care, apropo era "nasul" lui. Apoi isi suna fiul, ca i-a venit o idee geniala de afaceri. Si in tot timpul asta m-a afumat cu o nenorocita de tigara. Simteam ca nu mai ajung la sediu. Cand sa zic hop, ce sa vez...

Preiau povestea prietenei mele, care ar vrea sa-si ia un credit Prima Casa. Situatie: - ea este dupa primul an de concediu de maternitate - el nu a lucrat anul trecut 5 luni, si acum are 4 luni de munca. Au mers la mai multe banci, si au ales BCR. Li s-a spus ca pt salariul ei ii poate da 33.000 euro. Perfect! Au gasit apartament la 35.000 euro, duc toate actele, si le mai trebuie pre-contractul. Buun! Fac precontractul pe 2.000 euro si la o saptamana dupa l-au dus li se spune ca nu mai pot sa le dea decat 21.000 euro. Au incercat disperat sa gaseasca un co-platitor. Dupa o sedinta cu banca au decissa se ia in calcul si sotul. Numai ca problema:fostul angajator al sotului a facut foarte multe prostii si nu i-a trimis fisa fiscala si nu-i mai gaseste ca sa le ceara. Acum e de alergat pe la administratie si alte nebunii. Problema este ca ante-contractul este valabil 60 zile si daca nu dau banii proprietarului, pierd cei 2.000 euro. Traim in Romania...

Saptamana asta a inceput bine...cel putin pentru mine. Dimineata, am primit cadouri de la Mos Nicolae. De fapt, ca sa fiu sincera, a inceput de aseara, cand niste prieteni mi-au adus...acadele, da, o carja din aia colorata si duuulce. Imi plac la nebunie. dar sa revin la ziua de azi, am mai primit o cutie de bomboane din Germania, de la un coleg...frumos din partea lui. Apoi, cand mi-am citit emailul, am avut o surpriza: am castigat o invitatie de persoane la filmul Faster. Da, a doua incercare si de data asta castigatoare! Sunt foarte incantata! Ah!, n-am scris de unde si cum. Pai citesc articole pe http://www.cariereonline.ro/ de mai multa vreme. Acum vreo saptamani, parca, am descoperit pe site concursul: trimiti pe o adresa user-ul pe care il folosesti pe site si se trage la sort. Prima incercare a fost nereusita, ca sa zic asa. Acum am incercat, asa...sa vad ce iesi. Si a iesit. In afara de asta, articolele sunt foarte bune! Sa speram ca nu cobeste nimeni, si ca va fi toata sapt...

Ah...am uitat sa va spun: de ceva vreme ascul muzica greceasca la unul dintre radiourile:http://www.radiofono.gr/live.php.

Se apropie sarbatorile de iarna. Toate magazinele au inceput campania agresiva de ziare aruncate in casutele postale. Rasfoiesc una din ele...hm, ma gandesc, ce-ar fi sa-mi iau si eu brad anul asta. E drept ca de cand m-am mutat la casa mea imi luam o coronita si gata. Oricum nu statea acasa in zilele de Craciun. Acum m-am decis: imi iau un bradut mic (50-90 cm), am vazut la Auchan un pachetel cu globuri dragute, diferite forme si culori si mai lipseste beteala. Luminute am de 2 ani, inca mai functioneaza. Si mai am si un Mos de anul trecut. E drept ca anul trecut era plin cu bomboane. Ce-ar fi sa-l umplu si anul asta...asa in spiritul Craciunului? Da, da, ganduri bune! Incerc sa nu ma mai gandesc la lucruri urate, sa nu ma mai stresez, da, ieri n-am raspuns la apelul bancii. Vreau sa-mi mentin starea asta. Sa vedem cat ma tine.

Vorba unei colege: Ce-ati facut de 1 Decembrie? Am dardait de frig! Nu, eu n-am fost la parada, nu sunt mare patriot, nici nu ma dau in vant dupa frig. Cat am vazut eu la TV 5 min de telecomanda parada mi-a fost de ajuns. Eu mi-am facut de treaba prin casa...si am avut, nu gluma. Aseara eram mai obosita ca dupa o saptamana la serviciu. Deci, sa nu mai stau pe acasa, nu? In fine, fiindca nu am prea mult timp pana la Craciun, am decis ca incet, incet sa fac curatenie. Asa, de sarbatori! In week-end vreau sa duc covorul la curatat...hm...

