15 august 2018

"Ceva" greturi? Eh, un fleac!

Citeam zilele trecute pe un grup de mamici cum se plangea una dintre ele ca avea ceva greturi la inceput de sarcina si m-a facut sa zambesc.
Ceva inseamna niste, ca sa zic asa, deci nu pare grav.
Imi amintesc ca la prima sarcina a fost destul de greu.
Dimineata cum ma trezeam ma duceam repede sa-mi salut prietenul meu wc-ul. Nu ratam nicio ocazie!
Era precum un magnet, stateam acolo cu capul in jos si varsam tot ce aveam si nu aveam. Ma ridicam de acolo tinandu-ma de pereti si cateodata reuseam sa mananc niste paine prajita, covrigi uscati sau si mai rar vreun fruct.
Ajungeam la birou si imi facusem un alt prieten bun: toaleta. Salutam si acolo, nu se putea altfel. Ne imbratisam asa de tare de parca nu ne vazusem demult, decat din ziua precedenta.
La pranz reuseam sa mananc cate o supa crema sau ciorba de legume. Spre dupa-amiaza eram ceva mai bine.
A doua zi o luam de la capat, ca doar imi facusem un obicei.
Asa m-a tinut pana prin a 3a luna.
Multi ma incurajau si-mi spuneau: lasa ca la a doua sarcina nu o sa mai ai nimic. Si eu credeam. Macar atat!
Acum imi vine sa le arunc cu ceva in cap!
La a doua sarcina a fost mai rau si perioada mai lunga.
Nici nu puteam sa ma tin pe picioare, vomam mai mult de jumatate de zi. Ajunsesem atat de slaba, aratam ca o stafida.
Si nici macar nu puteam sa-mi plang de mila pentru ca da, nu aveam serviciu, dar aveam un Speedy in casa, ce nu statea o secunda.
Si ca sa fie treaba treaba s-a suprapus peste perioada de acomodare la gradi: febra cate 4-5 zile/ saptamana, muci, tuse, diaree (a facut si enterocolita), nu manca, nu dormea, voia numai in brate. In perioada asta mi-a dat si mie virusi de raceala, plus ca am tusit vreo 2luni de am crezut ca-mi scot plamanii cu totul.
Si ca sa fie si mai minunat: sotul a fost plecat de acasa vreo 3saptamani, iar aici a fost iarna cum demult n-a mai fost (a fost zapada de au inchis scolile si magazinele).
Sa va mai spun ca uitasem cu totul de mine: ma duceam la baie, vomam sau ma chinuiam, apoi veneam la copil sa-l tin in brate, sa-l doftoricesc.
Noaptea dormeam singura in alta camera, pentru ca ii trezeam cu tusea mea de magarus.
Si a durat pana la 4luni si jumatate. Un chin!
Acum cand aud ca unele mamici au ceva greturi, mi se pare floare la ureche.
Da, fiecare isi masoara propria durere in alti termeni, dar facand comparatie...
Eh, a trecut! Trebuia!

23 iulie 2018

Cum este sa fii gravida in UK (II)

O sa incerc sa descriu in aceasta postare cateva evenimente legat de relatia cu medicul/moasa, dar si cum este sa faci ecografia morfologica aici, in UK.
Asa cum spuneam in postarea anterioara, de regula, se fac doar primele doua ecografii. La prima dintre ele m-au trimis in alt oras decat cel de care apartin, motivand faptul ca acolo sunt mai buni. Dupa ce am facut si a doua ecografie, nu pot sa spun ca au fost mai buni sau mai putin putini, mi s-a parut ca a fost la fel.
Cu o zi inainte de programare m-au suntan de la spital si m-au rugat sa duc, pe langa dosarul minune de care va spuneam, alte acte care sa dovedeasca ca am resedinta aici, plus dovada adresei.
Discutia a fost mai mult decat amuzanta (cel putin pentru mine), pentru ca, pentru ei a fost cam incurcata treaba.
- Lucrati, va rugam sa aduceti de la angajator o hartie, adeverinta...
- Imi pare rau, nu lucrez.
- Aveti un cont un banca? (aici e musai sa ai cont deschis in banca, altfel nu existi, nici telefon nu poti sa-ti iei).
- Nu, nu am cont in banca. Are situó si imi e de ajuns. (eu zambind)
- Aveti contract de inchiriere pe numele dvs?
- Din pacate, nici asta nu am. Total e pe numele sotului. (eu radeam, dar persoana de la celalalt capat al firului cred ca era putin exasperata. Si-o fi imaginat ca sotul ma tine inchisa in casa, fara sa ma scoata in lume).
Apoi i-am povestit, pe scurt, ca sotul lucreaza la baza NATO, asadar avem un cu totul alt statut si ca voi incerca sa-i aduc de acolo o hartie prin cre sa ateste ca sunt, cum spun eu, "insotitor de sot".
Buuun!

