9 decembrie 2018

De prin alte zari! SUA

Povesteam cu o amica din State, mai precis din Texas despre copii, casa, mancare (lucruri obisnuite pentru o casnica). Si incepe, entuziasmata, sa-mi spuna ca englezii mananca foarte sanatos (CE???), cum a descoperit ea cum se taie un broccoli si apoi sa-l pui la fiert (ha?) si ce interesant i se pare sa gateasca cu legume crude. Am lasat-o sa povesteasca pana la capat. Nu de alta dar am imprumutat din politetea englezilor si incerc sa fiu ca ei.
Insa tot nu intelegeam care-i faza cu gatitul legumelor crude. Adica eu, da, sunt venita de la tara, unde rontaiam o rosie din gradina mamei, un castravete putin amar (ca deh, n-o ascultam niciodata pe mama cand ne spunea sa nu mai calcam pe ei) sau smulgeam un morcov, il stergeam cu o frunza de sfecla si il mancam asa. Si totusi, care-i faza?
Pai, intreb. Eh, si-povesteste ca la ei acolo nu prea umbla cainii cu covrigi in coada. Cel putin la capitolul mancare. Au numai mancare semi-preparata, gata sa o pui la microunde, legume congelate, etc. Si am facut si eu un: aaaaa din ala tare lung.
Nu de alta dar in capul meu era ceva de genul: ori nu le are cu gatitul ori face pe interesanta (doh, rautacisme!).
Si ma apuc eu sa-i explic ca mancarea englezilor nu e nici pe departe sanatoasa. Adica, fasole cu carnati, omleta, ciuperci, rosii si alte cele,toate adunate intr-o farfurie la micul dejun chiar nu poti digera. Sau placintele alea cu sosurile ciudate, cu rinichi sau pui...no way.
Si ma apuca pe mine entuziasmul si incerc sa-i povestesc Viata la tara (nu aia de Duiliu Zamfirescu). Cum, chiar si in inima Bucurestilor gasesti o piata mica si cumperi fructe si legume proaspete( n-am mai completat ca rosiile vin din Olanda si ceapa de la bulgari). Dar gasesti crude, cu miros de planta. Nu mai povestesc de produsele de la tarani, bune si gustoase.
Da, nu e nici la noi raiul pe pamant si suntem saraci (unii si cu duhul!), dar inca mai avem produse bune si se poate face ceva cu agricultura asta (nu dati cu pietre, eu inca mai cred in asta).
Adica sper sa nu ajungem ca ei, sa ne miram ca al nostru plod poate sa rupa buchetele fin conopida si sa puna in oala, iar eu sa miros un dovleac sau un castravete. Sper!

29 noiembrie 2018

La dentist

Va povestisem intr-o postare, pe la inceputurile in UK, ca trebuie sa te inscrii la dentist ca la medicul de familie.
Apoi, esti obligat sa mergi de cel putin 2 ori pe an(si mai platesti si consultatia de 20£).
Buuun!
Ultima data am fost pe 8 octombrie, totul bine si frumos - vorba vine! Zilele trecute insa, m-a izbit o durere in partea dreapta sus, insa nu neaparat la dinte, ci sus la radacina. Dupa 2 zile in care durerea a fost decenta, n-a mai vrut si a crescut in intensitate. Imi fac programare - noroc ca m-a primit in aceeasi zi.
Ajung, ma consulta, face ecografie (da, un avantaj ca-ti face dr direct, nu mai colinzi pe la alte cabinete) si...ce sa vezi, inceput de infectie intre doi dinti (premolari, mai exact).
Se intoarce dentistul spre mine si zice:
- Aveti doua optiuni: fie scoatem dintele (ha?), fie mergeti la specialist, dar va costa 600-700£.
Mi-nu-nat !
Intreb daca nu-mi da macar antibiotic, adica eu asa stiu ca se da (mai ales ca am mai avut problema asta - am probleme cu gingiile). Raspunsul: nu, vedem cum evolueaza si decidem. Adica, sa mi se umfle obrazul cu ochi cu tot, ca anul trecut, bombani eu.
M-am ridicat de pe scaun, le-am urat o zi buna si am plecat.
Rezolvarea? Ajung in tara peste 2 saptamani si sper sa o tin in frau pana atunci.
"E grele", ca sa citez un clasic in viata.

PS. Si sotul a avut nu stiu ce infectie la un dinte, iar cand a ajuns la dentist (altul), i-a oferit 2 optiuni: scoatem dintele sau nervul?
Oh...ramai fara dinti in gura cu astia.