Foarte frumos. Chiar mai bine decat alte dati. Iar karaoke a prins, adica s-au batut pe miscrofon. Parca toata lumea voia sa cante. Colegii care au cantat au fost super, ne-am amuzat, ne-am distrat, a fost ok. Am plecat pe la 22:00.

Cu voce timida si cu ochii plini de asteptare, micutul il priveste pe tatal sau si intreaba: - Taticule, cat castigi pe ora? Tatal, preocupat si cu un zambet sever, raspunde: - Fiule, aceste lucruri nu te privesc pe tine. Nu ma mai deranja, te rog! Copilul insista: - Dar, taticule, spune-mi cat castigi pe ora?! Reactia tatalui, la fel de severa, dar totusi, ca sa fie lasat in pace, raspunde: - Cinci dolari. Atunci copilul il intreaba: - Tata, poti sa-mi dai doi dolari, te rog? La aceasta intrebare, tatal se supara si cu multa bruschete ii spune: - Acesta este motivul pentru care ai vrut sa stii cat castig pe ora? Du-te in camera ta si culca-te, ca trebuia deja sa dormi! Si sa nu ma mai deranjezi... baiat profitor!... Un pic mai tarziu, stand ingandurat in fata televizorului, tatal reflecta putin la discutia cu baiatul sau. Se simte putin vinovat si realizeaza ca a fost prea dur cu el. Se gandeste ca poate cel mic are nevoie de bani sa cumpere ceva de mare interes pentru el si-si face m...

In aceasta seara va fi petrecerealunara la firma. Probabil am mai pomenit de asta si de gestul frumos al condurii de a organiza in fiecare luna o petrecere pentru sabatoritii din luna respectiva. Dar nu de asta voiam sa scriu, ci de faptul ca am decis ca tematica sa fie Black/White or Both. Deja am vazut o mare parte din colegi in combinatia alb negru, chiar si in alb (un ingerag, vorba colegului nostru) sau in negru (gen, vaduva neagra). Dragut! Insa, am vazut si colegi care n-au tinut cont. Consider ca e o lipsa de respect pentru ceilalti si pentru cei care organizeaza petrecere. In fine, pa si torturile vor fi in trend, baloanele, adica...tot. Abia astept!

Ma mai uit din cand in cand la stiri. Ati vazut cumva stiri despre militarii morti in Romania, pentru ca se pregateau sa plece in misiune? Nici eu... Am ajuns sa avem mai multi militari morti la antrenamente decat in teatrele de operatiuni. Nu mai devreme de 2 saptamani i s-a descarcat arma unui, langa Sibiu. Nu mai vorbim de catastrofa militarilor de la Turda, cand s-a prabusit acel avion. Si lista continua...si evenimentele sunt din ce mai multe si mai dese. Evident bugetul trebuie sa-l ia Udrea pentru licitatii facute pe sub mana, in loc sa dea spre exemplu catre inlocuirea echipamentelor din armata, vechi de cand lumea. Dar n-ai cu cine...n-ai cu ce...

De ieri am vazut ca era frig... Azi dimineata si mai si. Cand am ajuns la birou: cancer. Un frig de am stat cu haina pe mine. Pana acum, la pranz, s-a mai incalzit. Evident ca am dat niste telefoane, caci proprietarul caldiri voia sa faca...economie. Hmmm! Pe spatele nostru, ca sa vezi. Oricum, bine ca s-a rezolvat. Acum asteptam sa ninga? Asteptam?

