Matase Alba

Fiind copchilul prea mic si tinand cont ca pe unde am fost a matrasit cel putin un globulet, am decis sa comandam unul de fedru. In felul acesta nici nu am grija lui, plus ca se poate juca cu el cat vrea. Am facut comanda pe Amazon pe 23 noiembrie. Da, cam devreme, dar am zis ca e frumos sa-l tinem mai mult. In tara impodobeam bradul undeva pe 2-3 decembrie si il tineam pana dupa Boboteaza. Buuun! Imi vine mesaj de la Amazon ca se va livra intre 2-23 decembrie. Ei, ma gandesc ca nu-l aduc chiar in Ajun. Pe 5 decembrie ii scriu un email vanzatorului si-l intre cam cand il livreaza. Primesc raspuns ca dureaza cam 22 de zile sa-l faca si sa-l trimita. Fac un calcul si estimez ca va ajunge in jur de 20decembrie. Eh, fie si atunci, oricum banii mi i-a luat de pe card. Se face 22 decembrie, vineri, ultima zi lucratoare si bradul nu a sosit. Eram deja nervoasa. Macar daca luam din alta parte sau cumparam vreun amarat din plastic. Sambata pe 23 suna curierul la usa. Zic, hai ca-i buna, ne-...

Am decis sa-l intarcam pe copchil. Da, dureros pentru amandoi si dificil si pentru sot. Decizia nu a fost usoara, insa au fost mai multe motive care au stat la baza deciziei, insa nu sunt relevant pentru post. Si cum am inceput de ieri, astazi au inceput niste dureri cam insuportabile, indiferent de "ajutorul" dat de mine sa scap. Asadar, de dimineata am sunat la doctorul de familie sa-mi prescrie medicamente pentru oprirea lactatiei. Receptionista mi-a spus ca da, nu e o problema urgenta (desi eu nu mai puteam de durere) si ca nu e nevoie de programare, ma va suna un doctor dupa-amiaza. Tinand cont de faptul ca cel mic a avut mai multe episoade de diaree in ultima luna, zic sa intreb si de asta. Tot cu doctorul respectiv discut telefonic. Buuun! Pe la pranz nu mai rezist si pleaca sotul la farmacie. Ei, acolo ce sa vezi, alta distractie! Pentru problema nr.1 nu da niciun medicament fara reteta (banuiam!), ca oricum o sa treaca in 4-5 zile (What?), dar pentru durere pot s...

Pe final de an fetele de la cor au organizat o petrecere, la care am participat si eu, ca nou venita. Trebuie sa marturisesc ca organizarea a fost impecabila. Toate acele lucruri mici adunate, fiecare detaliu au facut sa fie frumoasa, relaxanta si amuzanta. Organuzarea a inceput de acum o luna si jumatate cand s-a inceput lista pe care ne-am trecut, cat si alegerea meniului: primul fel, fel principal si desert. Apoi fetele au negociat la restaurant: Toby Carvery (carvery = mancare simpla - carne, legume). Cu ocazia asta am aflat ca aici se obisnuieste sa se ofere felicitari de Craciun, scrise de mana (se apreciaza mult asta), iar aseara toata lumea impartea la toata lumea felicitari. Tot de la organizatori am primit un cadou (dulciuri). In aceeasi cutie era scris pentru fiecare cate un vers din cantecul lor traditional: 12 days of Christmas , pe care l-am cantat la sfarsit. A fost foarte amuzant, mai ales ca aproape fiecare consumase cel putin un pahar de ceva. Referitor la man...

M-am tot gandit cum sa abordez acest subiect, dar cred ca o s-o fac ceva mai abrupt. Am vazut peste tot semnul ca esti supravegheat de CCVT (Closed Circuit TV) si mi s-a parut putin ciudat. Adica tot timpul cineva este cu ochii pe tine si te poate reclama daca "ai calcat stramb". Un fel de securitate de pe vremea comunismului de la noi, cand orice vecin sau cetatean de pe strada te poate reclama ca ai facut nu stiu ce. Ma ia putin cu fiori! Da, da, stiu si reversul medaliei: toti respecta legea si buna conduita, nu sunt prea multe furturi (oare?), traim intr-o comunitate si comuniune perfecta. Ei, as!, cum ar zice Caragiale. Au si ei rau-facatorii lor! Nu e ca si cum am venit aici sa incalc regulile, dar ma simt putin ciudat cand stiu ca sunt supravegheata. Si nu oricum, ci cu probe: poze, video, tot tacamul. E tricky rau! Daca ma vedeti la stiri, sa stiti ca am trecut pe rosu (e singura chestie pe care mi-o permit!). Asta asa, sa nu ne mai plangem de cate libertati ave...

Am inscris copchilul la cresa. Da, va incepe pe 5 februarie, cand va avea 1 an si jumatate. Am decis asta ca urmare a faptului ca are nevoie sa mai socializeze cu alti copii, sa mai stea si fara mine (am stat 24/7 cu el de 16 luni) si poate reusim sa-l convingem sa manance - vazandu-i pe ceilalti (cand mergem la Parents and Tots ii place sa stea cu ceilalti sa rontaie ceva). Inainte de a incepe, saptamana de dinainte, vom merge luni, miercuri si vineri impreuna, cate o ora pentru acomodare. Am decis sa-l ducem 3 zile/saptamana. Dat fiind faptul ca ei nu sunt flexibili cu numarul de ore pe zi, adica fie jumatate de zi - 5 ore (dimineata sau seara), fie toata ziua, atunci am zis ca 3 zile sunt suficiente. Eu sincer as fi preferat sa-l duc 2-3ore/zi toata saptamana, dar...asta e. Cum spuneam la un moment dat ca aici se plateste cam pentru orice, platim si cresa. Am platit un depozit de 50lire, iar taxa lunara va fi platita la inceputul fiecarei luni. Cu discountul de militar (5%) si ...

