Matase Alba

Va intrebati daca la englezi viata e mai simpla? Va spun eu ca nu. Mai mult, au niste reguli de ti-o complica si mai mult. Pai sa vedem: Ca sa semnezi un contract de cablu si internet, iti trebuie musai numar de UK. Ca sa ai numar de UK iti trebuie cartela sau abonament. Sotului meu, ca sa-i deconteze din tara ii trebuie abonament. Ei, pai ca sa-ti faca abonament, iti trebuie cont in banca, sa-ti evalueze rulajul, mai pe intelesul nostru sa ai bani sa-ti poti plati lunar taxa. Iar ca sa-ti deschizi un cont in banca, e o alta distractie. Sa va povestesc: Se duce sotul meu luni la o banca sa deschida cont in euro si in lire. De ce in euro? Pai cei din tara vireaza banii in euro si nu accepta decat asa. Buuun! Cand ajunge acolo, stai sa vezi ca de fapt iti trebuie programare, nu te duci asa "am venit si noi la voi, nene Radule". Isi face programare, isi face de lucru prin oras vreo 2 ore. Se intoarce si le explica ce si cum. Nu se poate! Pai? Pai ei nu mai deschid cont in

De cand am intrat pentru prima data intr-un supermarket m-a uimit faptul ca exista un raion intreg de...medicamente. Da, exact cum cititi, pastile, pilule sau cum vreti sa le spuneti. Medicamente de durere de cap, de stomac, indigestie, greata, siropuri de gat, de raceala, puf-uri de alergii sau alte pastile. Eu stiam sau cel putin asa auzisem ca aici nu prea primesti medicamente sau greu, cu reteta. Asadar, am cumparat de la Bebetei (unde sunt mai ieftine) o sacosa de medicamente (sa fie acolo!!!) de vreo 400ron. Da, da, radeti acum! Si eu rad. Poate, sper, sa fie mai scumpe aici, macar sa ma consolez cu gandul asta! Ieri am dat 3£ pe 5pastile de Gaviscon (daaa, alta poveste: aici au saci intregi de chipsuri, iar eu care nu mai mancasel de muuult timp m-am scapat). Revenim, deci poti sa-ti cumperi ce si cate medicamente vrei cu conditia ca, casiera sa confirme ca ai peste 18 ani. Cum? Pai scrie pe bonul de casa. Interesant, nu? Si eu am zis! Alta lume, alta civilizatie! Unii o

De cand am ajuns aici, in fiecare zi ma plimb prin cartier cu strumful. Sunt case de oameni bogati, dar si sedii de firme. Astfel, am observat ca in pauza de masa (intervalul 12.00 - 14.00) toti imbracati la costum, frumos aranjati, insa cu punguta portocalie impaturita intr-o mana, se duc la Saintsburry (un fel de Auchan, unde au mancare gatita). Mi s-a parut un gest de normalitate sa aiba deja punga pregatita. Chiar exista si semn pus in parcare sa nu uiti de sacosa. Apoi, la cat de bine sunt platiti, nu au atatea faze si figuri, mananca decent de la supermarket. Pe cativa dintre ei deja am inceput sa-i recunosc - ma plimb cam prin aceleasi locuri. Mi-au parut modesti in abordare si comportament, insa putin distanti. Nu prea ai ce sa le reprosezi, sunt politicosi si echilibrati, insa da, nu se implica. Asta e, fiecare cu stilul sau!