Am impresia ca unii oameni sunt batuti in cap. Le explici frumos o chestie, incerci din rasputeri sa-i faci sa inteleaga ce le spui si cand ai impresia ca totul e ok, revin cu intrebarea de la inceput. Si atunci ma si vad cu ochii cat cepele, cu fum iesit din urechi si neagra la fata...da, ca la desene animate. Trag aer in piept, si incerc sa explic inca o data...pe degetele, sau cum spun eu:ca la blonde (fara nicio conotatie, si eu sunt blonda, dar la par). Asa sunt astia care ma suna de la banca...da, azi m-a sunat o alta madame, careia i-am spus inca o data toata povestea de la Adam si Eva, si la sfarsit ma intreaba daca nu pot plati pana diseara. De data asta, recunosc, am ridicat tonul. I-am spus ca sper ca nu o sa ma sune tot personalul din banca in fiecare saptamana sa le spun povestea vietii mele... Si imi mai venea sa spun: femeie, este ...., care parte nu intelegi din ce-ti spun. Nu am bani, nu am cum sa fac rost, nu ma mai imprumuta nimeni. Punct Ma gandesc ca poate e un jos...

Mananc ciocolata...2 batoane. De aseara am o pofta nebuna de ciocolata, dar nu tablete, nu batoane cu caramel, alune si alte nebunii. Nu...sa nu va ganditi la prostii, n-o sa vina niciun bebe, sunt sigura 100%. E drept ca n-am mai mancat de cel putin 2 saptamani ciocolata, probabil de asta. Si ma simt taaare bine...yammmy!

Nu mai stiu daca v-am povestit despre solicitarea mea de reeasalonare a creditelor pe care le am, si nici n-am rabdare sa caut. Deci, voi relua pe scurt. Acum 2 luni si ceva am solicitat la banca o reesalonare pe 2 ani si speram sa-mi micsoreze rata astfel incat sa pot plati o perioada fara sa ma strang de gat. Buun. Am scris o declaratie pe propria raspundere in care argumentam solicitarea, am dus copie dupa CI si cartea de munca si alte cele. Mi se spune ca in maxim 30 zile voi fi contactata indiferent de raspuns. Dupa mai mult de 30 zile sunt sunata sa mai duc niste documente, ca "altfel dosarul dvs nu va intra in analiza". Imi venea sa spun, "dar pana acum unde a fost, in cosul de gunoi?". Dupa alte 30 zile timp in care eu tot sun si insist sa mi se spuna ceva, sunt sunata si dupa ce cucoana respectiva imi insiruie o multime de cifre (noroc ca am notat repede pe agenda deschisa) ma intreaba daca sunt de acord. Hmmm? Pai cum sa fiu de acord daca nici macar nu-mi ...

Am vazut azi dimineata ceva dragut, ce n-am mai vazut de muuulta vreme printre oamenii "civilizati" care circula cu metroul. La statia Grigorescu a urcat o doamna/domnisoara pana in 30 ani, evident nici n-am observat-o(de obicei citesc si sunt cu ale mele). Ceea ce mi-a astras atentia a fost faptul ca un domn tot cam aceeasi varsta, care statea pe primul scaun de langa usa s-a ridicat pur si simplu si i-a oferit locul. Doamna/domnisoara usor jenata (se vedea pe fata ei) insista ca nu e nevoie. Domnul insista la randul lui sa ia loc, ea si mai jenata ii spusne ca nu merge mult, chiar nu e nevoi. Bine, in cele din urma ea s-a asezat. Faza a fost draguta pentru ca de mult nu am mai vazut ca un domn pur si simplu sa-i ofere locul, in conditiile in care atunci cand se deschid usile marea majoritatea a domnului dau coate femeilor si se imbulzesc sa intre si sa ocupe un loc liber. Ca sa nu mai spunem ca nimeni, indiferent daca e femeie sau barbat nu se ridica atunci cand vad o femei...

La multi ani tuturor Mihai-lor/Mihaelelor si Gabriele/lor, si in special prietenelor si prietenilor mei, cu aceste nume frumoase.

S-a dus si el, in lumea celo care nu cuvanta. S-a dus, poate acolo ii va fi mai bine decat aici printre oamenii rai. Acestia o viata l-au "latrat" si murdarit cu cuvinte jignitoate si acum la momentul de rascruce isi aduc ode celui care nu mai este. Degeaba, e prea tarziu. Mult prea tarziu.