Tots and Parents (Copii si Parinti) este un loc unde ne intalnim lunea si joia intre 9.30-11.00. Asa cum ii spune si numele, vin mamici (foarte rar tatii) cu copii de peste 6luni. Se cere 50 pence pentru copil si 50 pence pentru parinte. In schimb, se ofera: - cafea si ceai pentru mame - gustare pentru cei mici - jucarii de toate neamurile pentru toate gusturile (si ca sa nu se plictiseasca, le scoate pe categorii). Noi, mamele, mai socializam, mai schimbam o impresie, iar cei mici se joaca. Este practic o camera mare, cam 10m×10m, cu cateva canapele si mese si o bucatarie. In unele zile, tipa care se ocupa de aceasta activitate organizeaza Art&Crafts: acuarele, carioci, figurine, lipici, forme colorate, etc. Totodata, se organizeaza petreceri: am participat la cea de Hallowen, urmeaza pe 11 decembrie pentru Craciun. Exista si grup pe Facebook, cu acelasi nume, unde suntem tinute la curent cu orice modificare de program, bilete pentru petreceri sau orice alta informatie...

* Au reclama la televizor: ajutorarea unui centru de...magari. Da, da, de magari! Stiam de centre pentru caini, pisici, dar de magari nu auzisem. * Au magazine, cu lucruri foarte bune la 1£. Chiar asa se si numesc: One Pound sau Pound Land. Si nu, nu sunt second hand. * Vand la supermarket 80% din medicamentele uzuale, inclusiv pentru copii. * Au la televizor videoclipuri cu gay - multe. Nu, nu am nicio problema cu ei, doar mi se par multe ca numar si ostentative. * Nu au caini vagabonzi pe strada - sau cel putin eu n-am vazut. In schimb veverite...cu duiumul. * Cand au reduceri, chiar sunt reduse pe bune, nu ca la noi - cres pretul cu o saptamana inainte. * Berea neagra are gust de caramele cu alcool. * Pentru mare parte dintre programele de la TV au asigurata subtitrare. Pentru cei care vor sa invete engleza este de un real ajutor. Dar pentru ei, de ce? ...o sa mai revin la lista asta!

M-am tot gandit cum sa scriu articolul asta, ca sa nu para nici negativist, nici fitos. Asa ca vreau sa precizez de la inceput ca sunt strict experientele mele culinare, raportate la modul cum am fost obisnuita. Prima data cand am mancat in Uk a fost la hotel. Am cerut niste paste, sotul o pizza, iar cea de-a treia persoana niste orez cu legume. Oameni buni, niciunul dintre felurile de mancare nu a fost comestibil. Ulterior, luam mancare gatita de la supermarket. Dupa 2 saptamani la hotel mi se luase de micul dejun: fasole, carnati, ciuperci sote, rosii pe gratar, omleta si bacon prajit. Le-am combinat in toate felurile posibile. Eh, nu, ei mananca toate cele enumerate mai sus intr-un singur platou - dimineata. Alte experiente, alte neasteptari. Foarte multe sosuri, prajeala cat cuprinde (inclusiv faimosul "fish&chips"), insa iute....ingrozitor de picant. Va spun, ingrozitor de iute, de nu-ti revii 2 zile. Zici ca mananci la un restaurant indian, care vrea sa-ti faca ...

O sa incep prin a spune ca nu-mi place sa alerg. Am mai fost prin IOR cand eram in tara, insa nu ma incanta. Insa alergatul prin ploaie si frig...iese total din discutie. Eh...englezii astia asta fac: nu conteaza ca e frig, cald, soare, vant sau ploua torential...ii vezi toata ziua ca alearga. Dimineata, seara, in pauza de pranz (da, da, in pauza de pranz de la serviciu), te intalnesti cu ei pe strada alergand. Acum cateva zile ploua marunt, eu cu geaca de munte, blugi si umbrela in cap - ei cu tricou, pantaloni scurti si alergau. Ciudati...sotul ii admira (da, si asta alearga si pe vreme rea, dar macar e mai imbracat!). Da, intr-adevar, au o cultura a sportului bine dezvoltata femei si barbati deopotriva...insa vorbesc de cei de aici din baza! (Asta pentru ca prin oras am vazut o groaza de femei 4 × 4 si nu sunt deloc gratioase). Si mai au o ciudatenie: nu se imbraca! Nu, nu umbla goi, dar pe temperaturi de 10grade ei sunt in tricou. Asa ii imbraca si pe copii: un tricou cu ...

Acum o luna m-am inscris la cor. Da, da, stiu...mi s-a mai spus, mai lipseste sa ma duc la  "Romanii au talent"... Intr-adevar, acum multi, multi ani am mai avut o tentativa de a canta intr-un cor, doar ca era bisericesc. Nimic nou, oricum stiam versurile pe dinafara. Acum, la primirea unei oferte am zis: De ce nu? Apoi, m-am inmuiat si nu prea mai aveam chef, insa sotul meu a insistat, iar acum ii multumesc. Revenind... M-am inscris la cor iar de o luna, in fiecare miercuri seara merg si cant. Pentru cunoscatori sunt Altista (asta stiu de la prima mea tentativa). Melodiile sunt foarte interesante, unele mai triste, alte mai vesele si antrenante. Doamnele sunt destul de dragute, se comporta toate ca o mare familie (se stiu de mai multa vreme), iar pe mine m-au primit cu bratele deschise (chiar fara nicio urma de meschinarie).  Am studiat si siteul Military Wives Choir  si am aflat ca astfel de grupuri sunt in mai multe tari, ceea ce le da o nota mai internatio...