28 noiembrie 2018

Constiinta, virtute ce lipseste romanilor

Nu pot sa nu fac comparatii, desi suntem mult prea in urma fata de englezi.
Astazi ma gandeam la una dintre virtutile englezilor, si anume: constiinta (da, stiu, generalizez, poate nu toti sunt asa).
Ma plimbam pe un spatiu verde folosit ca teren de fotbal al bazei, plus alte sporturi si m-am intalnit cu un nene in varsta (cred ca este deja la pensie), care isi plimba zilnic cainele, dar in acelasi timp mai strange gunoaie (diverse ambalaje pierdute). Ah, in tot cartierul nu gasesti un cos de gunoi, doar cateva pentru rahatul de caine - dar asta e o alta discutie.
Revenind...
Ma gandeam ca noua ne lipseste constiinta de a face lucruri fara sa fim supravegheati. Si de aici pleaca mai multe, cum ar fi lucrurile facute bine, respectul pentru celalalt, onestitate si altele.
La functioneaza cel mai "noi ne  facem ca muncim, ei se fac ca ne platesc", dar "sa moara capra vecinului".
Am luat acest exemplu cu acest batranel care strange gunoaie, fara sa-l verifice nimeni si da, isi face treaba foarte bine.
Poate daca si noi am munci asa, sa ne facem treaba cat de bine putem, fara sa "chiulim", sa fim constiinciosi si constienti de importanta muncii noastre, poate, cine stie, s-ar mai face ceva in tara asta.
Si da, cred cu tarie ca noi suntem cei care putem face ceva, fara sa dam vina pe altii!

25 noiembrie 2018

Unde si ce? Intrebari fara raspuns

In pantaloni de trening sau colanti, cu bluza lalaie si plina de lapte regurgitat, stau si visez. Stau e mult spus, eventual legan copchilul no.2, in timp ce construiesc un garaj din Lego cu copchilul no.1.
Visez? Da!
La lucruri simple si totodata neacesibile pentru mine. Deocamdata!
Vreau sa merg iar la serviciu, zi de zi. Da, nu dati cu pietre, nici eu nu-mi imaginam ca voi spune asta.
Vreau sa ma imbrac frumos, cu rochii sau deux-pieces. O sa-mi spuneti: cine nu te lasa sa te imbraci si acum? Pai decat sa le fac numai lapte sau voma, prefer sa stea in dulap :)
Vreau sa-mi dau cu un rimel si un fond de ten. Mai fac asta si saracul copchil are body-ul plin de fond de ten. Deh! Uit mereu, daca mi-am iesit din obisnuinta.

Si apoi, dupa cele cateva secunde, ma apuca panica. Serviciu, bine, bine, dar unde?
Ca nu mai ai nimic. Cand o sa ma intorc in tara va trebui sa o iau de la zero, dupa 4 ani de pauza. 4 ani!!! Eu care eram convinsa ca ma intorc dupa 8luni. Ehee! Cum era cu socoteala de acasa si cea din targ?!?!
Nu stiu unde o sa ma duc, ce o sa fac, pe unde si cand. Sunt intrebari la care imi caut niste raspunsuri. De regula, raspundeam cu: "sa ajungem acolo si voi vedea. Sigur gasesc ceva".
Insa, acum situatia e diferita. Nu mai am 24 de ani (dar nici batrana nu ma simt), cererile angajatorilor sunt diferite si trebuie sa tin pasul cu generatia care vine din urma. Aici e aici!
Nu, nu ma simt complexata! Si nici nu-mi plang de mila. Ceea ce vreau sa punctez este faptul ca trebuie sa ma reorientez, sa profit de perioada asta si sa-mi imbunatatesc cunostiintele, sa fac cursuri, sa fac ceva.
Dar CE?
Ei, asta e de fapt marea intrebare, la care nu am inca raspuns.
Unde sa ma orientez si ce sa fac???

3 noiembrie 2018

Un vis de 10 secunde...

Fac un dus cu apa fierbinte, iau si samponul cu miros de magnolie si inca ceva, nici nu ma mai uit pe eticheta.
Ma imbrac cu pijamalele mele pufoase (luate de sot cu un numar mai mare - sa fie sigur ca incap) si ma pregatesc de un somn de 24 de ore.
Dar...
In urechea stanga aud un scancet de copil.
Urechea dreapta sesizeaza o chemare: "Mami, mami, vino!"
Eh...cele 10 secunde de visare s-au scurs.
Ne vedem la anu', pe vremea asta, cand, poate vor dormi si piticii 4 ore legat.

Sunt ciudati englezii astia...in bine!


* Cand se muta dintr-o casa in alta cheama un camion de la o firma specializata in mutari si cara tot o data. Nu ca la noi, caram sacii cu haine si mobila in 7 drumuri cu masina proprie (daca avem) sau cu a vecinului.