Am uitat sa specific faptul ca, pe hartia venita prin posta de la spital cu programarea, sunt scrise cateva reguli si indicatii referitor la pregatirea pre si post-ecografie. De exemplu, trebuie sa bei cel putin 1litru de apa inainte de ecografie, sa specifici faptul ca esti sau nu alergic la ceva, etc.
Ecografia a durat mai mult decat isi programase asistenta. La inceput a incercat sa faca masuratorile de rigoare, dar se pare ca bausem mult prea multa apa. M-a trimis la baie, dar..."sa nu golesc chiar tot". Hm? Si eu cum sa ma opresc? Intrebare retorica, de altfel....
Ma intorc, se apuca iar sa masoare, bebele nu statea sub niciun chip. M-a lasat pe pat, asezata pe parte dreapta si sa ma odihnesc putin...Abia din a treia incercare a reusit.
Apoi, proba de sange, proba de urina (daaaa....trebuia sa mai am ceva acolo, de rezerva :)) )
La a doua ecografie a fost mai simplu si sincera sa fiu, nu mi s-a parut ca a masurat multe chestii. Adica eu tind sa compar ca in RO, cand, imi amintesc cat m-a sucit aia, in fel si chip, am stat mai bine de o ora jumate. Mi-a povestit despre fiecare oscior si masuratoare. Aici nu.
La a treia ecografie (da, m-au chemat si la a treia pentru ca sarcina e mult prea jos) am fost si mai dezamagita. A durat fix 7 minute. Am vrut si eu sa intreb care este greutatea si lungimea copilului, insa raspunsul a fost: imi pare rau, aceasta ecografie este pentru placenta si atat. Hm...
Da, este a nu stiu cata oara cand ma lovesc de acest raspuns. Adica, daca tot e acolo cu masuratu` nu-ti spune nimic pe langa. Se limiteaza strict la ceea ce are de facut. Atat!
N-ai ce sa faci, te adaptezi la sistemul lor. Daca insisti, se uita la tine de parca ai incalcat flagrant nu stiu ce regula importanta de politete.

Apropo de insistat, mi s-a intamplat in februarie sa merg la doctorul de familie si sa nu fiu nici macar consultata, desi am insista. Povestea e asa:
Ma apuca iar raceala pe la sfarsitul lunii ianuarie (oricum din octombrie am fost mai mult racita decat sanatoasa), insa dupa vreo 2 saptamani ma ia si o tusa destul de urata. Merg la doctorul de familie, imi spune ce stiu deja: ca nu pot lua medicamente, decat cel mult paracetamol si ca nu e infectie, iar daca nu trece in 2 saptamani sa ma reintorc. Dupa vreo 3 saptamani deja nu mai puteam: nu puteam dormi, m-am mutat in alta camera sa nu trezesc restul lumii, am incercat toate leacurile stiute, nimic. Imi fac iar programare. Ajung, cu tot cu copchil dupa mine, pe o vreme mai ult decat urata (ningea) si cand colo, ce sa vezi. Ma ia de la usa: aaaa, dar sunteti insarcinata! Ha! Ce vrea sa insemne asta?
Fac o paranteza: aici tot istoricul este online, in fisa lor, deci se vedea de la o posta ca eram insarcinata in luna a 3a.
- Pai nu pot sa va consult, ca sunteti insarcinata. Daca doriti, va pot face o programare pentru diseara la moasa sau maine.
- Sotul nu este acasa, eu umblu pe vremea asta cu copchil dupa mine, nu-mi permit sa vin aici in fiecare zi.
- Imi pare rau, nu va pot consulta.
- Eu insist: ii explicit ca ma doare foarte rau si spatele, tusesc de mai bine de o luna, am fost deja la un consult acum 3 saptamani tot aici (da, nu la aceeasi persoana) etc etc
Ea deja iritata (cum imi permit sa insist), dar tot cu zambetul fortat pe fata: chiar imi pare rau, nu m-am uitat in sistem si nu am vazut ca sunteti insarcinata.
Aoleu, deja ma luase cu nervii: adica ma pui pe mine pe drumuri pentru ca nu te-ai uitat in sistem.
Mda....n-am reusit nimic, am plecat asa cum venisem.
Asta este una dintre "calitatile" englezilor: iti zambesc frumos, iti spun ca le pare rau si au impresia ca au rezoltat totul. Insa nu se gandesc ca totul e pe banii si timpul tau. Da, probabil daca esti in RO (desi nu-mi sta in fire sa fac nici acolo) te mai apuci si ridici glasul, te certi cu lumea, insa aici nu, nu ai cu cine. Ei nu se cearta cu tine. Asta e, accepti si pleci.
Evident ca nu mi-am facut programare nici la moasa pentru ca nu intra in competente ei, m-ar fi trimis inapoi la doctor si mai mult m-as fi enervat. Intr-un final apoteotic (2luni de tuse), mi-a trecut, dar n-a fost usor si nici placut.
Ce trebuie sa specific este ca, desi spitalul este foarte dotat cu toate cele si arata ca intr-un spital privat din Ro, nu am platit nicun ban pana acum. Toate analizele si absolut tot este gratis.