De vreo saptamana am tot vazut pe strada persoane care purtau in piept o brosa cu un mac. Da, deopotriva barbati si femei, si aproximativ cam aceeasi brosa. Evident ca m-am intrebat ce semnifica. Astfel, am aflat ca macul rosu simbolizeaza si comemoreaza in acelasi timp victimele din razboi. Povestea este asa: In secolul al XIX-lea, cand in timpul razboaielor napoleoniene, pe terenul unde au fost amplsati soldatii morti au crescut multi maci de culoare rosie. Cativa ani mai tarziu, in 1914, in nordul Frantei si in Flandra, dupa Primul Razboi Mondial, medicul militar canadian John McCrae a observat si a descris poetic macii rosii (pe care o gasiti aici ). Poemul lui, "In Flanders Fields", este bine cunoscut si in zilele noastre. In mod special, macii au fost alesi pentru a portretiza sacrificiul nepretuit al colegilor sai morti. De atunci, macul a devenit un simbol al celor care au murit in Primul Razboi Mondial si in razboaiele ulterioare. Macii din plastic folositi pentr...

Ca sa nu facem nota discordanta, dar entuziasmati de ceea ce fac englezii, am zis sa sarbatorim si noi Halloween-ul. Nu, nu cum se sarbatoreste in SUA sau ce se vede la TV si nici ca la noi (stiti cum se sarbatoreste la noi: se preia cum se considera). Deci, ne-am apucat de documentat si am aflat ca: Halloween  este o sărbătoare de origine  celtică , preluată astăzi de multe popoare din lumea occidentală, ea răspândindu-se în  secolul al XIX-lea  prin intermediul imigranților  irlandezi  din  Statele Unite ale Americii .   Numele provine din  limba engleză , de la expresia  All Hallows' Even , numele sărbătorii creștine a  tuturor sfinților , sărbătoare cu care Halloweenul a devenit asociat în țările unde predomină  creștinismul occidental  —  catolic  și  protestant , deoarece în aceste culte creștine ziua tuturor sfinților este sărbătorită pe  1 noiembrie (Wikipedia) . Mai mult...

Am incercat sa fac o retrospectiva a lunii Octombrie cu cartile pe care am apucat sa le citesc. De obicei citesc seara, dupa ce adoarme piticul. Sa vedem: • Imi pare rau, sunt asteptata - Martin Lugand • Vanatorii de zmeie - Khaled Hosseini • Cea asteptata - Kathleen McGowan • Viata e usoara, nu-ti face griji - Martin Lugand • Infernul de gheata - Lincoln Child • Bastarda Istambulului - Elif Shafak: inceputa de mai bine de o saptamana, trag de ea, dar parca merge greu de tot.... Pentru luna Noiembrie nu mi-am propus inca nimic. Sa vad ce-mi face cu ochiul sau ce recomabdari mai primesc de pe grupurile de lectura.

Astazi o sa va prezin evenimentele la care am fost invitati sau la care participam din proprie inițiativa. Atat noiembrie, cat si decembrie sunt pline de evenimente dedicate sarbatorilor sfarsitului de an. Aasadar: * 01 noiembrie - Tour of a Cider Factory. Este intr-o fabrica din apropiere: Ledbury Herefordshire, urmat de degustare de cidru si ceai. * 02 noiembrie - Children Halloween Party. Ne costumam frumos, caci avem concurs de costume. * 03 noiembrie - Churchdown Firework Extravaganza: concurs focuri de artificii. * 11 noiembrie - Dinner. Cina oferita de un coleg de birou al sotului. * 14 noiembrie - USA Lancheon. Pranz oferit de sotiile militarilor din USA. * 18 noiemrbie - Charity Winter Fayre. Este un eveniment de caritate, unde se serveste placinta, vin, ceai si cafea. * 21 noiembrie - Coffe Morning - Intalnire la o cafea, oferita de Olanda. * 22 noiembrie - Blenheim Palace Tour. Locul de nastere al lui Winston Churchill, patrimoniu UNESCO, un castel plin de istorie ...

Si cum aventurile se tin scai de noi, trebuia sa se mai intample ceva. Din nefericire, copchilul a avut un mic accident: s-a ars cu cafea fierbinte pe o mana. Nu e rau, dar nici bine. Da, stiu, sunt o mama rea, n-am fost atenta. Masa era foarte inalta (de la hotel), cana era undeva la mijloc, dar prichindelul tot a ajuns sa o rastoarne. Uite asa am luat contact cu spitalul de urgenta din Bristol (ca tot ne intrebam de dimineata ce sa mai vizitam!) Am chemat taxiul si in 5minute eram la camera de garda. Ne-au inregistrat (da, aveam cu mine numarul  de asigurare, salvat pe telefon). In alte 5minute ne-au chemat in cabinet. Dupa ce am povestit cu lux de amanunte ce s-a intamplat si am raspuns la intrebari de genul: - noi, parintii, unde eram cand s-a intamplat? - si chiar n-am putut sa ajungem la timp? - dar el cum a ajuns acolo? ... de ne-a facut sa ne simtim si mai ingrozitor, a urmat socul. Exact asa a fost, groaznic pentru mine ca adult, darmite pentru copil care nu stia ...

Si cum eram noi asa fericiti ca s-au mai rezolvat din treburi, adica dupa 2 luni avem cam tot ce ne trebuie, o baie functionala, cablu, TV, internet si alte cele...eh, trebuia sa se mai intample ceva: s-a stricat masina de spalat. Insa aici prevad un happy end! Suna sotul pe la 12.05 si le povesteste patania (scotea apa prin tavita unde se pune detergentul - mai degraba improsca multa apa). La 12:15 ma suna domnul respectiv si-mi spune ca va veni o masina noua (da, asta era second), insa cei care o vor aduce (care sunt de la magazin, nu de la el de la firma) nu o pot monta. Eh, asta e ne descurcam. Stabilim si data livrarii: 24 octombrie. La 12:35 primesc mesaj pe telefon de la magazin cu confirmarea datei livrarii. Ei, asa operativitate mai zic si eu. Sper sa nu avem probleme cu montajul. Keep in touch!