De cand am ajuns aici stam la hotel, la Holiday Inn. E dragut inauntru, camerele sunt rezonabile ca marime (ne-au adus si pat pentru copil si tot e loc), au piscina si sala de fitness, organizeaza tot felul de conferinte - e o vanzoleala toata ziua. In schimb, mancarea...pfiu, durere. In prima zi nu stiam zona si am mancat la ei. Va spun sincer, n-am mancat o mancare mai proasta. Sotul meu si-a luat o pizza, cred ca daca ar gusta vreun italian, ar intra in mormant de rusine. In fine, am gasit alte locuri de mancat la pranz si cina. Micul dejun e mai decent, insa acelasi lucru in fiecare zi. Cred ca nu ma mai tine mult. Ah, dar stiti ce contine micul lor dejun, nu? Pai sa vedem: fasole cu carnati si bacon prajit, ciuperci sote, rosii trase in tigaie, oua prajite si/sau omleta si chiftea din cartof, tot prajita. Nu, nu, nu e pranz...pentru nestiutori! Distractie! De ce stam la hotel? Pai, pentru ca nu avem casa. Da, evident, casa noastra e in tara :)) De fapt baietii se misca un pic

Astazi am luat-o la pas de la hotel spre centrul orasului. Destul de departe, as putea spune: 3,5 mile (aprox. 5km). Greu nu a fost, suntem obisnuiti sa mergem mult pe jos, insa a fost ciudat. Adica nu prea sunt pietoni, toti merg cu masina. In drumul nostru cred ca am intalnit vreo 5-6 persoane si alti vreo 3 care alergau. Aveai impresia ca gresesti pe undeva. Am mers pe niste alei private si n-am vazut tipenie de om, am zis ca astia ori dorm ori sunt la biserica (la 9.00 cand mergeam noi bateau clopotele). Treceri de pietoni nu prea sunt, doar unde sunt semafoare e clasicul: apesi pe buton. Orasul e destul de vechi si asa arata. Un oras mic, de provincie, clasic britanic, cu constructii specifice. Prin oras forfota multa, putine cafenele si restaurante deschise, cativa pe la terase, multi in supermarketuri. E interesant de vazut, insa de locuit mi se pare plictiseala maxima. Nu ca am avea noi cine stie ce viata sociala (cu un copil de 1 an), dar chiar si asa. Vom vedea... Am t

Continuam aventura: Joi seara la ora 20.30 primim telefonul de rigoare in care ni se spune ca vom pleca sambata dupa ora 16.00. Ne apucam sa facem bagajele pentru luam la noi si, ce sa vezi, nu ne incapeau toate lucrurile pe care le-am oprit. L-am sunat pe nenea cu bagajele: stiti, am vrea sa mai dam un gentoi ca nu ne incap. Da, stim ca avem 8 cutii mari, un rucsac imens de armata, patut copil, saltea si scaun de masina...da, da, stim, dar tot mai vrem una. :)) E de ras, daca nu ar fi de plans. Stiti cate prostii are omul in casa? Stiti ce inseamna sa te muti cu casa? Acum inteleg melcul care merge cu casa in spate. Parca suntem si noi pe acolo. Dar, deviez de la subiect. Ieri pe la 11 aflam ca vom merge cu British Airways la ora 5.20. Mam bucurat ca n-am mers cu wizz Air (acum imi pare rau!). Ne imbarcam, toate bune si frumoase dar ni se spune ca avionul va intarzia cam o ora din cauza vremii din Londra. Eh, ce sa faci! Dupa o alta ora (adica aveam 2 ore de stat in avion si c

N-am plecat inca si nici nu stim cand plecam...amuzant, nu? Asa ma gandeam si eu! Pai sa recapitulam: * apartament inchiriat = bifat * masina vanduta = semi-bifat (gasit cumparator, se fac actele vineri) * trimis bagaje la ai mei = semi-bifat (sunt sortate, depozitate in cutii, vine tata sambata sa le ia) * bagaje pentru transport = semi-bifat (vin maine dupa ora 16:00 sa le ridice) * bagaje pentru avion = semi-bifat (aproape gata) * pasapoarte = bifat * avans pentru plecare = bifat * documente reprezentative = bifat * bilete de avion....ei, aici e durerea cea mare. Asta pentru ca un mare "sef" n-a semnat documentul cu pricina. Da, nimic nou pe frontul de vest!!! Le-a luat un an de zile sa semneze un act intre state: ah, nu stiati, noi trebuia sa plecam de anul trecut din octombrie. Mai avem putin si ne prinde celalalt octombrie! Acum le trebuie cel putin 2 luni sa mai semneze o hartie interna. Deh, ca sa nu ne plictisim. Doar spuneam ca plecam intr-o aventura,

