10 octombrie 2018

Noi ne facem ca muncim...

Va povesteam anul trecut de experienta noastra minunata cu baia si modalitatea de lucru a angajatilor.
Stii, nu te astepti la asa "melancolie" din partea lor, stii cat de corecti si ok sunt englezii. Si totusi...
Se pare ca principiul "noi ne facem ca muncim" se aplica peste tot, la firmele cu capital de stat.
Dar sa n-o mai lungesc si sa va povestesc cateva intamplari banale si amuzante (acum ma amuz ca la momentul respectiv m-am cam enervat).

Becul de afara
Cand ne-am mutat in casa in care locuim, am facut o lista cu lucrurile stricate sau care nu functionau la parametri, si am scris inclusiv de becul de afara, ce se aprinde la orice miscare (teoretic pt hoti). Va dati seama ca n-a facut nimeni nimic, pana intr-o zi cand a venit politia in cartier si a cerut sa ne asiguram ca functioneaza.
Facem programare la firma care se ocupa de administrarea caselor - peste 2 saptamani.
Vine ziua cu pricina. Vad ca parcheaza o masina insa vreo jumatate de ora nu iese nimeni. Apoi vine un nene, parea putin ametit, se uita la bec (evident ca e montat undeva la etaj) si zice: Aaa, dar e prea sus, nu ajung.
Sa mori tu, dar unde era sa fie montat becul, sub prag?!?!
Zice: Va fac o noua programare sa vin cu o scara.
Eu insist sa vina in ziua urmatoare.
El: Sunt foarte ocupat, nu am cum, va anunta cei din birou cand o sa vin.
Serios? Esti ocupat? De asta ai stat juma' de ora in masina...
Trec alte 2saptamani si vine acelasi nene, de data asta cu scara. Pune scara si asteapta. Zice: Am chemat un coleg sa vina sa tina scara. Sotul era acasa si se ofera sa o tina el.
Nop, nu esti abilitat pt munca asta.
Ha?
Vine un coleg si tine un picior pe scara - halal abilitare! Coboara nenea si ii zice colegului: eu nu pot, du-te tu.
Nu mai continui conversatia, s-au "chinuit" vreo ora sa schimbe un amarat de bec cu sistem cu tot.

Tavan hol
Au descoperit ei ca in tavanul de la holul de la intrare ar fi si azbest, care este nociv (casele au cel putin 40de ani).
Suna si ne fac programare pentru 2zile: prima sa dea tavanul jos si in a doua sa-l puna la loc.
Vin doi, mesteresc vreo 3 ore si pleaca. A doua zi sa mai vina cineva, pace. Si nici zilele urmatoare.
Era chiar inainte de ziua programata sa nasc, asa ca nu i-am mai sunat. Am zis sa mai treaca putin timp, sa mai creasca piticul.
Curios este ca nimeni nu s-a sesizat, desi unii ar fi trebuit sa se prezinte la munca in ziua respectiva.
Si uite asa, avem mai bine de o luna in care stam fara tavan, se vad toate firele electrice - o frumusete.
Culmea e ca intre timp a venit un nene sa schimbe alarma de incendiu (este de la aceeasi firma). A vazut, s-a mirat, a montat provizoriu alarma si gata. Yeyyy!

Cizme de cauciuc...bleah!!!

Nu sufar cizmele de cauciuc! Pot sa fie ele cu flori, desene, roz sau verzi, nu-mi plac.
Si asta mi se trage din copilarie!
Cand eram mica, acasa la parintii mei nu era astfalt, asa ca in zilele ploioase se facea un noroi de neinchipuit.
Iar mama, evident, ma trimitea la scoala cu cizmele. Erau negre si urate ( nu aparuse moda cu cele colorate), mi se pareau grele si parca ma impiedicam mereu.
Mereu bombaneam si ma revoltam pe vreme si pe noroi.
Am venit in UK si am rezistat un an, dar nu se mai poate. Aici trebuie sa ai cizmele pentru zilele alea nesuferite cu ploaie, invartita de vant si rasplatita cu frig.
Asa ca mi-am calcat pe inima si mi-am cumparat cizme. Sunt tot negre si urate (chiar daca au flori colorate pe ele) si tot mi se par grele si incomode.
Eh...sa speram ca nu voi avea nevoie de ele prea mult!