Stau si-mi amintesc de cursurile de la Facultatea de Stiinte Politice. Imi amintesc ca ne-au predat princiile democratiei, si mai ales ce inseamna un stat de drept, ce inseamna sa ai o democratie in tara ta, in paralel cu timpurile anterioare. Multe am invatat! Ma uit acum la alesii nostri: am impresia ca foarte putini au ajuns pe bancile unei astfel de facultati, si cand spun asta ma gandesc atat la sensul figurat cat si la cel propriu. Adica, daca n-au fost, foarte rau, daca au fost, sigur au ajuns doar sa dea niste spagi ca sa treaca examenele. Pacat! Pentru ca vad din ce in ce mai multe aberatii. Oamenii astia cred ca n-au pus in viata lor mana pe o carte, si nu cea de la pocker. Cum poti sa legiferezi ceva, cum poti sa gandesti ceva, fara sa iei in calcul (macar!) ce inseamna democratia in secolul XXI. Pe de alta parte, imi este rusine sa spun ca cine m-a invatat pe mine o parte din cursurile stiintei politice, acum dupa 4-5 ani face jocurile unui pardit corupt, avid dupa bani si ...

Consider ca cea mai mare provocare a mea a fost tocmai devenirea ca membru in cadrul acestei echipe. La inceput nu stiam prea multe despre aceasta activitate, nu cunosteam in detaliu ce presupune un management al unui proiect in adevaratul sens al cuvantului. Nici acum nu sunt la un nivel avansat, dar vreau sa invat cat mai multe. Imi amintesc prima sedinta la care am participat, era pentru un proiect de constructii preluat de firma noastra inca din faza de proiectare. La aceasta sedinta participa si beneficiarul, iar eu am avut sarcina sa fac Minuta sedintei. Mi-a fost foarte greu, aveam impresia ca nu inteleg nimic din ce discutau, parca vorbeau in alta limba. In primele saptamani eram derutata, nu stiam daca vreau sa lucrez acolo, caci desi membrii echipei incercau sa ma ajute, simteam ca nu inteleg nimic si esuez. Dar, a fost o provocare pentru mine si mi-am asumat-o. Am mers mai departe, am continuat sa invat, atat de la colegi, cat si din carti. Am ajuns sa coordonez cateva proie...

da, de tot ce e in jurul nostru, de oamenii din jurul meu, de cei cu care ma intalnesc zi de zi. M-am saturat de rautatea umana, parca toti merg dupa principiul: sa cazi tu in groapa ca sa ma ridic eu. Si evident, ca-ti sapa groapa cu mult timp inainte. Va intrebati daca mi s-a intamplat ceva? Recent, nu sau nu inca. Insa am vazut cum colegii mei isi pun piedici unul la altul. Ceea ce ma doare este ca cine trebuie sa vada, nu vede sau se face ca nu vede. Si tot pe lingai, pe pupincuristi, pe rautati ii ridica la rangul de "oameni importanti". Nu-i asa! Nu, n-am sa ma duc sa spun ce vad sau ce fac acesti oameni pentru ca am facut-o la un moment dat si am platit pentru asta. Sa nu intelegeti gresit, nu parat sau ceva in genul, ci doar incercat sa ridic un val. Mi s-a acrit de asta, de oameni, de societate. M-as duce undeva unde sa nu ma gaseasca nimeni, mai bine sa nu ma inteleaga cineva, decat sa am de-a-face cu astfel de rautati. Poate o sa-mi spuna cineva ca lapte si miere n...