Da, intr-adevar, mai e o saptamana pana ne luam zborul....la propriu. Cum stam? Nu prea bine. Abia ne-am intors dupa un tur la bunici: Botosani si Vrancea. De azi am inceput sa mai facem ordine: aruncat lucruri inutile, ordine in hartii si documente. Muuulte pungi cu lucruri stricate/rupte, de care nu ma induram sa ma despart, dar tipam de zor ca nu mai am loc in dulap. De maine incepem sa punem in cutii ce luam cu noi. Acolo nu stim cum va fi. Deocamdata ne cazam la hotel pana la inceputul lui septembrie, cand vom putea sa ne mutam in casa. Da, casa pe pamant cu 3 dormitoare...wow, asa am zis si eu, dar cica e standard pentru o familie cu 1 copil. Nu ma supar! Insa, ne va fi extrem de greu pentru ca la inceput nu avem decat pat, masa, scaune si poate un dulap. Va trebui sa o luam de la 0 (zero), cu totul. Va fi o aventura, avand si un copil mic. Deocamdata am doua mari semne de intrebare: vremea si oamenii. Cu vremea sper sa ma acomodez: ploua, deci ma reapuc de citit Bacovia (a

Nu sunt fatidica si nici nu cred in ghinion/norocul cifrei 13, insa ultima experienta poate fi considerata un ghinion. Sectia 13 de Politie, luni dimineata la ora 8.30. Merge sotul meu cu o prietena sa-i faca viza de flotant. Acolo o mare de oameni. Prietena noastra insarcinata in 7 luni si ceva, aduca destul de avansata. Inauntru 10 persoane/metru patrat, un spatiu ingust fara aer conditionat. Va puteti inchipui cum era aerul acolo...irespirabil! Eu, la telefon, intreb ca o naiva de ce nu cere voie in fata. Ce sa ceri, in fata lor mai erau vreo doua gravide si o mama cu copil mic si nimeni nu le dadea voie in fata. Nu ma mai mira nimic. Si eu cand am fost gravida nu s-a sinchisit nimeni. Daaaar, totusi, este o institutie a statului, iar doamnele de acolo ar fi putut sa le cheme in fata (sunt femei si ar trebui sa inteleaga). Mi s-a spus ca stau in spatele unui geam mic si nu cred ca le-a vazut. Sincer, ma indoiesc! Sotul meu s-a descurcat cumva: a stat el la coada (vreo 2 ore),

Am avut cateva zile libere si o oferta de nerefuzat, asa ca am plecat la mare. La Marea Neagra! Vreau sa precizez de la inceput faptul ca de fel nu sunt fitoasa/pretentioasa si nici nu fac prea multe nazuri, insa cand e prea evident, nu am cum sa tolerez. De ce am facut precizare? Pentru ca nu o sa vorbesc prea dragut despre noi romanii, da, da, aia ospitalieri si servicii de calitate. Am stat o zi la Eforie Nord si una in Constanta. Pai concluzia dupa prima zi a fost: servicii proaste, bani multi. V-am socat? Nu cred. Problema este: de ce accepta toata lumea, cand exista alternativa? Sezlongul pe plaja 25lei/zi, tot ca in Grecia, insa diferenta este ca acolo intre randuri si vecinii din dreapta/stanga este o distanta de cel putin 2m. Nuuu, aici ne dadeam picioare in cap unii altora. M-au disperat vanzatorii ambulanti. Desi era un panou pe care scria mare cat casa ca le este interzisa venirea, nu interesa pe nimeni. Nu doar ca erau agasanti sa-si vanda gogosile uleioase sau &quo