Matase Alba

Sunt calma, dupa multa vreme am revenit la starea mea de mult pierduta. Am trecut prin dezamagirea si neincrederea oamenilor, prin idei si framantari, prin neliniste si agitatie. Mintea mea era departe, sufletul pierdut si inima si mai departe, peste multi kilometri. Rationamentul voia sa-mi dea chixt, sufletul e inca sfasiat de dor si inima mea plange, insa e plina de speranta reintoarcerii. Deci, acum sunt calma, ma refac. Mintea si-a adunat ultimele puteri si se lupta sa devina optimista pentru viitor, inima inca plange si asteapta reintoarcerea celeilalte jumatati, iar sufletul e inca la spital. dar e un pas, unul mare... Ce nu te doboara, te intareste!, parca asa suna o vorba romaneasca. Trecem peste, de fiecare data, pentru ca ne gandim ca: nu avem de ales, altii sunt mai rau ca noi. Si mergem inainte, poate mai puternici sau mai plini de speranta, poate mai slabi si mai nebuni, dar infruntam totul cu stoicism. Deja dramatizez. Toate cele trei se vor face bine si vor colabora pen

...da, iar cu taximetristi... Vorbeau la telefon si ii condamnau pe cei de la Mondial ca isi pun cauciucuri mici, ca sa ruleze mai mult si sa inregistreze aparatul mai mult la o cursa. Ca de la Otopeni la Baneasa ei castiga in medie cam 1,5 ron pe aceasta distanta. Insa este riscant, mai ales ca vine iarna. Mai mult ii pot verifica cei de la Primarie. Mai sunt cei de la 2000 care "agata" aparatul, ca la fiecare cursa de 15 lei, in medie, sa mai castige 1 leu. Ah..taximetristii erau de la Cobalcescu.

Imi e dor,imi e tare dor de...Italia. Anul asta a fost singurul,dupa multa vreme cand nu am fost in Italia. Mi-a dor de columne, de arhitectura, de pietre pline de istorie, mi-e dor de oameni,de pizza, de pasta, de fructe de mare, de inghetata, de limba italiana, atat de melodioasa, de strazi mici si pavate, de masini multe si mici, de verdele crud, de Mediterana clara ca lumina zilei, de valuri, de nisip fin si extra fin, de plaje mari si linistite, de tot ce reprezinta si a reprezentat vreodata Italia...mi manchi, cara mia!

Joi dimineata,ora 5, dormeam. Aud o bubuitura si ma gandesc ce-ar putea fi. Dintr-o data: fuck! si sar din pat. Sticla de must. Da, cand am intrat in bucatarie era must peste tot. Si uite asa pana pe la 6 si ceva a trebuit sa sterg si sa spal peste tot. Asta dupa ce uitasem de sticla vreo 3 zile pe balcon, iar apoi am dus-o in bucatarie cu gandul s-o duc la gunoi. Si asa a fost sa fie, nu? Era asa bun si n-am avut parte de el, ba mai mult s-a razbunat pe mine. A trebuit sa curat peste tot, si daca va vine sa credeti si in cuptor era must. Dap!