Urmeaza o a 4a ecografie, intalnirea cu doctorul (da, pe tot parcursul sarcinii eu nu am vazut niciun doctor, decat moase si/sau asistente) si probabil programarea pentru cezariana.
Keep in touch!

9 iulie 2018

Cum este sa fii gravida in UK (I)

Am amanat aceasta postare, tot crezand ca voi avea dispozitia necesara...se pare ca n-a venit, asa ca m-am mobilizat.
Sa o lam cu inceputul...

Dupa ce am aflat ca sunt insarcinata (am facut testul), urmatorul pas a fost sa sun la GP (doctorul de familie) pentru o programare. Din discutia cu receptionista, am aflat ca, de fapt trebuie sa ma intalnesc cu o moasa, nu cu doctorul, pentru ca aici asa este sistemul. OK
Prima intalnire cu moasa a fost interesanta, pentru ca eu chiar nu stiam la ce sa ma astept. Adica aveam o experienta in tara, dar aici totul e altfel, totul e diferit. Dupa o discutie de 10 minute in care mi-a luat toate datele, a stabilit varsta sarcinii si alte elemente medicale, mi-a pus in brate un ditamai dosarul cu o groaza de informatii si hartii de completat.
M-a rugat sa citesc totul cu atentie, sa completez fisele si, luni dimineata vine acasa sa-mi ia proba de sange si sa mai discutam, daca mai e ceva.
In primele minute dupa ce am plecat de acolo, m-am simtit ca atunci cand pleci de la biblioteca cu o sacosa de carti si luni ai examen. WTF?
Ma gandeam: ce si cand sa citesc atata hartogaraie? si de ce?
Le-am frunzarit, nu va asteptati sa le iau din scoarta in scoarta, foarte multe informatii le stiam.
In dosarul cu pricina mai era un caiet mare, cu o multime de date, dar si lucruri de completat pe parcursul sarcinii.
Asta este cel mai important si pe care ti-l cere la fiecare vizita la moasa, dosctor, ecografie. Acolo se trec toate datele, dar absolut toate datele: rezultatele la analizele de sange, urina, se ataseaza rezultatele la ecografii, se completeaza vizitele la moasa si concluziile acesteia etc.
Totul foarte bine organizat, fiecare perioada a sarcinii are partea ei in dosar.
La inceputul dosarului sunt datele de contact de la spital, de la urgenta, de la sectia de ecografii, dar si un numar de telefon ce poate fi folosit in caz de urgenta, special pentru gravide (diferit de numarul unic).
Totodata, exista o programare foarte clara a vizitelor si analizelor, pe durata sarcinii. Astfel:
* vizita moasei acasa: 8-12 saptamani - analize de sange si urina
* prima ecografie: spital (se primeste scrisoare cu data, ora si locatia unde esti programata) + analize de sange si urina
* intalnire moasa: 15-16 saptamani
* a doua ecografie: 20-24 saptamani + vaccin
* intalnire moasa: 28 saptamani + analize sange
* intalnire moasa: 34 saptamani
De regula, ei nu mai programeaza a3-a ecografie decat daca o considera necesar sau vor sa fie siguri de ceva anume. Pe mine m-au programat totusi la 32 de saptamani. Hartia cu programarea am primit-o acasa, prin posta, ca urmare a solicitarii asistentei care a facut ecografia anterioara.
* intalnire moasa: 36 saptamani + analiza urina
In acest interval voi avea si intalnirea cu doctorul si anestezistul, pentru ca eu voi fi programata pentru cezariana. Urmeaza sa primesc programarea acasa.
* intalnire moasa: 38 saptamani