Va spuneam la un moment dat ca nu aveam frigider, masina de spalat, televizor etc. Intre timp s-a rezolvat si aceasta problema. Cei din tara au aprobat raportul si am putut inchiria cele necesare de la o firma (da, legile romanesti nu-ti permit sa cumperi unele, ci sa le inchiriezi - desi facand calculele, statul roman plateste de cel putin 3ori mai mult, dar pe cine intereseaza. Important e ca tu, cetatean roman sa nu cumva sa pleci acasa cu vreun bun pentru care el, statul plateste). Hai, ca am deviat de la subiect! Bun, deci avem tot, suntem in regula. Bucurosi de televizor, dam sa cautam canalele. Nu merg! Chemam un vecin, nu merg. Sunam la firma care se ocupa (aceeasi cu baile, tavanul, faianta!). Ce fac? Ati ghicit: ne programeaza. Nu radeti, ca nu-i de gluma, e treaba serioasa aici. Vine un nene (nu, nu-i acelasi cu tevile), se uita, verifica cu un aparat si dupa 5minute constata ca e de vina antena. O sa sune la firma, sa ia legatura cu alta firma (cea cu antenele) si sa....

Reiau de unde am ramas aici . Asadar, dupa multe insistente ale sotului la telefon si ale tipului care se ocupa de organizare pe aici, firma catadicseste si face 2programari: una pentru baia de la parter - sa curete tot tavanul si o alta pentru baia de la etaj (cam acum 2 saptamani). Baia de la parter este inca nefunctionala, au curatat tavanul, fara pereti (pentru ca da, si pe acolo s-a scurs apa si vopseaua e umflata) si au plecat. Cand mai vin? Cand au timp! A tot sunat sotul si mi-a spus ieri ca l-au programat pentru 25 octombrie. Tot e ceva! La baia de la etaj: distractie. Vine un nene, se uita pe acolo si zice ca e totul ok, ca nu prea mai curge. "Prea"? Il intreb si zice ca sistemul e ok, n-are ce face in plus. In interiorul bazinului tot picura (enervant de tare noaptea). Sotul il cheama iar pe tipul cu organizarea (Paul), vede si el, ne da dreptate, ba mai mult propune sa se schimbe sistemul cu totul, sa nu mai fie discutii. Da si el telefoane. Iar ne programeaz...

M-am trezit de dimineata cu un gand! De fapt, cred ca il aveam mai demult, dar in dimineata asta l-am constientizat. Mai trag cu ochiul la ce posteaza pe Facebook foste/fosti colegi de facultate/master si ii admir. In realitate, ii invidiez - da, asta e gandul cu care m-am trezit! Insa este un soi de invidie pozitiva, nu stiu cum sa va zic, poate gasiti voi un termen mai adecvat. Nu este conform proverbului "sa moara si capra vecinului", nici pe departe. E o invidie admirativa, sa-i zicem. Ii admir pentru curajul si daruirea lor, pentru ambitie (ceea ce mie imi lipseste), dar si pentru mintea lor sclipitoare. Cu acestea si inca multe alte calitati au ajuns departe. Unii lucreaza pe la institutii europene/internationale, altii au ajuns deputati in Parlamentul Romaniei, unii sunt in misiuni prin Africa, altii calatoresc prin lumea larga, unii lucreaza la institutii de renume in America...si exemplele pot continua. Sunt invidioasa pe ei? Desigur! As fi putut sa ajung si eu...

Astazi vreau sa va vorbesc despre o parte din evenimentele care se organizeaza de si pentru sotiile de militari si personalul civil din baza. Mai intai, va povestesc despre intalnirile Parinti si copii, care se desfasoara lunea si joia dimineata intre 09:30-11.00. Aici mamicile vin cu copii, de diferite varste, intr-un spatiu frumos amenajat cu multe jocuri si jucarii. In timp ce kinderii se joaca, mamicile beau o cafea/ceai si fac conversatie. La ora 10:00 li se ofera o gustare care consta in: felii de castravete/mar, struguri, croasante taiate bucatele mai mici, cubulete de branza, merisoare/stafide si pufuleti(da, da, nici eu nu-s de acord cu ei si nu ii dau!). Participarea costa, evident: fiecare da cat vrea, de regula cam £1/copil. Tot ei vor organiza si Hallowen Party pe 2noiembrie, unde vor fi mai multe activitati, printre care si concurs de costume. Da, suntem in trend asa ca am cumparat deja costumatia (adaptata pentru varsta lui). Participare costa £2,5/copil. In ...

Astazi e despre mine (o sa bombane unii in barba - "iar despre tine")... De fapt, m-am tot gandit daca sa scriu sau nu despre asta, despre cum e la 35 (da, da, atat de mult!) Nu stiu de ce, dar mie mi se pare a fi o cifra rotunda, aproape jumatate din viata. Nu, nu-mi propun sa fiu melodramatica si nici sa-mi plang de mila. Asta pentru ca ma simt al naibii de bine la 35. Sunt femeie, sunt sotie, mama, fiica, sora si numaratoarea poate continua. Am facut foarte multe lucruri pana acum si nu-mi pare rau de nimic, poate o urma de melancolie ca se putea mai mult si mai bine, dar... Am vazut multe locuri, am cunoscut oameni de la care am invatat foarte multe (carora nu incetez sa le multumesc), am trecut peste obstacole (de sanatate si de munca) peste care am trecut si merg mai departe. Asa cum am facut-o intotdeauna! Mai sus, tot mai sus, canta Smile intr-o melodie; da, mai departe, mai sus, mai... Sunt fericita, da, chiar daca sunt departe de parinti (de care imi este tare...