Da, traiam in tara lui Papura Voda, vorba ceea. Aseara aflu o informatie nou: cica se va da o ordonanta care va anula alta ordonanta, cea cu bancile, stiti... Da o sa se dea ordonanta, prin care bancile vor chema clientii sa vina sa semneze acte aditionale prin care anuleaza celelalte acte aditionale...ca la prosti. Si asta pentru ca FMI le-a spus astora de la guvern ca o lege nu se aplica retroactiv (ceea ce e normal, insa ei se pare ca nu stiau). Deci, bine ca n-am semnat nimic, doar am citit, m-am documentat si...atat. Si daca tot e vorba de banci...acum 2 luni am solicitat bancii la care am credite (2) sa faca o reesalonare. Nu mai pot sa platesc 2500 de lei/luna, in conditiile in care salariul meu e cu mult mai mic. Buun! Dupa ce ma plimba pe la ei cu 7 000 de hartii, dupa vreo luna imi spune ca trebuie sa mai aduc o hartie, ca fara asta nu-mi analizeaza dosarul. Si uite ca a mai trecut o luna de la ultima faza, s-au facut 2 in total. Sun zilele trecute sa stiu cum stau. Prost. Ma...

Spunea cineva zilele trecuta ce e important sa fii fericit, in adevaratul sens al cuvantului. Citesc aseara ceva, culmea, ajunge tot la acest subiect. Daca noi, in general, suntem fericiti...poate sau nu cred. Asta e raspunsul. Depinde de fiecare dintre noi, depinde ce ne dorim, ce obtinem, ce realizam, ce anume ne poate aduce un dram de fericire. Nu o sa incep de la inceputul, cu ce inseamna, ce reprezinta...etc. Eu m-am gandit, insa nu stiu ce anume m-ar face fericita. Ce-as putea face sau avea, astfel incat sa spun, da sunt fericita. Nu stiu sper ca intr-o zi sa descopar...sper

Ma amuza teribil isteria bucurestenilor referitor la blocarea traficului. Si ce? Lasa sa se blocheze, astfel o sa ada si autoritatile ca oamenii sunt solidari. Pana o sa ajungem ca grecii sau francezii sa incendiem tot, sa spargem...etc, mai avem. Nu zic ca sunt o admiratoare a violentei, nicidecum. Insa cei de la putere prea ne iau de prosti. Si ne-am saturat sa fim calcati in picioare. Am fost bugetar, stiu cum e si ii sustin, macar online, daca nu pot participa la miting. Cea mai mare dorinta ar fi sa cada guvernul, dar sunt realista si stiu ca nu se va intampla. De ieri si pana acum oamenii puterii au apelat la tot felul de tertipuri, ca sa nu se intample asta. Stiu ce spun, unele s-au dat si pe TV, altele nu.

Am uitat sa povestesc despre ...marea petrecere de la Cercul Militar. Deci, s-o luam cu inceputul. la ora 18:00 termin programul la serviciu. Ma schimb in baie, cu chiu cu vai, ma aranjez la foc automat. La si jumatate chemam taxiuri peste taxiuri si nimic. La fara un sfer:gata, am gasit unul. Cobor in strada. Ia taxiul de nicaieri. Dupa 10 minute de tremurat (chiar daca aveam haina mai lunga, muream de frig) sun la ei si-mi spun ca e pe acolo. Vad masina cum dadea inapoi, se dusese la alta scara. Ma urc, era o tipa, care se simtea prot ca i-au spus gresit adresa si m-a purtat ca vantul si ca gandul. Mi se facuse rau de la cum a condus. La 19:15 eram la Cercul Militar. Intru si ce sa vezi, sala mai mult goala, desi se scria pe invitatie ca strict la ora 18:00 incepe. Eu l-am trimis inainte pe prietenul meu, ca, deh! suntem la armata. Da de unde! Si ce sa vezi, o groaza de gagici, nu cred sa vi ajut mai mult de 18-20 de ani. Bossi mari isi trimisera plozii la inaintare. Barbati? Ii numa...