* Sunt foarte civilizati in trafic: nu claxoneaza, nu-ti taie fata, te lasa sa intri in bulevard dintr-o strada adiacenta.
Aglomeratie pe strada, pe banda pentru inainte cel putin 20 de masini, iar pe banda spre stanga niciuna. Da, exact, desi era trafic nimeni nu s-a gandit sa o ia inainte si la semafor sa se bage in fata celorlalti.

* Toti copacii au cate o eticheta cu numere, adica toti sunt numerotati si nimeni nu taie niciun copac, doar pentru ca il deranjeaza umbra.

* Toti stapanii de caini utilizeaza cu responsabilitate pungutele si cosurile de gunoi special amenajate pentru catei.

* Au anti-reclama la antibiotice. Nu doar ca doctorii prescriu extrem de rar antibiotice, dar au si campanii impotriva acestora.

* Intr-o singura reclama - la haine, participa o tipa cu sindrom Down, un tip de culoare, un alt tip in scaun cu rotile, o tipa supraponderala si inca una super slaba. Asta inseamna toleranta.

17 octombrie 2018

Cum se lucreaza la englezi, in sistemul militar

Dupa cum multi dintre voi stiti, sunt la o baza NATO, insa marea majoritate sunt englezi.
Asa am aflat despre stilul de viata al acestora, cu bune si cu rele. Iar in mintea mea am inceput sa fac o comparatie cu ce avem sau mai degraba cu ce nu avem la noi, in sistemul militar.
Proasta idee! Pentru ca nu prea am ce compara. E undeva intre mere si sfecla!
Cei care aveti contact intr-un fel sau altul cu armata romaneasca aveti o ided despre praful care umple necesitatile din sistem, insa marea majoritate a populatiei inca mai are impresia ca armata face si drege.
Face, da, dar cum si cu ce poate. In caz de inzapezire sunt cantonati in unitati toti, insa trebuie sa lucreze cu 5 lopeti. Ceilalti ce sa faca, daca nu au cu ce? Si te mai miri ca 5muncesc si 20 se uita.
Dotarile sunt tot un praf, camioane vechi de 40 de ani, masini ce transporta documente (de altfel foarte importante) fara frani, oameni care se chinuie sa-si faca treaba cat pot de bine, dar cu ce au.
Biiine, sunt si personaje in armata care de lene sau lehamite de ceea ce se intampla merg pe principiul: luna trece, leafa merge.
Astfel de specimene au alte preocupari, muuult mai "casnice": toamna punem muraturi, vara crestem curcani.
Dar sa revenim...
Spuneam la inceput de englezi. Am incercat sa aflu care sunt avantajele si dezavantajele militarilor englezi. Si o sa incerc sa le enumar, alea cateva pe care le-am putut afla (nu stiu daca stiti, dar ei nu sunt prea sociabili cu strainii), fara sa iau in discutie salariul - care este incomparabil cu cel de la noi.
* le platesc 80% din cheltuielile de scolarizare ale copiilor (si aici sunt niste taxe, cu multe zerouri - la stat)
* au case asigurate, cu o chirie modica. Un exemplu: casa cu 3 dormitoare (casa are vreo 6 camere in total) platesti 250£, iar pe piata libera ar fi undeva la 900-1000£.
* pe baza unui card au discounturi la restaurante, hoteluri, muzee etc. si pana la 20%.
* oferte preferentiale la creditele bancare, cu dobanzi mai avantajoase.
* foarte multe cursuri de perfectionare gratuite (unele extrem de scumpe)
* asigurare de sanatate pentru toata familia

La astea si multe altele se adauga: dotarile de ultima generatie, mod de lucru competitiv, spatii civilizate de munca, totul in ordine si disciplina.
Marele dezavantaj (pe care il vad eu) ar fi ca la 2-3 ani te trimit in alt loc atat din tara, cat si la alte baze NATO. Spre exemplu, vecina mea, (care a venit de vreo 6luni aici) imi povestea ca inainte a stat un an si jumatate la Londra, 3ani in Australia si alti 2ani in Germania.
Insa, in toata afacerea asta, se pune foarte mult accentul pe oameni: adica sa fie lipsiti de grija zilei de maine, linistiti si cu capul limpede, ca sa poata sa se focuseze pe ceea ce are de facut la serviciu si treaba sa o faca foarte bine.
Ceea ce nu e rau!

Sa mai fac comparatie? N-am cu ce, cu cine si de ce. Sunt mult peste...

De prin alte zari! SUA

Povesteam cu o amica din State, mai precis din Texas despre copii, casa, mancare (lucruri obisnuite pentru o casnica). Si incepe, entuziasma...