M-am luat cu altele si am uitat sa va vorbesc despre petrecerea la care am fost pe 20 septembrie: Deutsche Biwak. Asa cum ii spune si numele a fost o petrecere organizata de catre nemti. Din cate am inteles, se organizeaza in fiecare an. Ce reprezinta? In traducers este . Termenul este mostenit inca din secolul al XIX-lea, din perioada razboaielor si reprezinta . Din ce mi-a povestit un neamt, aces tip de petrecere se organizeaza intotdeauna in aer liber, in onoarea soldatului, a armatei germane. Ca si elemente de decor au fost: balotii de paie si lampi colorate, foc de tabara, mese intinse pe care s-a adus mancare: carnati cu piure de cartorfi si varza acra, mancaria de cartofi cu carnati, plus bere, multa bere special adusa din Germania. Totul a fost sub egida Fanfarei germane, care a cantat nemaipomenit. Ceea ce m-a impresionat foarte tare a fost un mic amanunt: aproape de sfarsitul petrecerii s-a cantat imnul Germaniei. M-am nimerit sa fiu inauntru (fiind si cu copchilul din d...

Asa cum spuneam in postarea anterioara, am jumatate de obraz umflat de la un abces. De duminica a inceput sa doara putin, nu i-am dat prea multa importanta, insa pana luni dupa amiaza se umflase, plus dureri. Marti dimineata am mers la cel mai apropiat cabinet de stomatologie, unde am aflat ca trebuie sa te inscrii ca la medicul de familie. Acesta era insa privat, iar cand am vazut lista de preturi parca imi statuse si durerea (oricum era full si nu ma putea primi). Ca si exemple de preturi: o extractie dinte fata/ spate - 60/75£, iar tratament canale fara plomba finala 180£. Ni s-a recomandat sa mergem in centru unde este un spital de urgente stomatologic (dat fiind ca eram prea umflata), iar apoi sa ne inscriem la o clinica de stat, tot prin zona. Sunam si, ce sa vezi, nu se pot face programari de pe o zi pe alta, ci doar in ziua respectiva (da, si la urgente faci programare, nu te duci asa de capul tau "am venit si noi la voi, nene Radule" - o vorba de la mine de la ta...

N-am mai scris nimic de cateva zile, desi aveam in memorie ceva idei. Cauza: febra la copchil in week-end si falca umflata la mama, de luni. Eh...face parte din acomodare, cica! Astazi as vrea sa va vorbesc despre modul in care se colecteaza separat gunoiul. Va atentionez ca va fi un articol plictisitor, dar util (sper). Asadar, cand ne-am mutat am primit de la CL (consiliul local): - un container mare verde - 2 containere mici verzi - un container mare albastru - un container mare maro. Si acum sa le luam pe fiecare. In containerul mare verde se colecteaza tot ce nu poate fi reciclat (noi am pus doar pampersii copchilului). In containerele mici verzi se pune doar resturi de la mancare: mancare gatita/negatita, carne, peste, paine, prajituri, paste, mancare de caine/pisici, zat de cafea, pliculete de ceai (am tradus ce scrie pe capac). In containerul mare albastru se colecteaza urmatoarele: plastic, carton, sticla, ziare, resturi de conserve. In containerul maro se colecteaz...

Astazi voi vorbi tot despre copchil. Si nu pentru ca o sa ma transform intr-o mamica ce vorbeste non-stop despre odor, ci pentru ca ieri am avut o vizita mai neasteptata. De fapt, ea fusese anuntata, dar nu stiam la ce sa ma astept. Ca sa nu mai lungesc vorba, a venit la noi un nene (de fapt, e un domn) de la clinica unde am inscris copilul. Era programata la ora 16, a venit pe la 16:35 (parca englezii erau punctuali, am mormait eu in barba). Ideea care este: vin acasa la copil, in mediul lui, sa il cunoasca, sa il vada cum, ce face, sa analizeze markerii de dezvoltare: emotionali, motorii, inteligenta, etc. Primul lucru pe care l-a facut dupa ce a intrat: s-a asezat jos pe covor langa el, printre jucarii. Apoi mi-a explicat ca trebuie sa fie cumva la nivelul lui, ca sa-l perceapa ca de-al casei, sa se simta in largul lui. Apoi am discutat de vaccinuri (foarte important sa le aiba pe toate), despre alaptare, comportament, vorbire, evolutia lui de la nastere, boli, iar in tot timpul...

Cam de vreo 2 saptamani a inceput sa mearga singurel, iar in ultimele zile chia a prins curaj. Asa ca a inceput sa misune peste tot si nu mai stii de unde sa-l iei. Sa o iau cu inceputul. Marti s-a dus repede in baie si a pus mana pe caloriferul electric. Jumatate de palma si degete cu basici si urlat o ora intreaga. Miercuri a alergat pe la locul de joaca si cum inca il mai durea manal, nu a reusit sa puna mainile in fata si a dat un nas de tartan zdravan. Rezultatul: nasul si deasupra buzei plin de zgarieturi. Joi la pranz statea in scaunel si manca, iar la un moment dat urla ca din gura de sarpe. M-am si speriat! Eh, isi muscase limba, ca deh, are deja 14 dinti. Vineri am uitat poarta deschisa si am urcat pana la etaj - cam 3-4 minute maxim cat am lasat ceva. Cand ma intorc, copchilul nu. Ies in strada nimic, deja imi batea inima, il strig, nici atat. Cand colo el era la 2 case distanta, se juca la roata de la masina vecinei. Noroc ca strda e una care se inchide si sunt cam 5 d...