27 septembrie 2018

Marele sau micul "referendum"

Scriu aceste randuri inainte de MARELE referendum si da, sunt constienta ca o parte dintre prietenii mei ma vor blama pentru ce voi scrie. Asta este, imi asum! Pana la urma fiecare are parerea lui despre ceva si trebuie respectata, indiferent daca ne convine sau nu.
S-au perindat foarte multe opinii/voci pe internet si la Tv referitor la acest referendum, daca este util sau nu, daca s-ar fi facut altceva cu banii cheltuiti, daca, daca...
Eu zic ca mai important este principiul de la care s-a plecat: este dreptul acelor 3 milioane de persoane sa aiba o opinie, sa semneze si sa se ajunga la un referendum. Nu contest, este un drept constitutional, o opinie si respect acest aspect. Eu altceva as vrea sa intreb: de ce, celelalte organizatii non-guvernamentale, civice sau cum vreti sa le mai numiti nu au reusit sa organizeze un referendum? Si slava domnului ca sunt atatea aspecte care ne "dor" in tara asta, care ar trebui reglementate sau solutionate, de la protectia mediului la resurse, de la sanatate la educatie etc.
De ce DOAR aceasta organizatie civica a reusit? De ce a fost sustinuta politic, fara niciun comentariu? Nu a reusit nimeni sa ma lamureasca in tot acest timp.
Da, eu nu vad relevanta acestui referendum, acum, in aceasta epoca, in aceasta perioada. Sunt de parere ca sunt lucruri mult mai importante de solutionat, care sunt taraganate de ani de zile si care ne afecteaza pe toti din Romania.
Pe mine personal nu ma deranjeaza orientarile sexual ale unor persoane, preferintele religioase ale acestora, daca fac sport sau nu... Este dreptul fiecaruia, libertatea acestuia de a actiona asa cum considera, INSA, asa cum John Stuart Mill spunea: "Libertatea consta in a putea face tot ce nu dauneaza celuilalt".
Asadar, atata timp cat fiecare actioneaza in limitele unei decente, nu vad de ce m-ar deranja, de ce nu as fi de acord.
Locuiesc in UK de mai bine de un an de zile si aici vezi atat pe strada, la TV, in filme sau videoclipuri cupluri de gay, insa nu pare ca ar fi nelalocul lor, ca sunt ceva extraordinar - e ca si cum nu vrei sa vezi oameni supraponderali sau in carut cu rotile. Pentru ei sunt la acelasi nivel de promovare.
Am vazut opinii care sustin ca Romania este o tara cu familie traditionala. Eh, hai sa nu exageram! Tocmai am vazut aseara o statistica in care se spunea ca sunt 1,40 divorturi la 1.000 locuitori - pentru anul 2017.
Si atunci unde mai e familia traditionala? Asta ca sa dau un exemplu. Sa nu mai spun de modul in care se traieste in multe dintre familii (in special de la tara), cum se educa multi copii, care este natalitatea la noi etc. etc.
Discutia poate fi facuta pe mai multe paliere, cu reprezentanti din multe domenii, si nu cum s-a facut la noi: hai sa facem un referendum. LOL

Cum este sa fii gravida in UK (final)

Ramasese datoare cu finalul "Cum este sa fii gravida in UK"...
Am revenit mai greu pentru ca, deh!, am ajuns la final si reluarea activitatilor s-a facut mai greu.