Am uitat sa precizez ca spitalul este anuntat de catre moasa, imediat dupa prima intalnire cu ea. Mai mult, pot sa solicit sa ma intalnesc cu ea de cate ori consider necesar sau chiar sa sun la spital pentru o programare. Principiul lor este: nu-ti fie rusine, nu trebuie sa te gandesti ca ne deranjezi, este job-ul nostru, iar copilul este cel mai important.

Ce mai este interesant si este ca, odata cu primele saptamani de sarcina primesti un card (de gravida), cu ajutorul caruia nu platesti niciun medicament de la farmacie dat pe reteta, ai gratuit consultanta la stomatolog (care, de regula, este 20lire, o data la 6luni), dar si tratamente stomatologice. Stim cu totii ca atunci te pocnesc toate maselele pe care le credeai sanatoase.
Mai mult, daca in cazul nefericit al pierderii sarcinii, acest drept nu ti se ia, ci mai beneficiezi de el inca un an de la incident.

In postarea urmatoare voi descrie cum a fost la primele doua ecografii, dar si la intalnirile cu moasa si asistenta doctorului, care va efectua operatia de cezariana.


2 iulie 2018

Impresii din Paris

Dupa fix o saptamana de la intoarcerea din Paris, reusesc sa scriu cateva randuri. O sa incerc sa fiu cat mai organizata, astfel incat, daca cineva va avea nevoie de vreo informatie, sa fie usor de gasit.
Sper sa fie util!

Cazare si transport
Noi am stat la Sainte Genevieve, hotel ce apartine Cercului National Militar francez. Da, intr-adevar, poate nu toata lumea are acces la el, dar cred ca se poate suna si intreba, in functie de gradul de ocupare. Cercul Militar dispune de 2 hoteluri, insa am inteles ca acesta este cel mai decent.
Am platit 90 euro/noapte si am stat 4 nopti, doi adulti si un copil.
Avantajul acestui hotel: este situat in centrul orasului, chiar in spatele Pantheonului - mai bine de atat nici ca se putea. Am facut 10 minute de mers lejer pana la Biserica Notre Dame.
Nu este lux, cam 2*, dar nici nu avem pretentia de asta, important este sa fie curat, lenjerii si prosoape curate. Nu am nimic de reprosat din acest punct de vedere.
Oricum mi-au povestit persoane care au stat in hoteluril din centrul Parisului, am platit o caruta de bani si aveau impresia ca se darama pe ei. Aici nu e cazul.

Referitor la cazare, noi aveam 2 posibilitati: trenul Londra - Paris sau cu Masina (avionul iesea din discutie, data fiind starea mea inaintata de gravida). Pana ne-am horatat, pana ne-am decis, cand am cautat bilete de tren (adica cu 3 saptamani inainte) costau undeva la 400 euro, toti 3. Astfel ca am decis sa mergem cu masina. Da, intr-adevar a fost obositor, au fost 2 zile irosite pe drum.
Practic, a fost 4 ore Gloucester - Dover cu masina, 1 ora si jumatate cu feribotul Dover - Callais, 3 ore cu masina Callais - La Courneuve si apoi jumatate de ora cu trenul/metroul La Courneuve - statia de metrou Luxembourg si retur. La dus am mai scurtat din el, pentru ca am dormit o noapte la Londra, la niste prieteni.
Am decis sa nu intram cu masina in Paris din 2 considerente: taxa de parcarea/zi este exorbitanta si nu voiam sa lasam un salariu doar pentru asta (hotelul nu are parcare), plus taxa de intrare in centrul orasului (de poluare). Asadar, am gasit o parcare intr-o suburbie a Parisului, aproape de A1, unde am platit 40 euro - 4 zile.