Saptamana trecuta, joi, am avut un incident neplacut: s-a inundat baia de la parter, de la baia de la etaj. Am sunat la firma care se ocupa si au trimis pe cineva, cam intr-o ora. A venit un nene, a zis ca el acopera doar partea de urgente. Ce inseamna asta? Pai a spart la baia de sus, acolo la un cot sarise o teava, a rezolvat-o si a plecat. Restul programat si reparat ulterior. Adica, la baia de sus reparat tevile, acoperit, pus faianta unde a spart. Jos, mai complicat: tavanul sta sa cada si peretii umflati. Apropo, acum am vazut ca era niste carton si ceva peste - ca in filmele americane cand da unul cu pumnul in perete si iese pe dincolo. Seara pe la 8 a mai venit un alt nene sa ia monstra din tavan, sa vada exact ce este - se tem sa nu fie asbest, ca e periculos. A sigilat tot si a spus ca rezultatele vin in 2zile lucratoare, adica luni. Luni, adica ieri, suntem anuntati ca da, e asbest si vor programa cele doua lucrari pentru luni dimineata - 25septembrie. Uh...si spuneati ...

Va spuneam ca ei folosesc foarte mult posta - Royal Mail. Da, toata ziua, buna ziua primesc plicuri si trebuie sa trimitem plicuri. Intr-o zi merg la intalnirea Mamici cu pitici si intalnesc un domn care se ocupa de organizare. Vorbim una alta, apoi imi cere adresa, nu, nu de email, ci de acasa. Pai? Sa-mi trimita informatii cu ce evenimente mai urmeaza. Ha? Pai nu vin saptamanal pe acolo, chiar si mai des, le aflu oricum...sau eventual un email. Nuuu! Iti trimit prin posta, te informeaza, dar te si invita. Alta zi, alta chestiune. Mergem la doctor sa ne inscrie in evidenta. Lasam acolo cateva documente, printre care si unul original, ce confirma statutul nostru aici. Ramasese sa ne auzim/vedem in saptamana urmatoare. La 2zile primesc acasa, prin posta, documentul original cu cartea de vizita a doctorului. Pai nu ramasese ca ne vedem, nu putea sa mi-l returneze atunci? Nu, a folosit posta. Eh, vorba cuiva: trebuie sa traiasca si ei cumva.

Nu ma mira faptul ca aici regulile sunt facute pentru a fi respectate, nu pentru a fi incalcate (cum se mai zice pe la noi), insa chiar asa? DA! Primesc zilele trecute un plic (apropo, astia lucreaza cu posta non-stop - o sa spun intr-o alta postare). Era de la Consiliul Local un chestionar de completat, ceva legat de vot. Eu: ei, asta-i culmea, nu ma omor sa votez in tara, mai lipseste sa ma apuc aici; plus ca nici nu-i cunosc pe astia. Sa fie sanatosi! Si arunc harta pe birou. A doua zi o gaseste sotul, o citeste mai cu atentie si, ce sa vezi: char e obligatoriu sa o completam, altfel primim 1000£ amenda. In plus, mai trebuie completat si ceva online, daca nu, alta amenda: 80£. Si da, astia chiar nu se joaca, primesti acasa amenda - ia de plateste! Desi in partea de sus a hartiei era scris mare: votul tau conteaza pentru noi, etc., mai jos era si amenda, la categoria: ce se intampla daca nu completezi si trimiti inapoi. Noroc ca sotul are mai multa rabdare cu hartoagele,...

Va spuneam zilele trecute ca e foarte draguta casa. Da, asa este! 3 dormitoare, living, dining, bucatarie cu muuulte dulapuri (visul unei gospodine), curte mare...deja e prea mult pentru cei ca noi, ce vin de la 2 camere semi.decomandate in Bucuresti. Si totusi... Exista lucruri putin ciudate sau macar amuzante prin casa, la care o sa aflu, probabil, istoria. Primul obiect care m-a frapat a fost chiuveta in dormitorul mare . Ha? Da, exact asa, cu tot tacamul: suport de prosop, oglinda, etajera de sticla. Mi-a povestit cineva ieri ca de fapt acesta era dormitorul musafirilor si le asigura un minim de confort in camera, fara sa fie nevoiti sa foloseasca baia de la etaj. In fine, asa o fi :) O alta treaba ciudata si chiar deranjanta este ca la toate chiuvetele (mai putin la bucatarie) au robineti complet separati de apa calda si respectiv apa rece. Deeeci, alegi: ori una ori cealalta. Eu folosesc apa rece, nu de alta dar nu prea am chef sa ma spal cu apa clocotita. Si aici cica e o ...

Mai tineti minte filmul ala mai vechi "Justitie militara"? In care toti in jur erau imbracati in uniforma militara, se salutau pe strada, indiferent daca se cunosteau sau nu? Eh, cam asa ma simt si eu uneori. Marea majoritate umbla imbracati in uniforma, te saluta respectuos, te ajuta sa treci strada cu caruciorul etc. Ca sotie de militar ai multe drepturi, dar si obligatii. Sunt tot felul de intalniri (cu alte sotii), la care este "indicat" sa participi. Basca ca am copil, trebuie sa merg si la intalnirile cu mamici si copii. Aici nu e rau, ca mai socializeaza si pustiul meu cu alti copii de varsta lui. Sa nu credeti ca nu-mi place sau nu e bine, doar ca eu nu am fost obisnuita si mi se pare putin ciudat. Oricum va tin la curent cu activitatile la care voi lua parte.