Asadar, programarea pentru efectuarea operatiei de cezariana (dap, am ales cezariana datorita unor probleme de sanatate, desi aici in UK se prefera si se recomanda - de multe ori insistent, nastere naturala), a trebuit sa vorbesc tot cu moasa. Ea a fost cea care a sunat la spital si a discutat cu cei de acolo. Cu 2 zile inainte am fost programata la un control, tot la spital.
Sincera sa fiu, ma asteptam sa discut cu un doctor, cu anestezistul...neah, nici vorba. Tot cu niste moase si asistente, care mi-au facut analize la sange, mi-au dat toate indicatiile necesare:
- poti sa mananci pana seara dinainte, la ora 19:00.
- la ora 22 iei o pastila de ranitidina
- este si ora la care poti sa mai bei apa
- dimineata la 6 alta pastila de ranitidina
- la 9 sa ma prezint la spital, programata la ora 11.
Pana la urma am intrat in operatie la ora 13 (turbam de foame, la propriu). Abia in acest interval de timp am avut o discutie cu anestezistul (un tip foarte ok si meticulos), doctorul si echipa din sala.
Sotul avea voie sa intre cu mine pe tot parcursul interventiei, sa taie cordonul ombilical si sa faca poze. N-a avut sansa asta pana la urma (desi nu stiu cat de mult voiam sa-l vad acolo sau cat ar fi dorit el), dar a trebuit sa stea cu piciul mare, in sala de asteptare.
Pe cel mare am vrut sa-l includem in tot acest proces, ca sa stie ce se intampla si ulterior sa nu avem probleme in acceptarea celuilalt.
Copchilul no.2 a fost cu mine tot timpul (cine a nascut la privat stie ce vorbesc)
La o ora dupa interventie m-au transferat intr-un salon cu alte 3 paturi, dar inconjurat de perdele, adica n-o vedeam pe vecina.
Aici in UK se obisnuieste ca in 24 de ore de la interventie sa te trimita casa, daca nu sunt probleme. Eu aveam oricum in gand sa stau totusi 2 zile, insa intamplarea a facut ca a doua zi dimineata sa lesin in baie. Am apucat inainte sa trag semnalul de alarma si, mi-a povestit sotul ca venisera in jur de 15 persoane la usa "sa ma salveze". Asta ca sa va dati seama de cat de bine e organizat sistemul de aici...si vorbesc de spital de stat.
Nu pot sa ma plang nici de experienta din tara. Am nascut la Giulesti si totul a fost foarte bine, curat, ordonat, personalul s-a comportat exemplar si nu, n-am dat bani decat doctorului (ulterior) - asta pentru ca am vrut eu, nu era doctorul care imi urmarise sarcina si l-am trezit la 4 dimineata.
Am plecat din spital fix la 48 de ore de la interventie, m-am simtit bine. Insa pana sa plec au venit mai multe asistente, moase, doctor pediatri si m-au consultat pe mine, pe copil, mi-au facut instructajul necesar (nimic nou pentru mine, fiind la al doilea copil, insa foarte util pentru cine nu stie).
In spital nu fac analize de sange (daca e musai), nu ii vaccineaza decat cu Vitamina K.

A doua zi dupa ce am ajuns acasa, am fost vizitati de moasa, sa vada cum ma simt, cum este copilul.
La 5 zile de la nastere am fost la analize de sange pentru bebe si pentru testul auditiv.
La 10 zile de la nastere te vezi iarasi cu moasa, care de fapt e o asistenta de sanatate (Health Visitor). In timpul asta trebuie sa mergi sa-ti elibereze Certificatul de nastere, iar apoi sa te inscrii la medicul de familie. Dupa ce primesti de la acesta din urma numar de asigurare (NHS), trebuie sa te programezi la un consult, atat pentru mama, cat si pentru copil, la doctorul de familie.
In tot acest timp, moasa vine acasa sau te duci tu la cabinet - in functie de cum te intelegi cu ea, la 3 saptamani, la 6 saptamani....si vedem cand o mai fi.
Primele vaccinuri le fac la 2 luni. Noi am solicitat, in mod special, vaccinul anti-tuberculoza, pentru ca aici boala este eradicata (si nu intra in grila obligatorie), dar si pentru ca intentionam sa mergem in tara, in viitorul apropiat. Vom vedea exact ce vaccinuri se fac aici - vazusem o grila pe internet.