Orasul
Este pentru prima data cand mergem in Paris, desi imi doresc de mai bine de 10 ani sa ajung, dar stiti cum e: nu e timp, nu e planificat, n-ai bani destui (toata lumea imi spusese ca e foarte scump).
Ne-a placut foarte mult, tot ce am reusit sa vedem. Nu ne-am facut planuri dinainte, pentru ca nu stiam cat o sa ma tina pe mine picioarele si nici cata rabdare o sa aiba piticul.
Dar...a fost nemaipomenit! Am mers in medie cam 13km/zi si am avut 3 zile pline.
Da, am ajuns si ne-am facut poze la Turnul Eiffel, Luvru (fara sa intram, evident), Domul Invalizilor, Arcul de Triumf, Catedrala Notre Dame, Gradinile Versailles si Tuileries, Sociala Militara, Grande Palais, Petit Palais, Muzeul d'Orsay, Centrul Pompidou, Hotel de Ville și Primaria, insa evident nu puteam sa ratam o plimbare pe Champs Elyssees. Am luta Sena la pas si am vazut parte dintre poduri, inclusiv Podul Artelor, Pont Neuf, Podul Notre Dame si Podul Alexandru - cel mai spectaculos dintre ele.
Pentru pitic am gasit o mini-zoo, in mijlocul Parisului, se numeste Menagerie du Jardin des Plantes, unde sunt si plante rare/exotice, dar si cateva animale, ce ii atrage pe copii.
Nu am intrat in niciun muzeu si nu am putut sa urcam in Turnul Eiffel, pentru ca trebuia sa asteptam cel putin 2 ore la coada, ca sa urcam cu liftul. Asadar, ne-am promis ca vom mai veni, fara copii, ca sa vizitam Luvru si alte muzee deosebit de interesante.
Deci, nici nu pot sa va spun taxele de intrare la fiecare, insa se pot gasi usor pe internet. Am vazut ca variaza intre 12 si 18 euro/persoana, iar cel mai scump era la Turnul Eiffel, de urcat pana in var, cu lift, 28 euro/persoana.
Parisul este plin de istorie, ca cele mai multe capitale europene. Oriunde iti arunci privirea vei gasi ceva care sa te capteze, care sa reprezinte ceva, care sa impresioneze. Dupa Roma, cred ca Parisul este al doilea in ierarhia noastra (deocamdata, nu am apucat sa vedem Londra). Este impresionant, este fastuos, mult mai aerisit decat Roma, mai atractiv decat Madridul sau Barcelona.
Da, are si partile lui mai putin frumoase: ca si capitala europeana, unde se aduna toti din toate colturile pamantului, nu este foarte curat, sunt strazi chiar mizerabile (noi ne-am plimbat si pe strazi laturalnice, nu doar pe marile bulevarde).
Am inteles ca poate fi chiar capricios, din punct de vedere al vremii, nu stiu, noi am prins toate zilele cu 22-23 de grade. Plus ca, venind din UK, nu cred ca ni s-ar fi parut mult mai rau.
Insa, un mare minus pe care il gasesc Parisului si unde, intr-adevar, m-a dezamagit a fost lipsa de lifturi la metrou. Bine, probabil n-as fi remarcat sau nu m-ar fi deranjat foarte tare daca nu eram in situatia asta. Si a fost destul de dificil: sotul urca/cobora carutul, iar eu cu o burta de 7luni il tineam in brate pe kinderul de 13kg. Credeti-ma ca nu e deloc confortabil.
Ca o paranteza: cand locuiam in Bucuresti i-am injurat pe cel de la Metrorex cand a fost stricat liftul de la statia Izvor. Acum nu as mai zice nimic. Liftul exista si o sa-l repare.
Insa, in ditamai Parisul, cu zecile lor de linii si statii, sa nu ai lifturi, mi se pare incredibil.
Dar, cum zice francezul: c'est la vie!