Mie da! Si inca cum... Ajung la administratia financiara pentru a rezilia un contract. Ma inarmez cu rabdare, ma gandeam ca va fi nasol. Ajung inauntru, platesc restul de impozit pe venit (cu tot cu penalizari in valoare de un milion si un pic) apoi ma asez la coada la Informatii sa vad care sunt pasii. Nu mai zic ca se mai aseaza unii si altii in fata mea, nu mai conteaza, zic. Doamna era destul de calma pentru ora 8:30 dimineata si-mi expune unde tb sa merg si ce sa fac. Buun, zic eu! Ma duc in alta cladire, la xerox, sa iau formularul 220. Pe celelalte documente le aveam, sunasem saptamana trecuta. Stau la coada la xerox. Pt 2 foi=1 leu. Au! Ma intorc in prima cladire si ma asez la o alta coada la Camera 4, dar cand imi vine randul si intru fericita: nu aici, la camera 2, ce domnsoara n-ati vazut ca scrie acolo? La care eu intrigata: pai daca asa mi s-a spus de la informatii. Ma duc la Camera 2, evident la o alta coada. Cand dau sa intru vine o doamna care imi spune ca ea a mai fost...

Da, n-am facut mare lucru in week-endul asta, cel putin duminica am lenevit in pat pana la pranz, apoi am mancat niste biscuiti (facuti de mine, din aia cu scortisoara). Spre dupa-amiaza, mi-am pus picioarele la spinare si m-am dus pana la piata...voiam struguri. Si uite asa, m-am uitat la un film (Moarte neagra), am mancat pop-corn, struguri si iar biscuiti. Spre seara m-am chinuit sa citesc ceva, dar am sfarsit prin a adormi... Insa ma visat urat, in cele nopti: primul vis era despre apropierea mortii mele si a pregatirilor alor mei pt inmaormantare (Brrrr!) si al doilea a fost despre faptul ca am nascut un copil si-l tineam in brate in timp ce ma chinuiam sa ajung acasa, eu fiind undeva pe la Gara de Nord (???). nu stiu ce inseamna si nici nu vreau sa aflu. Probabil gandurile mele au inceput sa fie mestecate de creierul cel mic...poate.

Ce zi...haotica ca fiecare vineri la serviciu. Totodata nimic nou...asa incep fiecare mesaj, dar de fapt as avea de spus cate in luna si-n stele, dar cand ma asez sa scriu nu mai am idei. Poate ca atunci cand imi vin ideile si am timp, o sa ma asez sa scriu imediat...poate. intre timp, citesc blogurile altora, mult mai inspirati si informati decat mine.

M-am hotarat...vreau sa plec din tara. Nu zic ca maine, dar in viitorul mai ptin indepartat, adica pe la mijloc. in fine, m-am hotarat sa particip la Loteria vizelor pt SUA. Cum se spune, incercarea moarte n-are! Incercasem si pentru Australia, dar aia nu te primesc (viza de munca, evident), daca nu esti inginer sau doctor. Grecia ramane ca plan B.

In week-end am fost acasa la parintii mei. Planuisem sa facem o drumetie, ceva. Dar a plouat toata perioada si ne-ma plimbat dintr-o camera in alta prin casa. Am profitat de caldura din sobe...nimic mai mult.

...implinesc 28 de ani.

E mult prea frig...la serviciu inca nu au dat drumul la caldura (nu stiu daca au dat pe undeva). Azi mi-a inghetat mana pe mouse. Ma doare capul de nici nu pot sa gandesc. vestea buna e ca prietenii mei deja au inceput cu surprizele:am primit ceva frumos si calduros. Ce dragut din partea lor!

Au innebunit guvernantii nostri...au inceput sa-si omoare proprii oameni. Am aflat ca intr-unul din ministere(nu-i dau numele) un om a murit recent. De ce? Pentru ca la mijlocul zilei de vineri i s-a inmanat ordinul prin care, incepand cu ziua de luni nu mai este angajat. Domnul in cauza, dupa ce a citit a facut infart si a amurit. Era sofer, mult prea in varsta ca sa-si mai gaseasca un loc de munca, probabil si cu rate...ca multi dintre noi. Au ajuns pana aici...ce mai poate fi facut acum, ma intreb?

Ce frumos ar fi...asa cum scrie in http://www.tomatacuscufita.com/2010/09/15/daca-as-fi-pentru-o-zi-regina/.

Azi e frumos afara...parca si moral ma simt mai bine! Probabil e una dintre putinele zile care ne-au mai ramas din vara, sa profitam de ea.