Ce am aflat si mi s-a parut interesant este faptul ca personalul de la cresa/gradinita/scoala raporteaza catre Health Visitor evolutiile copilului sau daca sunt lacune in dezvoltarea acestuia din punct de vedere comportamental, de sanatate, regresii in vorbire/mers etc. Adica aici totul este corelat si sistemul intr-adevar functioneaza.
Din punct de vedere al sistemului de sanatate este ok, insa parerea mea este ca, mare parte din personal nu este atat de bine pregatit (am inteles ca ar fi din cauza lipsei acestuia si atunci asimileaza tot ce pot).

15 august 2018

"Ceva" greturi? Eh, un fleac!

Citeam zilele trecute pe un grup de mamici cum se plangea una dintre ele ca avea ceva greturi la inceput de sarcina si m-a facut sa zambesc.
Ceva inseamna niste, ca sa zic asa, deci nu pare grav.
Imi amintesc ca la prima sarcina a fost destul de greu.
Dimineata cum ma trezeam ma duceam repede sa-mi salut prietenul meu wc-ul. Nu ratam nicio ocazie!
Era precum un magnet, stateam acolo cu capul in jos si varsam tot ce aveam si nu aveam. Ma ridicam de acolo tinandu-ma de pereti si cateodata reuseam sa mananc niste paine prajita, covrigi uscati sau si mai rar vreun fruct.
Ajungeam la birou si imi facusem un alt prieten bun: toaleta. Salutam si acolo, nu se putea altfel. Ne imbratisam asa de tare de parca nu ne vazusem demult, decat din ziua precedenta.
La pranz reuseam sa mananc cate o supa crema sau ciorba de legume. Spre dupa-amiaza eram ceva mai bine.
A doua zi o luam de la capat, ca doar imi facusem un obicei.
Asa m-a tinut pana prin a 3a luna.
Multi ma incurajau si-mi spuneau: lasa ca la a doua sarcina nu o sa mai ai nimic. Si eu credeam. Macar atat!
Acum imi vine sa le arunc cu ceva in cap!
La a doua sarcina a fost mai rau si perioada mai lunga.
Nici nu puteam sa ma tin pe picioare, vomam mai mult de jumatate de zi. Ajunsesem atat de slaba, aratam ca o stafida.
Si nici macar nu puteam sa-mi plang de mila pentru ca da, nu aveam serviciu, dar aveam un Speedy in casa, ce nu statea o secunda.
Si ca sa fie treaba treaba s-a suprapus peste perioada de acomodare la gradi: febra cate 4-5 zile/ saptamana, muci, tuse, diaree (a facut si enterocolita), nu manca, nu dormea, voia numai in brate. In perioada asta mi-a dat si mie virusi de raceala, plus ca am tusit vreo 2luni de am crezut ca-mi scot plamanii cu totul.
Si ca sa fie si mai minunat: sotul a fost plecat de acasa vreo 3saptamani, iar aici a fost iarna cum demult n-a mai fost (a fost zapada de au inchis scolile si magazinele).
Sa va mai spun ca uitasem cu totul de mine: ma duceam la baie, vomam sau ma chinuiam, apoi veneam la copil sa-l tin in brate, sa-l doftoricesc.
Noaptea dormeam singura in alta camera, pentru ca ii trezeam cu tusea mea de magarus.
Si a durat pana la 4luni si jumatate. Un chin!
Acum cand aud ca unele mamici au ceva greturi, mi se pare floare la ureche.
Da, fiecare isi masoara propria durere in alti termeni, dar facand comparatie...
Eh, a trecut! Trebuia!