Mancarea
Recunosc de la inceput, si va rog sa nu aruncati cu pietre, ca nu am intrat in niciun restaurant cu specific frantuzesc. Asta datorita unui singur motiv: nu am gasit in meniul lor ceva decent, care sa se potriveasca unui copil de aproape 2 ani (si mamicile cu pici stiu despre ce vorbesc). Asadar, seara am mancat la restaurant cu specific italian si/sau grecesc, si chiar am gasit mancare buna si gustoasa.
La pranz mancam la un restaurant mai putin obisnuit - Flunch, pe care l-am gasit recomandat pe site-ul amfostacolo. De ce spun ca este mai putin obisnuit? Pentru ca mergi si comanzi tipul de carne si modul de preparare, platesti, iar garniturile ti le alegi singur, iti pui cat si ce doresti, fara restrictii.
Asta ne-a ajutat foarte mult sa hranim copilul cat mai variat si sanatos.
Ca si carne, poti sa-ti alegi pui, porc, vita, peste, la gratar, cuptor sau inabusit, iar preturile/meniu era intre 7,5 - 10 euro.
Noi lasam cam 30 euro/pranz, pentru ca mai luam o inghetata, clatita, waffe cu diverse umpluturi.
Nici nu am costa foarte mult si am mancat foarte bine si sanatos. Restaurantul la care mergeam noi este situat chiar langa Centrul Pompidou, foarte usor de ajuns din centru sau cu metroul. Insa am vazut ca mai au unul aproape de Place de Clichy.
Insa da, am vazut preturi destul de mari la restaurantele din centre (ceea ce este si normal), undeva la 45-60 euro/portie de mancare. Ceea ce mi s-a parut mie putin cam ciudat ca un mic deign la ei, format din: un expresso, un suc de portocale, 1 croissante si jumatate dintr-o bagheta (10cm lungime) cu unt = 10 euro. Dar e Paris si e centru.

Una peste alta, ne-a placut foarte mult, n-am dat salariu pe jumatate de an sa vedem Parisul si, cu siguranta, vom reveni sa-l vedem mai de aproasse, ca sa zic asa.
Merita? Un mare DA.
Sunt de parere ca daca nu vezi cateva capitale emblematice pentru istorie, cultura, arhitectura, nu merita celelalte. Da, si mie imi place sa stau la plaja sau sa vizitez munti si paduri, dar aceste minunatii create de secole merita cu desavarsire admirate. My opinion!









23 aprilie 2018

3 luni de gradi

Suntem bine. Acum. Ca am avut de patimit.
Dar zic sa o luam cu povestitul cu partea mai frumoasa.
Dupa 3 luni de gradi (cresa), nu mai plangem, urlam si dramatizam. Putin dimineata cand il ia educatoarea si o scurta bazaiala la pranz, cand ma duc sa-l iau, dar, asa, ca sa ne bagam in seama.
Apoi, a inceput sa "comunice" cu alti copii, cu educatoarele si sa se joace cu jucarii, fara sa mai stea in brate la educatoare. Dupa acest timp, mananca si mananca chiar bine (mai putin chestiile care nu ii plac: carne, mazare, fasole, brocoli etc.)
Si cel mai important: a inceput sa inteleaga si sa pronunte cuvinte in engleza. A inceput si in romana de vreo 2 saptamani, iar acjm stie si vreo 5 in engleza. Chiar azi imi povesteau educatoarele ca sunt mandre de el pentru ca la ora 11:00 s-a dus la una dintre ele si i-a zis de doua ori cuvantul "tired". L-a dus si l-a culcat. Este mare lucru, in conditiile in care noi vorbim cu el doar in romana, plus ca nu stie sa spuna "obosit".
Suntem mandri de el! A evoluat binisor, desi toata lumea imi spunea ca e prea mic si ca il chinui.
Ce vreau sa mai spun este ca zilnic primesc o fisa cu ce au mancat si cam cat, cat si la ce ora a dormit, la ce ora i-au schimbat scutecul. Totodata, am primit o fisa cu opinia fiecareia dintre cele 3 educatoare referitor la comportamentul lui acolo, dupa aceste 3luni. Nu stiu daca in tara se face, insa mie mi se par utile si dragute.