Exista foarte multe reguli aici, pe care toata lumea le respecta, fara drept de apel. Spre exemplu, sa calatoresti cu autobuzul nu e o treaba asa simpla, la intamplare, ci trebuie sa te conformezi unor reguli si cutume clar definite. Astfel, ca sa intelegeti intamplarea de mai jos, o sa scriu cateva reguli (pe care le-am citit/regasit/intuit): - exista o singura usa de urcare si coborare, astfel ca urci abia dupa ce a coborat ultimul doritor - bilete/abonamente cumperi de la sofer si tot la el taxezi abonamentul. N-a mers, cumperi altul sau nu urci. - persoanele cu disabilitati/femei cu copii/batrani chiar au prioritate si cand ii vad sar ca arsi de pe scaune (nu ca la noi, se uita pe geam si se fac ca nu vad) - in autogara scrie mare ca nu ai voie sa urci in autobuz pana nu face semn soferul, astfel ca toata lumea face o coada si se sta civilizat (nimeni nu se imbulzeste, iti da coate sau te calca pe picioare sa prinda un loc). - se face coada si in statii, daca e mai multa lume...

Gata! Ne-am mutat! M-am mai linistit! Casa e pe o straduta mica, cocheta, intr-un duplex. Nu e prea mare, cu 3 dormitoare (dormitorul mic e chiar mic), un living, un dining (da, alta camera) si bucatarie. Cum spuneam, nu e mare, insa pare confortabila. Avem insa in spatele casei o curte maricica, cu gazon, imprejmuita, cu cativa copaci (unul e mar). In fata avem garaj (ne lipseste masina). Casa e la 5minute de statia de autobuz care duce fie la Gloucester, fie la Chentelham. Astazi am reusit sa igienizez si sa gatesc. Daaa, am gatit pui la cuptor cu cartofi! Deja e rasfat! Insa, cum n-a venit inca bagajul mare, a trebuit sa improvizam. Asadar, am mancat in farfurii de carton, cu tacamuri de plastic, iar salata am facut-o intr-o tava (maine ne ducem in oras sa ne luam bol, ca la magazinul de langa noi nu mai aveau). Amuzant! Intarzierea bagajului ne consuma bani. Da, intr-adevar ca le folosim pe cele cumparate acum, insa eu imi pusesem tocmai sa nu mai dam banii aiurea. In fine....

De 2 saptamani stam la hotel. O sa spuneti ca ducem o viata tare buna. Eh, nu-i chiar asa, pentru ca nu e nici pe departe ca in concediu. Practic, ne-am saturat de acelasi mic dejun zilnic (fasole cu carnati & stuff), de mancarea de la Sainsbury, de plimbat copilul prin parcare sau stradute. Astept cu nerabdare sa ne mutam in casa ce ne va fi "acasa" pentru urmatorii 3 ani. Maine! Insa, inteleg ca nici acolo nu e roz. Nu avem decat masa, scaune, paturi si dulap. Nu avem electrocasnice, decat aragaz, deci trebuie sa umblam, sa cautam (sotul meu cauta de cel putin o saptamana), sa primim aprobarea din tara (care stiti cat de "repede" vine) si abia apoi sa ni le livreze. Deci, mai asteptam ceva. Dar macar avem unde gati si sa mancam o mancare normala. Ei, dar ca sa fie treaba-treaba, pana si bagajele din tara intarzie: nu mai vin sambata, poate miercuri - joi. Asadar, nu prosoape, lenjerii de pat, nu tigai, oale, tavi, nu tacamuri si farfurii. Am inceput deja s...

Va intrebati daca la englezi viata e mai simpla? Va spun eu ca nu. Mai mult, au niste reguli de ti-o complica si mai mult. Pai sa vedem: Ca sa semnezi un contract de cablu si internet, iti trebuie musai numar de UK. Ca sa ai numar de UK iti trebuie cartela sau abonament. Sotului meu, ca sa-i deconteze din tara ii trebuie abonament. Ei, pai ca sa-ti faca abonament, iti trebuie cont in banca, sa-ti evalueze rulajul, mai pe intelesul nostru sa ai bani sa-ti poti plati lunar taxa. Iar ca sa-ti deschizi un cont in banca, e o alta distractie. Sa va povestesc: Se duce sotul meu luni la o banca sa deschida cont in euro si in lire. De ce in euro? Pai cei din tara vireaza banii in euro si nu accepta decat asa. Buuun! Cand ajunge acolo, stai sa vezi ca de fapt iti trebuie programare, nu te duci asa "am venit si noi la voi, nene Radule". Isi face programare, isi face de lucru prin oras vreo 2 ore. Se intoarce si le explica ce si cum. Nu se poate! Pai? Pai ei nu mai deschid cont in...

De cand am intrat pentru prima data intr-un supermarket m-a uimit faptul ca exista un raion intreg de...medicamente. Da, exact cum cititi, pastile, pilule sau cum vreti sa le spuneti. Medicamente de durere de cap, de stomac, indigestie, greata, siropuri de gat, de raceala, puf-uri de alergii sau alte pastile. Eu stiam sau cel putin asa auzisem ca aici nu prea primesti medicamente sau greu, cu reteta. Asadar, am cumparat de la Bebetei (unde sunt mai ieftine) o sacosa de medicamente (sa fie acolo!!!) de vreo 400ron. Da, da, radeti acum! Si eu rad. Poate, sper, sa fie mai scumpe aici, macar sa ma consolez cu gandul asta! Ieri am dat 3£ pe 5pastile de Gaviscon (daaa, alta poveste: aici au saci intregi de chipsuri, iar eu care nu mai mancasel de muuult timp m-am scapat). Revenim, deci poti sa-ti cumperi ce si cate medicamente vrei cu conditia ca, casiera sa confirme ca ai peste 18 ani. Cum? Pai scrie pe bonul de casa. Interesant, nu? Si eu am zis! Alta lume, alta civilizatie! Un...