23 iulie 2018

Cum este sa fii gravida in UK (II)

O sa incerc sa descriu in aceasta postare cateva evenimente legat de relatia cu medicul/moasa, dar si cum este sa faci ecografia morfologica aici, in UK.
Asa cum spuneam in postarea anterioara, de regula, se fac doar primele doua ecografii. La prima dintre ele m-au trimis in alt oras decat cel de care apartin, motivand faptul ca acolo sunt mai buni. Dupa ce am facut si a doua ecografie, nu pot sa spun ca au fost mai buni sau mai putin putini, mi s-a parut ca a fost la fel.
Cu o zi inainte de programare m-au suntan de la spital si m-au rugat sa duc, pe langa dosarul minune de care va spuneam, alte acte care sa dovedeasca ca am resedinta aici, plus dovada adresei.
Discutia a fost mai mult decat amuzanta (cel putin pentru mine), pentru ca, pentru ei a fost cam incurcata treaba.
- Lucrati, va rugam sa aduceti de la angajator o hartie, adeverinta...
- Imi pare rau, nu lucrez.
- Aveti un cont un banca? (aici e musai sa ai cont deschis in banca, altfel nu existi, nici telefon nu poti sa-ti iei).
- Nu, nu am cont in banca. Are situó si imi e de ajuns. (eu zambind)
- Aveti contract de inchiriere pe numele dvs?
- Din pacate, nici asta nu am. Total e pe numele sotului. (eu radeam, dar persoana de la celalalt capat al firului cred ca era putin exasperata. Si-o fi imaginat ca sotul ma tine inchisa in casa, fara sa ma scoata in lume).
Apoi i-am povestit, pe scurt, ca sotul lucreaza la baza NATO, asadar avem un cu totul alt statut si ca voi incerca sa-i aduc de acolo o hartie prin cre sa ateste ca sunt, cum spun eu, "insotitor de sot".
Buuun!

Am uitat sa specific faptul ca, pe hartia venita prin posta de la spital cu programarea, sunt scrise cateva reguli si indicatii referitor la pregatirea pre si post-ecografie. De exemplu, trebuie sa bei cel putin 1litru de apa inainte de ecografie, sa specifici faptul ca esti sau nu alergic la ceva, etc.
Ecografia a durat mai mult decat isi programase asistenta. La inceput a incercat sa faca masuratorile de rigoare, dar se pare ca bausem mult prea multa apa. M-a trimis la baie, dar..."sa nu golesc chiar tot". Hm? Si eu cum sa ma opresc? Intrebare retorica, de altfel....
Ma intorc, se apuca iar sa masoare, bebele nu statea sub niciun chip. M-a lasat pe pat, asezata pe parte dreapta si sa ma odihnesc putin...Abia din a treia incercare a reusit.
Apoi, proba de sange, proba de urina (daaaa....trebuia sa mai am ceva acolo, de rezerva :)) )
La a doua ecografie a fost mai simplu si sincera sa fiu, nu mi s-a parut ca a masurat multe chestii. Adica eu tind sa compar ca in RO, cand, imi amintesc cat m-a sucit aia, in fel si chip, am stat mai bine de o ora jumate. Mi-a povestit despre fiecare oscior si masuratoare. Aici nu.
La a treia ecografie (da, m-au chemat si la a treia pentru ca sarcina e mult prea jos) am fost si mai dezamagita. A durat fix 7 minute. Am vrut si eu sa intreb care este greutatea si lungimea copilului, insa raspunsul a fost: imi pare rau, aceasta ecografie este pentru placenta si atat. Hm...
Da, este a nu stiu cata oara cand ma lovesc de acest raspuns. Adica, daca tot e acolo cu masuratu` nu-ti spune nimic pe langa. Se limiteaza strict la ceea ce are de facut. Atat!
N-ai ce sa faci, te adaptezi la sistemul lor. Daca insisti, se uita la tine de parca ai incalcat flagrant nu stiu ce regula importanta de politete.