Partea mai putin draguta si peste care sper ca am trecut e cu imbolnavirile. In primele 3 saptamani a racit foarte mult. Apoi a facut infectie la ureche = antibiotic (in conditiile in care aici doctorii iti dau foarte rar).
Ulterior, a facut o forma usoara de rotavirus - are vaccinul facut, dar tot am tras 2 saptamani cu diaree.
Mai pe urma a racit urat de tot, cu febra 39-41 cateva zile si tuse urata = infectie in gat = antibiotic (la o luna de la primul).
Intr-o pauza de raceli si febra a trebuit sa facem vaccinurile (pe care le amanasem vreo 2luni si ne umplusem de hartii de atentionare). I-au facut 3 intr-o zi, doua intr-un picior, unul in celalalt, astfel ca s-a lasat cu febra 39 vreo 4 zile si dureri la picioruse.
Acum e binisor, ii mai curge putin nasul si tuseste rar de la vantul de afara. Ne refacem usor, usor.

Una peste alta, vine si aici vara si ne bucuram de ea. La gradi merge bine, asa ca suntem mai linistiti.

20 martie 2018

Cum am devenit casnica

Suna dramatic, nu? Eh, asa credeam si eu ca este cel mai rau lucru, dar se pare ca nu e chiar asa.
Ma complac in situatia asta? Nu, cu siguranta nu, insa date fiind circumstantele, momentan nu am alternative.
Dar sa o iau cu inceputul...

Multi dintre cei/cele care au lucrat cu si alaturi de mine ma cunosc. Stiu cat si cum munceam, cat le ceream, desi nu aveam niciun drept. Credeam ca a sta la serviciu muuult peste program e o normalitate, a te dedica trup si suflet pentru job este obligatoriu, iar a-ti lua concediu e deja un sacrilegiu. Ei, nici chiar asa, dar undeva pe acolo eram.
Imi place sa muncesc, imi plac provocarile si lucrurile care rezulta. Astfel ca nu m-am dat inlaturi de la orice tip de munca. Am fost asistenta, dupa ce fusesem director general (in aceeasi companie), am lucrat si in sistemul public, dar si in privat. De muncit mult, am muncit peste tot si am incercat sa fac cat pot pentru reusita. Am mai si esuat, am si castigat!
Mi-am dedicat foarte mult timp job-ului. Chiar era sa-mi ratez propria-mi nunta. Mai era fix o luna pana la eveniment, eu nu aveam rochie, in schimb era prin aeroporturi si schimbam avioane (multumesc Cip pentru ajutor!).
Cam asa eram! Bine spus eram.
Dupa aparitia copilului m-am schimbat enorm. Mi-am schimbat atat prioritatile, dar si atitudinea despre viata.
Conteaza atat de mult job-ul? Da, conteaza, mai ales daca il faci cu placere.
De un an si jumatate insa fac alt tip de munca. Inafara de curatenie, spalat, calcat, gatit (pe care le faceam si cand aveam job, insa nu cu atata rigoare), au aparut si altele in peisaj: hranit copil - o intreaga bataie de cap, schimbat scutece, jucat (si e o munca grea, credeti-ma), adormit etc.
Nu e usor sa cresti un copil, e al naibii de greu, mai ales dupa standardele de azi, insa, intr-adevar iti da o satisfactie pe care niciun job din lume nu il poate da.
Nu, n-as fi spus niciodata acest lucru daca nu as fi trecut prin aceasta etapa a vietii. Din afara lucrurile se vad foarte diferit.
Ce fac toata ziua? Muncesc!
Seara cad franta de epuizare, de zici ca am fost la maraton. Si e un maraton in fiecare zi cu un copil in casa. Tu strangi intr-o camera si el face dezastru in jumatate de casa. Cum reuseste? N-am idee, probabil e mai sprinten ca mine.
De exemplu, de dimineata l-am spalat, schimbat, am luat impreuna micul dejun si imi torn cafeaua in ceasca. Oh, de abia asteptam sa iau o gura de cafea si sa stau 5minute pe fotoliu. Ei, serios? Tocmai era alerta de cod brown (facuse no.2). Du-te la baie, reia operatiunea spalat, schimbat. Cand am ajuns la bucatarie, cafeaua se racise. Ce s-o mai incalzesti, ca era durere: trebuia sa citim toate carticelele si cartoanele de cel putin 3ori fiecare, sa mai asezam niste cuburi sau sa pornim masinutele. Si s-a facut ora de gustare. Si ziua continua cu mancat, plimbat in parc, somn, iar mancare, schimbat, spalat etc.
Noroc ca in ultimele 3luni doarme mai bine noaptea. Cand se trezea de 6-7 ori/noapte, eram ca un zombie umblator, nici macar o cafea nu reusea sa ma trezeasca.
Ma plang? Normal ca ma plang. Jumatate de creier de stare de amorteala. Pe cealalta jumatate am mai utilizat-o sa-mi ajut sotul la o lucrare de doctorat. Altfel, cred ca eram pe sistem remote control.
Imi propusesem sa ma duc sa ma angajez voluntar la o biblioteca sau muzeu. Aici chiar au nevoie si sunt in cautare de oameni, insa planul de acasa nu se potriveste cu cel din targ, astfel ca a picat si planul asta.
Cu ce ma intretin? Pai inafara de evenimentele "mondene", organizate de si pentru sotiile de militari, scaparea mea este lectura. Cand si unde apuc citesc carti online.
Cat va mai dura? Cine stie? Dar cu siguranta inca vreo 2ani.
Supravietuiesc, pentru ca ma adaptez repede!
:)