Da, am fost la Crosul Petrom, dar sa nu credeti ca am si alergat. Nu as fi rezistat nici jumate din traseu, desi nu s-a stiut nici pana la sfarsit de cat a fost traseul: la inceput a fost de 4km, apoi Gabriela Szabo a spus pe scena ca e 3km si un pic, ca pe urma Maruta sa ne spuna ca a fost aproape 3. In fine, important este ca au fost peste 2000 de participanti. Prost a fost ca nu s-a facut atata publicitate, pe cat ar fi trebuit. Spuneam ca am fost acolo, am stat prin ploaie, am asteptat ca prietenul meu sa termine de alergat. Apoi am mai stat o bucata de vreme, sa vedem tragerile la sort pentru premii. Per total a fost interesant, insa la capitolul organizare se putea si mai bine. Nu a fost bine mediatizat, nu s-a stiut lungimea traseului, nu s-a stiut unde se termina (adica a mai fost un mic culoar de cativa metri, pe care unii l-au ratat din nestiinta). Asta e, suntem si noi mai critici asa. Insa imi pare bine ca se organizeaza astfel de evenimente, ca mai sunt unii investitori ca...

Sunt foarte obosita, astazi dimineata m-am chinuit 40de min sa ma dau jos din pat. Bine ca n-am intarziat la serviciu...cam la fix a fost. Unii spun ca e de la vrem, altii de la lipsa mea de sport. Eu nu stiu ce sa zic, insa: conopida a iesit foarte bunaaaa... ieri insa am participat la un eveniment important pentru una din bunele mele prietene: festivitatea de inmanare a diplomelor si depunerea juramantului ca doctor medic dentist. Da, a avut curajul sa faca 6 ani de facultate si sa infrunte sistemul sanitar. Evenimentul s-a petrecut la Ateneul Roman. Frumos loc, as spune. Decanul facultatii a vorbit cam mult si deslanat. A incercat sa spuna ceva, avea dreptate, insa incerca sa-si gaseasca cuvintele potrivite pentru eveniment si in acelasi timp sa transmita mesajul sau. A fost frumos, mesaje de incurajare, parinti emotionati, absolventi nerabdatori si o cupa de sampanie la sfarsit. Interesant!

PATRIR has the pleasure to announce a two day training programme - Effective Action for Positive Change - Conflict Transformation, Civic Engagement and Community Development that is going to take place in Cluj Napoca, on the 26 - 27th of September 2010. The Trainer: Kai Brand-Jacobsen is widely recognized internationally as one of the world’s leading experts, practitioners and trainers in peacebuilding, conflict transformation and community development. Please see his full bio in the programme outline attached to this email. Content: The two-day training will provide participants with practical skills, tools and knowledge on conflict transformation, peacebuilding, civic engagement and community development which they can directly use in their work. The programme will also provide extensive practical examples and applied methodologies. On the second day, participants will engage with national and international best practice methodologies to design, plan and prepare effective action for...

N-am mai scris nimic...nu prea stiu, unele lucruri se intampla mult prea repede, alte au o lentoare care ma exaspereaza. In week-end am achizitionat de la Ikea un corp de mobila, pentru nenumaratele carti, care erau s-o darame pe cea existenta. Saptamana asta am montat-o si arata bine. Se preconizeaza ca week-endul asta, mai precis sambata, mergem la o piata (cica mai ieftina) sa luam legume pentru iarna si...struguri, muli struguri. Bun, bun! Am revenit la o noua pasiune: citit articole/conversatii de pe Linkedin din diferite domenii de interes. M-am apucat si de marketing: am citit deja o carte in care explica cum sa faci un plan bun de marketing. Sa vedem daca o sa si pun in practica. Oricum e bine ca m-am familiarizat cu termenii. Ramane in stand-by, din lipsa de timp, sa invat limba greaca. Invatasem alfabetul la un moment dat, dar...se pare ca se uita mai repede decat alte limbi straine. Sper ca voi avea timp.

N-am mai postat poze, pentru ca voiam sa va arat asta: Vila d'Este din Tivoli, la 40 minute de Roma.

