Matase Alba

Cum dimineata sunt morocanoasa, nu sunt comunicativa si parca ma deranjeaza orice, incerc pe cat posibil sa nu-mi stric ziua. Astfel, la metrou dimineata e durere: toti probabil ca mine morocanosi sau adormiti, dar mai ales nervosi. Se cearta de dimineata, ba ca nu au loc, ba ca l-a atins cu geanta, ba ca l-a calcat, ba ca...nu conteaza. Ca sa evit astfel de discutii prefer sa ma afund in paginile unei carti (bine, daca ma afund prea tare ratez statia mea de coborare...dar asta-i alta poveste!). Deci, da, citesc dimineata si dupa amiaza in metrou. Astazi eram la ultimele pagini din Sissi , cand o doamna ma abordeaza pur si simplu: - Ma scuzati, voiam sa va intreb daca ati vazut muzeul dedicat imparatesei Sissi? Eu, un pic debusolata, trag o privire in jur sa ma asigur ca vorbea cu mine si mormai ceva de genul : Nu, nu stiu. De fapt, chiar in secundele alea ma gandeam ca nu m-as fi intrebat niciodata sa existe un astfel de muzeu. La care doamna in cauza, mai vorbareata din fire (cel...

Am prins iar gustul de teatru. Asa ca prin ianuarie am cumparat bilete la TNB la piesa Molto, gran'impressione    care a fost pusa in scena vineri. Distributia acestei piese este de exceptie: Mircea Albulescu, Ileana Stana Ionescu, Magda Catone, Monica Davidescu, Ilinca Goia...asta ca sa dau doar cateva nume foarte cunoscute. Piesa pune accentul pe initierea in teatrul romanesc, punerea in scena a primelor piese si chinul acestui proces prin care trec primii actori. Este o piesa de teatru care pune in scena o poveste de teatru, este ca o intoarcere in timp si o comparatie cu prezentul. Mi-a placut foarte mult abordarea, felul in care au fost interpretate rolurile (nici nu ma asteptam la altceva din partea acestor mari actori), dar si felul natural in care a fost prezentat. Un alt fel de piesa, o alta masura. Merita sa mergeti la aceasta piesa, desi nu am vazut sa mai fie pusa in scena nici in martie. Urmatoarea oprire va fi la Anonim venetian .

Avem pe cineva drag care si-a serbat ziua se nastere zilele astea. Si cum se impunea sa cautam un cadou mai dragut si special, ne-am gandit sa comandam ceva mai special. Astfel, am gasit site-ul  http://www.tobacco-online.ro , de unde am ales ceva dragut. Am sunat sa dam comanda, cu conditia sa ajunga a doua zi pana la ora 15 sau sa o pot ridica persoanl de undeva (era obligatoriu, altfel nu mai aveam nevoie de comanda). Mi s-a comunicat ca nu e nicio problema, va ajunge sigur. A doua zi astept pana la ora 15, dar comanda nu ajunge. Sun iarasi la ei si intreb de comanda. Mi se spune ca il va suna pe curier sa-l intrebe pe unde este si apoi revine cu un telefon. Dupa 15 min timp in care nu primesc nimic, sun eu. Si ce sa vezi, nu mai raspunde nimeni. Evident ca m-am enervat si mi-am vazut de treaba, nu i-am mai asteptat. Dar le-am trimis un email in care le-am explicat ca nu mi se pare normal sa fac o comanda si sa nu fie livrata la timp - bine macar ca nu facusem plata online. N...

Elisabeta, imparateasa Austriei si regina Ungariei a fost o femeie complexa si ciudata, sceptica pana la nihilism, ironica pana la sarcasm si libera pana la capriciu. Mult prea libera pentru epoca ei. A fost frumoasa, inteligenta, culta si seducatoare. A fost rebela, nemultumita, melancolica si incapatanata. Solitara si maniaca. Niciodata nu s-a supus vreunei constrangeri. A detestat palatele si Curtea. A urat conventiile si normele. A dispretuit frivolitatea. A fugit de ceremonii si de evenimentele sociale. A refuzat sa se afiseze in public si si-a ascuns chipul sub valuri si evantaie mari. I-a dispretuit pe nobili, pe regi, pe militari si pe papi. S-a declarat anticlericala, antimilitarista si antimonarhica. A crezut ca mariajul este o forma de sclavie. I-a respectat pe nebuni. A iubit, mai presus de orice, varfurile muntilor si marea, singuratatea si linistea. A facut gimnastica in fiecare dimineata, a fumat in anumite perioade si a baut halbe mari de bere in carciumi. N-a pus prea...

Week-endul trecut am fost la Bologna, am revazut orasul dupa 6 ani. E drept ca atunci am vazut putin, mai mult plimbat pe strazi. Insa acum l-am luat la pas si pe strazi si in muzee/biserici. S-o iau cu inceputul. Totul a pornit de dinainte de Revelion cand am prins o oferta la bilete de avion: 60 euro/persoana dus-intors cu Wizz Air. Apoi, am gasit cazare buna pe Booking 50 euro/noapte hotel de 4 stele (Suite Hotel Elite). Stiam de cand am fost la Roma ca exista carduri care iti asigura intrarea la muzee, nu stai la cozi si atunci am cautat si pentru Bologna. Da, este. Asa cum scrie pe site-ul lor am facut rezervare si am bifat sa-l ridicam de la aeroport. Scrie ca daca faci rezervare platesti 18 euro (in loc de 20), ai 2 bilete de autobuz BLQ (cel de la si la aeroport - care e 6 euro/persoana/dus), intrarea la o lista de muzee si  reduceri la unele restaurante/magazine. Toate bune si frumoase. Cand am ajuns in aeroport in Bologna era 8 dimineata si da, asa cum stim, italienii...