7 martie 2018

Un gand la ceas de seara

De cateva zile ma tot gandesc la cele doua strabunici pe care le-am cunoscut.
Da, eram copil, insa imaginea lor mi-a ramas intiparita in minte.
Pe una dintre ele mi-o amintesc putin. Eram prea mica, iar ea s-a dus prea repede. Stiu cand bunica, care locuia chiar langa noi, a adus-o sa aiba grija de ea. Era o femeie micuta, usor adusa de spate, slaba si firava. Statea si privea mereu la strada, uimita de tot ce vedea, pentru ca ea, o viata, a trait sus in munti. Cand mai trecea cineva pe acolo si ii dadea binete, era mare eveniment.
Era foarte bucuroasa de faptul ca, desi era neputincioasa, putea sa-si vada stranepotii si ca...nu ii furam bomboanele pe care i le lasa bunica intr-un castron (si pe care le descoperise nu demult). Mereu ii spunea mamei ca ne-a crescut cuminti. Mai locuise la altcineva inainte si,probabil, ca acolo i le luau.

Pe cealalta strabunica mi-o aduc aminte mult mai bine. Aveam cam 12 ani cand s-a hotarat sa plece dintre noi. Imi placea tare mult de ea, era calda, linistita, iubitoare. Toata lumea din sat o iubea si venea la ea sa le descante de deochi, sa le toarne "cositoriul", sa-i invete ce sa spuna la plecare si la venirea acasa - practici vechi, demult uitate.
M-a invatat si pe mine sa-mi zic de deochi.
Imi amintesc ca, initial, traia intr-o casuta mica, mica. 2 camere, o soba, un pat si o masuta cu 3picioare era tot mobilierul ei. Casa statea sa se darame si ea tot nu se lasa dusa din culcusul ei.
Bunicii mei au construit o alta casa, la 200metri, in aceeasi gradina, dar tot au dus munca de lamurire cu ea multa vreme, ca sa se mute. Ce sa faci? Era casa ei de-o viata.
Pe cei doi strabunici nu i-am cunoscut, nici macar parintii mei, au murit in razboi, daruindu-si propria viata pentru tara.

Stateam si ma gandeam ca ai mei copii nu le vor cunoaste pe strabunicile lor. Una dintre ele s-a dus demult, sunt mai bine de 10ani, iar cealalta n-a mai apucat sa-l vada pe baiatul meu, a murit cand Rares avea 4luni si nu apucasem sa mergem la tara. Mi-a parut tare rau!
Insa l-a cunoscut pe strabunic si s-au placut reciproc. Ii urez sanatate, sa-l mai putem vedea, desi acum suntem  asa departe.
Bunicii au un rol foarte important in construirea pattern-ului unui copil si este bine sa-i lasam sa-i iubeasca si sa le daruiasca amintiri frumoase. Iar daca are parte si de strabunici, este minunat, sufletul se bucura inmiit.

"Ceva" greturi? Eh, un fleac!

Citeam zilele trecute pe un grup de mamici cum se plangea una dintre ele ca avea ceva greturi la inceput de sarcina si m-a facut sa zambesc....