JURNALISM NON-LINEAR - program intensiv de pregatire pentru jurnalistii din mediul online Centrul pentru Jurnalism Independent anunta organizarea in perioada octombrie – decembrie 2010, la sediul CJI din Bucuresti, a programului de pregatire JURNALISM NON-LINEAR, primul de acest fel dedicat special jurnalistilor din mediul online. Programul combina cursurile cu practica in redactie si pune accent pe aplicarea imediata, cu rezultate vizibile (si publicabile), a cunostintelor dobandite in timpul sesiunilor de training. Programul va oferi jurnalistilor o intelegere mai buna a modului in care functioneaza „new media” si abilitati care sa le permita sa foloseasca, intr-un mod flexibil si creativ, noile tehnologii in activitatile curente. De asemenea, in cadrul pregatirii, se vor identifica si aprofunda instrumentele necesare atragerii „nativilor digitali”, ale caror obisnuinte de consum mediatic difera de cele ale „consumatorului traditional”. Jurnalism non-linear se va desfasura in baza...

Am avut un week-end destul de plin si azi dimineata nu ma dadeam ridicata din pat nici cu amanarea soneriei din 10 in 10 minute... Sambata de obicei mi-o rezerv treburilor casnice: curatenie, spalat, calcat, gatit etc. Sambata asta am incercat, dar pe la pranz a trebuit sa luam niste prieteni greci de la aeroport si uite asa ne-am lungit mult dupa amiaza. Dupa ce am dus baietii la hotel au vrut sa schimbe bani. Ei voiau sa schimbe toti banii pe care ii aveau la ei, adica vreo mie si ceva de euro de fiecare. I-am opit la timp, au schimbat cate 200 si apoi le-am explicat cum sta treaba cu preturile. cand le-am spus ca o calatorie cu metroul e in jur de 40 de centi, ne-au spus razand "Atat doar?". Ei veneau de la Londra, unde o calatori cu metroul e 4 lire...mda. Bun...cand sa ajungem acasa, hop, suna un prieten sa iesim in oras ca a fost ziua lui, ca...etc. Nu-l puteam refuza si uite asa ajungem acasa pe la 11 noaptea. Duminica imi suflec manecile sa ma apuc de gatit: o pizza c...

Podul peste Tevere, vazut de pe terasa castelului

ASTAZI COPIII CU ABILITATI INALTE ITI CER AJUTORUL FA O DONATIE IN NATURA CARE POATE CONDUCE LA DOTAREA primului Centru de Inovatie in Educatie ce urmareste descoperirea si dezvoltarea abilitatilor naturale si inteligentelor multiple ale copiilor in sectorul 6. AFLA CE AVEM NEVOIE: http://giftededu.org/avem-nevoie Afla despre proiect http://www.giftededu.org/primul Cum se realizeaza donatia? Prin contract de donatie intre IRSCA Gifted Education, asociatie non-profit si dvs. Fa o fapta buna daca ai inima. Fiecare gest conteaza. Iti multumim. DA MAI DEPARTE TUTUROR PRIETENILOR TAI Multumim. IRSCA Gifted Education a lansat primul Program de Inovatie Didactica in 23 de scoli in sectorul 6 care a identificat in prima runda 338 copii capabili de performanta inalta. Ei au nevoie sa invete intr-un centru care sa le dezvolte abilitatile: http://www.giftededu.org/publicam-rezultatele Afla scrisoarea adresata tie de catre copii: http://giftededu.org/asculta-un-copil Copiii cu abilitati inalte din...

Nu, n-am aruncat monezi si o dorinta ascunsa si Da, am mancat inghetata de acolo(se spune ca e cea mai buna).

Am postat doar cateva poze facute la Muzeele vaticane. Am incercat sa frescele, tavanele si nu in ultimul rand Capela Sixtina, care a n-a iesit prea bine pentru ca a fost facuta in fuga. Nu e lasau sa facem poze...il auzeai pe unul plictisit de viata si de multimea care forfota: no foto, no foto. A fost destul de obositor, am bantuit prin toate incaperile cam o dupa-amiaza intreaga. Eram rupti de picioare, de caldura si de foame...dar a merit. pe deplin!