De cand am ajuns aici, in fiecare zi ma plimb prin cartier cu strumful. Sunt case de oameni bogati, dar si sedii de firme. Astfel, am observat ca in pauza de masa (intervalul 12.00 - 14.00) toti imbracati la costum, frumos aranjati, insa cu punguta portocalie impaturita intr-o mana, se duc la Saintsburry (un fel de Auchan, unde au mancare gatita). Mi s-a parut un gest de normalitate sa aiba deja punga pregatita. Chiar exista si semn pus in parcare sa nu uiti de sacosa. Apoi, la cat de bine sunt platiti, nu au atatea faze si figuri, mananca decent de la supermarket. Pe cativa dintre ei deja am inceput sa-i recunosc - ma plimb cam prin aceleasi locuri. Mi-au parut modesti in abordare si comportament, insa putin distanti. Nu prea ai ce sa le reprosezi, sunt politicosi si echilibrati, insa da, nu se implica. Asta e, fiecare cu stilul sau!

De cand am ajuns aici stam la hotel, la Holiday Inn. E dragut inauntru, camerele sunt rezonabile ca marime (ne-au adus si pat pentru copil si tot e loc), au piscina si sala de fitness, organizeaza tot felul de conferinte - e o vanzoleala toata ziua. In schimb, mancarea...pfiu, durere. In prima zi nu stiam zona si am mancat la ei. Va spun sincer, n-am mancat o mancare mai proasta. Sotul meu si-a luat o pizza, cred ca daca ar gusta vreun italian, ar intra in mormant de rusine. In fine, am gasit alte locuri de mancat la pranz si cina. Micul dejun e mai decent, insa acelasi lucru in fiecare zi. Cred ca nu ma mai tine mult. Ah, dar stiti ce contine micul lor dejun, nu? Pai sa vedem: fasole cu carnati si bacon prajit, ciuperci sote, rosii trase in tigaie, oua prajite si/sau omleta si chiftea din cartof, tot prajita. Nu, nu, nu e pranz...pentru nestiutori! Distractie! De ce stam la hotel? Pai, pentru ca nu avem casa. Da, evident, casa noastra e in tara :)) De fapt baietii se misca un pic...

Astazi am luat-o la pas de la hotel spre centrul orasului. Destul de departe, as putea spune: 3,5 mile (aprox. 5km). Greu nu a fost, suntem obisnuiti sa mergem mult pe jos, insa a fost ciudat. Adica nu prea sunt pietoni, toti merg cu masina. In drumul nostru cred ca am intalnit vreo 5-6 persoane si alti vreo 3 care alergau. Aveai impresia ca gresesti pe undeva. Am mers pe niste alei private si n-am vazut tipenie de om, am zis ca astia ori dorm ori sunt la biserica (la 9.00 cand mergeam noi bateau clopotele). Treceri de pietoni nu prea sunt, doar unde sunt semafoare e clasicul: apesi pe buton. Orasul e destul de vechi si asa arata. Un oras mic, de provincie, clasic britanic, cu constructii specifice. Prin oras forfota multa, putine cafenele si restaurante deschise, cativa pe la terase, multi in supermarketuri. E interesant de vazut, insa de locuit mi se pare plictiseala maxima. Nu ca am avea noi cine stie ce viata sociala (cu un copil de 1 an), dar chiar si asa. Vom vedea... Am t...

Continuam aventura: Joi seara la ora 20.30 primim telefonul de rigoare in care ni se spune ca vom pleca sambata dupa ora 16.00. Ne apucam sa facem bagajele pentru luam la noi si, ce sa vezi, nu ne incapeau toate lucrurile pe care le-am oprit. L-am sunat pe nenea cu bagajele: stiti, am vrea sa mai dam un gentoi ca nu ne incap. Da, stim ca avem 8 cutii mari, un rucsac imens de armata, patut copil, saltea si scaun de masina...da, da, stim, dar tot mai vrem una. :)) E de ras, daca nu ar fi de plans. Stiti cate prostii are omul in casa? Stiti ce inseamna sa te muti cu casa? Acum inteleg melcul care merge cu casa in spate. Parca suntem si noi pe acolo. Dar, deviez de la subiect. Ieri pe la 11 aflam ca vom merge cu British Airways la ora 5.20. Mam bucurat ca n-am mers cu wizz Air (acum imi pare rau!). Ne imbarcam, toate bune si frumoase dar ni se spune ca avionul va intarzia cam o ora din cauza vremii din Londra. Eh, ce sa faci! Dupa o alta ora (adica aveam 2 ore de stat in avion si c...

N-am plecat inca si nici nu stim cand plecam...amuzant, nu? Asa ma gandeam si eu! Pai sa recapitulam: * apartament inchiriat = bifat * masina vanduta = semi-bifat (gasit cumparator, se fac actele vineri) * trimis bagaje la ai mei = semi-bifat (sunt sortate, depozitate in cutii, vine tata sambata sa le ia) * bagaje pentru transport = semi-bifat (vin maine dupa ora 16:00 sa le ridice) * bagaje pentru avion = semi-bifat (aproape gata) * pasapoarte = bifat * avans pentru plecare = bifat * documente reprezentative = bifat * bilete de avion....ei, aici e durerea cea mare. Asta pentru ca un mare "sef" n-a semnat documentul cu pricina. Da, nimic nou pe frontul de vest!!! Le-a luat un an de zile sa semneze un act intre state: ah, nu stiati, noi trebuia sa plecam de anul trecut din octombrie. Mai avem putin si ne prinde celalalt octombrie! Acum le trebuie cel putin 2 luni sa mai semneze o hartie interna. Deh, ca sa nu ne plictisim. Doar spuneam ca plecam intr-o aventura,...