Apropo de insistat, mi s-a intamplat in februarie sa merg la doctorul de familie si sa nu fiu nici macar consultata, desi am insista. Povestea e asa:
Ma apuca iar raceala pe la sfarsitul lunii ianuarie (oricum din octombrie am fost mai mult racita decat sanatoasa), insa dupa vreo 2 saptamani ma ia si o tusa destul de urata. Merg la doctorul de familie, imi spune ce stiu deja: ca nu pot lua medicamente, decat cel mult paracetamol si ca nu e infectie, iar daca nu trece in 2 saptamani sa ma reintorc. Dupa vreo 3 saptamani deja nu mai puteam: nu puteam dormi, m-am mutat in alta camera sa nu trezesc restul lumii, am incercat toate leacurile stiute, nimic. Imi fac iar programare. Ajung, cu tot cu copchil dupa mine, pe o vreme mai ult decat urata (ningea) si cand colo, ce sa vezi. Ma ia de la usa: aaaa, dar sunteti insarcinata! Ha! Ce vrea sa insemne asta?
Fac o paranteza: aici tot istoricul este online, in fisa lor, deci se vedea de la o posta ca eram insarcinata in luna a 3a.
- Pai nu pot sa va consult, ca sunteti insarcinata. Daca doriti, va pot face o programare pentru diseara la moasa sau maine.
- Sotul nu este acasa, eu umblu pe vremea asta cu copchil dupa mine, nu-mi permit sa vin aici in fiecare zi.
- Imi pare rau, nu va pot consulta.
- Eu insist: ii explicit ca ma doare foarte rau si spatele, tusesc de mai bine de o luna, am fost deja la un consult acum 3 saptamani tot aici (da, nu la aceeasi persoana) etc etc
Ea deja iritata (cum imi permit sa insist), dar tot cu zambetul fortat pe fata: chiar imi pare rau, nu m-am uitat in sistem si nu am vazut ca sunteti insarcinata.
Aoleu, deja ma luase cu nervii: adica ma pui pe mine pe drumuri pentru ca nu te-ai uitat in sistem.
Mda....n-am reusit nimic, am plecat asa cum venisem.
Asta este una dintre "calitatile" englezilor: iti zambesc frumos, iti spun ca le pare rau si au impresia ca au rezoltat totul. Insa nu se gandesc ca totul e pe banii si timpul tau. Da, probabil daca esti in RO (desi nu-mi sta in fire sa fac nici acolo) te mai apuci si ridici glasul, te certi cu lumea, insa aici nu, nu ai cu cine. Ei nu se cearta cu tine. Asta e, accepti si pleci.
Evident ca nu mi-am facut programare nici la moasa pentru ca nu intra in competente ei, m-ar fi trimis inapoi la doctor si mai mult m-as fi enervat. Intr-un final apoteotic (2luni de tuse), mi-a trecut, dar n-a fost usor si nici placut.
Ce trebuie sa specific este ca, desi spitalul este foarte dotat cu toate cele si arata ca intr-un spital privat din Ro, nu am platit nicun ban pana acum. Toate analizele si absolut tot este gratis.

Urmeaza o a 4a ecografie, intalnirea cu doctorul (da, pe tot parcursul sarcinii eu nu am vazut niciun doctor, decat moase si/sau asistente) si probabil programarea pentru cezariana.
Keep in touch!

9 iulie 2018

Cum este sa fii gravida in UK (I)

Am amanat aceasta postare, tot crezand ca voi avea dispozitia necesara...se pare ca n-a venit, asa ca m-am mobilizat.
Sa o lam cu inceputul...