De dimineata, cand m-am trezit, tot recit poezia lui Eminescu " Si daca" . Nu stiu de ce, pur si simplu m-am trezit cu versurile in cap. E ca o melordie pe care o fredonezi intreaga zi, fara sa scapi , de ea. Si ca sa fredonati si voi, o redau mai jos: Si daca ramuri bat in geam Si se cutremur plopii E ca in minte sa te am Si-ncet sa te apropii. Si daca stelele bat in lac Adancu-i luminandu-l E ca durerea mea s-o-mpac Inseninandu-mi gandul. Si daca norii desi se duc De iese-n luciu luna E ca aminte sa-mi aduc Te tine-ntotdeauna.

     " Ceasul ne tine intr-o permanenta stare de tensiune, de lupta cu timpul. Ceasul exercita o presiune asupra noastra. Lumea pare a fi intrat intr-o cursa contra cronometru. Multi sunt cei ce si-au rastignit viata unui program riguros tinut pe telefon, laptop, carnetel sau in minte. Ore fixe pentru studiu, minute bune pentru pauze. Nimic nu ii face pe oameni sa-si incalce programul alcatuit cu multa rigoare. Multi am devenit fara sa ne dam seama niste robotei, articulati la secunda unui ceas ce ne-a transformat in robi. Putini sunt cei ce se mai opresc sa-si traga sufletul, sa mai respire aer curat, sa mai admire frumosul din jur fara sa se gandeasca la crucialul tic-tac, care oricum ne inghite cu sau fara voia noastra.       Cu totii simtim ca parca nu mai avem timp de nimic, nu ne mai ajunge clepsidra. Timpul s-a condensat, e tot mai scurt, ori viata s-a micsorat?! Ieri, astazi si maine au aceeasi dimensiune? Sau poate faptul ca nu mai pretuim ...

Zilele astea ma uitam pe geam (da, la zapada de afara) insa gandurile mele erau uneva foarte departe. Mi-am amintit de fapt de primul meu loc de munca. Da, primul, ala serios, nu voluntariate sau alte minuni... Imi amintesc ca eram in anul 2 de facultate, prin luna aprilie si tot vorbeam cu o colega ca mi-as lua ceva sa lucrez. Nu pot spune ca nu-mi ajungeau banii parintilor, dar parca imi doream sa am proprii mei bani, sa vad cum se castiga, sa fac si altceva decat facultate. Ea lucra deja de vreo cateva luni bune si zicea ca si-a gasit in alta parte si ar pleca de unde era acum, asa ca numai bine ma recomanda sa ma duc in locul ei. Super! am zis. Eram deja entuziasmata. Si da, primul loc de munca a fost la clatite in mall Vitan - era singurul mall la vremea aceea. Si acum mai exista locul respectiv, cu aceeasi tipa ca si beneficiar. Si uite asa la incepului lunii mai m-am dus acolo, am facut cunostinta cu fetele si cu "patroana" - o tipa tanara, putin mai mare ca noi. Mi...

Este prima dimineata din acest an cand ma bucur de ea. In general, la ora la care plec spre serviciu este intuneric, frig, bombani in sinea mea pana la metrou, mai daca mai e si un pic inghetat fac si putina febra musculara ca trebuie sa merg pe varfuri si cu atentie. Astazi cand am iesit in strada erau luminile deja stinse pe strada, da, era lumina si parca drumul pana la metrou nu mi s-a mai parut atat de lung si dificil (nu va inchipuiti ca e lung in realitate: 5-7 min in functie de mers). Iar pe podul peste Dambovita m-am oprit pentru un minut sa admir soarele care isi arunca usor primele raze si se prelingeau peste apa, apa care parea mai putin murdara decat de obicei si era "deranjata" de rate si porumbei iesiti la primele ore ale diminetii sa-si ia micul dejun. Parca pentru o secunda orasul a devenit mai frumos, mai curat, mai luminat. Si iarasi ne dam seama ca o simpla raza de soare ne poate binedispune si ne face sa credem ca lumea din jur poate fi mai buna, mai fr...

M-am trezit de dimineata cu gandul la Salerno. Da, am mai vorbit de acest oras si probabil o s-o mai fac. Este orasul meu de suflet, este orasul in care 6 luni am invatat lucruri noi si interesante, unde am cunoscut oameni minunati si frumosi. Dar, in aceasta dimineata m-am trezit cu un dor nebun sa ma plimb pe Lungomare - zona pietonala din centru, langa mare. Un spatiu verde, plin de oameni, copii care se joaca, caini care alearga si toata lumea este vesela. De multe ori luam autobuzul de unde locuiam si veneam aici doar ca sa ma plimb, sa admir marea, sa citesc o carte. Era o senzatie de suficienta, de profunzime, eram eu cu mine insami si ma gandeam la nimic. Da, poate in unele momente ma simteam singura (mai era un singur roman pe care il stiam), dar ma simteam puternica. Stiam ca pot trece peste toate, inspiram profund aerul sarat al marii si ma bucuram. Ma bucuram ca ajunsesem acolo doar prin forte proprii, ma bucuram ca eram acolo si vedeam lumea cu alti ochi. Incet, ma matur...