Dupa ce am aflat ca sunt insarcinata (am facut testul), urmatorul pas a fost sa sun la GP (doctorul de familie) pentru o programare. Din discutia cu receptionista, am aflat ca, de fapt trebuie sa ma intalnesc cu o moasa, nu cu doctorul, pentru ca aici asa este sistemul. OK
Prima intalnire cu moasa a fost interesanta, pentru ca eu chiar nu stiam la ce sa ma astept. Adica aveam o experienta in tara, dar aici totul e altfel, totul e diferit. Dupa o discutie de 10 minute in care mi-a luat toate datele, a stabilit varsta sarcinii si alte elemente medicale, mi-a pus in brate un ditamai dosarul cu o groaza de informatii si hartii de completat.
M-a rugat sa citesc totul cu atentie, sa completez fisele si, luni dimineata vine acasa sa-mi ia proba de sange si sa mai discutam, daca mai e ceva.
In primele minute dupa ce am plecat de acolo, m-am simtit ca atunci cand pleci de la biblioteca cu o sacosa de carti si luni ai examen. WTF?
Ma gandeam: ce si cand sa citesc atata hartogaraie? si de ce?
Le-am frunzarit, nu va asteptati sa le iau din scoarta in scoarta, foarte multe informatii le stiam.
In dosarul cu pricina mai era un caiet mare, cu o multime de date, dar si lucruri de completat pe parcursul sarcinii.
Asta este cel mai important si pe care ti-l cere la fiecare vizita la moasa, dosctor, ecografie. Acolo se trec toate datele, dar absolut toate datele: rezultatele la analizele de sange, urina, se ataseaza rezultatele la ecografii, se completeaza vizitele la moasa si concluziile acesteia etc.
Totul foarte bine organizat, fiecare perioada a sarcinii are partea ei in dosar.
La inceputul dosarului sunt datele de contact de la spital, de la urgenta, de la sectia de ecografii, dar si un numar de telefon ce poate fi folosit in caz de urgenta, special pentru gravide (diferit de numarul unic).
Totodata, exista o programare foarte clara a vizitelor si analizelor, pe durata sarcinii. Astfel:
* vizita moasei acasa: 8-12 saptamani - analize de sange si urina
* prima ecografie: spital (se primeste scrisoare cu data, ora si locatia unde esti programata) + analize de sange si urina
* intalnire moasa: 15-16 saptamani
* a doua ecografie: 20-24 saptamani + vaccin
* intalnire moasa: 28 saptamani + analize sange
* intalnire moasa: 34 saptamani
De regula, ei nu mai programeaza a3-a ecografie decat daca o considera necesar sau vor sa fie siguri de ceva anume. Pe mine m-au programat totusi la 32 de saptamani. Hartia cu programarea am primit-o acasa, prin posta, ca urmare a solicitarii asistentei care a facut ecografia anterioara.
* intalnire moasa: 36 saptamani + analiza urina
In acest interval voi avea si intalnirea cu doctorul si anestezistul, pentru ca eu voi fi programata pentru cezariana. Urmeaza sa primesc programarea acasa.
* intalnire moasa: 38 saptamani

Am uitat sa precizez ca spitalul este anuntat de catre moasa, imediat dupa prima intalnire cu ea. Mai mult, pot sa solicit sa ma intalnesc cu ea de cate ori consider necesar sau chiar sa sun la spital pentru o programare. Principiul lor este: nu-ti fie rusine, nu trebuie sa te gandesti ca ne deranjezi, este job-ul nostru, iar copilul este cel mai important.

Ce mai este interesant si este ca, odata cu primele saptamani de sarcina primesti un card (de gravida), cu ajutorul caruia nu platesti niciun medicament de la farmacie dat pe reteta, ai gratuit consultanta la stomatolog (care, de regula, este 20lire, o data la 6luni), dar si tratamente stomatologice. Stim cu totii ca atunci te pocnesc toate maselele pe care le credeai sanatoase.
Mai mult, daca in cazul nefericit al pierderii sarcinii, acest drept nu ti se ia, ci mai beneficiezi de el inca un an de la incident.

In postarea urmatoare voi descrie cum a fost la primele doua ecografii, dar si la intalnirile cu moasa si asistenta doctorului, care va efectua operatia de cezariana.


Noi ne facem ca muncim...

Va povesteam anul trecut de experienta noastra minunata cu baia si modalitatea de lucru a angajatilor. Stii, nu te astepti la asa "mel...