Postări

Pai daca hartie, apai e alergatura si coada

Va spuneam ca incepem aventura. De fapt, aventura a inceput in tara. Pai cum putem pleca asa linistiti, fara sa dam cu pieptul de sistemul nostru romanesc al birocratiei? Neah!
Si de la un dosar ce parea simplu, la inceput, am ajuns sa alergam si sa stam la cozi pentru cate o hartie.
Am fost la ANAF luni. Imi trebuia o adeverinta ca nu am datorii la stat. Dar stati! Ne asezam la coada, cu hartii dupa noi, completam un formular. Ni se da un alt formular la care trebuie adaugate alte copii si mers la o alta camera, alta coada. Daaaar! S-ar putea sa ne mai trebuiasca si alta adeverinta, dar sa intrebam. Am intrebat, nu avem nevoie.
Uhhh! Slava domnului! Ne ducem luni pentru a ridica hartia, la alta camera, alta coada! ;)
Next, Registrul Comertului - imi trebuia o hartie din care sa reiasa ca nu am firme/nu am avut in ultimii 5 ani (si daca as fi avut, ce?) Si un altul pentru OPSNAJ (alta poveste - Cardul European de Sanatate).
Completam formularul nr.9 in 2 exemplare, stam la coada si.…

O noua destinatie - un inceput

Se spune ca de multe ori in viata o iei de la capat, fie cu locul de munca, fie cu persoana iubita, fie te muti in casa noua.
Noi am ales sa combinam: sa ne mutam in casa noua, intr.un oras nou si o alta tara.
De ce?
De ce nu?
Vrem sa vedem alt sistem, alte valori, un alt mod de gandire si de trai. Vrem ceva mai bun si asta cautam. Vrem un viitor frumos pentru copii (ne dorim inca unul) si vrem altceva.
Am inceput pregatirile pentru noua noastra aventura in trei.
Speram sa fie bine si sa ne fie bine!

Oameni simpli care ajuta niste copii straini

De cand am devenit mama sunt mai sensibila la copii, mai ales cei care nu au o soarta prea fericita. Recent am participat la o licitatie umanitara si, desi n-am facut prea mult, sunt totusi mandra ca am pus si eu o picatura in mare.
Dar nu despre asta vreau sa vorbesc, ci despre copii luati in plasament.
Am niste vecine la mama la tara care au luat fiecare cate 2 copii si au grija de ei.
Da, o sa spuneti ca nu e mare lucru. Ba este!
Sa ai grija de UN copil e o mare responsabilitate, incepand de cand e mic, cu nevoile sale, apoi scoala, lectii, hrana, haine etc. Si chiar au fost educati frumos, asa cum s-au priceput ele mai bine pentru ca nu scoli terminate, nu au timp sa stea pe Google sa se informeze.
O sa spuneti ca primesc bani pentru asta. Da, dar copii au si multe nevoi.
Eu le apreciez foarte mult, in primul rand pentru curaj si asumarea responsabilitatii, apoi pentru rabdare si perseverenta.
Ele fac foarte mult, creeaza oamenii de maine. Acesti copii nu vor ajunge in canal…

Un taximetrist nesimtit

Va spuneam luna trecuta ca aveam o dilema: de ce nu vin taxi.urile la comanda/ aplicatie. Nu, n-am aflat raspunsul. Insa s-a mai intamplat un mic incident.
Era dimineata, am mers sa iau un taxi de la coltul strazii. Aveam nevoie sa ajung undeva prin Baneasa, dincolo de linia de centura.
Prima taximetrist mi-a zis ca nu poate merge, pentru ca nu are rovigneta. Merg la al doilea si este de acord.
La un moment dat, se opreste la o benzinarie - ca sa cumpere rovigneta. Nu prea mi-a convenit, pentru ca ma grabeam, dar stiu ca nu au voie sa-si rezolve problemele lor pe cursa mea. In fine.
N-am comentat, pentru ca a venit si repede.
Ajungem la destinatie: 43 lei. Mai mult decat de obicei, adica 32-35 lei cat mai dadusem, pe acelasi drum. Deja ma enervasem un pic.
Dau sa-i intind banii, iar el ce face: imi intinde bonul de la rovigneta, ca trebuie sa o platesc eu. Poftim?
Ma enervasem maxim, i-am lasat banii si am plecat.
Nesimtitul a deschis geamul si m-a injurat.
Pe moment, nervoasa f…

Anul ei Sabatic - in lupta cu cancerul

De mult am vrut sa scriu aceste ganduri...
Insa astazi, dupa ce am citit de Simona Catrina (Odihneste-te in pace!), parca mi-a dat un imbold.
S-a facut deja un an si doua luni de cand am primit vestea ca un traznet. N-am stiut ce m-a lovit! Intotdeauna vezi la altii, iti pare rau, insa nu te astepti sa ti se intample tie sau celor apropiati tie.
Era pe la pranz, eram la serviciu si m-a sunat sora mea sa-mi spuna.
Vazusem diagnosticul, ceva in termeni medicali neintelesi, insa nu mi-a venit in gand sa caut pe google, macar. Ea a fost mai isteata!
Am plans in ziua aceea, mult, si in zilele ce-au urmat, de multe ori pe ascuns. Eram praf: insarcinata in 3 luni cu stari de voma, ameteli, nu puteam manca nimic si apoi ASTA.
Simteam ca ma prabusesc, ca ma duc la vale. Incepusem sa plang din orice.
Ea era si mai dezorientata, era intr-o deriva, incerca sa se obisnuiasca cu gandul ca...poate nu o sa mai fie. Noi in jurul ei incercam sa o incurajam si sa ne incurajam pe noi insine. Fiecare…

Cum e cu taxi.urile?

Eu am o dilema zilele astea: ce se intampla cu taxi.urile si unde sunt?
De ce pun intrebarea - pentru ca e a n-a oara cand vreau sa dau comanda de un taxi si nu vine niciunul.
Mi se intampla de cel putin 2 luni. La inceput am zis ca nah, e iarna, zapada, sunt prea aglomerati, nu sunt dezapezite stradutele mici.
Penultima data cand am avut nevoie am procedat asa:
- pe tableta aveam pornita aplicatia StarTaxi si nu reactiona nimeni
- in paralel am sunat la vreo 7 firme si nimic.
Intr.un final m.am dus la intersectie (Rebreanu cu Grigorescu) si, ce sa vezi: 3 taxiuri. Am luat unul.
Tot drumul imi statea pe limba sa.l intreb de ce nu a raspuns la solicitare, dar m.am razgandit. Deja imi facusem o mie de nervi, nu aveam chef de alte discutii.
Nu stiu daca problema e doar la mine, dar stiu ca ea persista.
Nu stau sa discut despre calitatea si comportamentul taximetristilor (ma rog, o mare parte), insa nu pot sa nu ma intreb: ei nu vor sa faca bani sau au facut deja prea multi?
Hm...

Despre Ea...

Este peste tot! Trebuie doar s-o vezi! Sa ridici valul de pe ochi, sa o cauti cu privirea!
Nu e departe, dar nici asa aproape sa te impiedici de ea. Este insa in jurul tau, e acolo! Trebuie doar s-o vezi!
Este bine sa ne lasam invaluiti de sentimentele ei, puternice si calde, idilice si grave. Asa e EA! Diferita si contrastanta!
Poate daca toti ne-am lasa in voia ei, poate lumea ar fi mai buna!
Este atat de mare incat nu o poti masura! Este, poate, infinita!
Pentru si datorita ei au plans si au ras cei mai importanti oameni ai planetei, din toate timpurile. Si inca mai face "victime".
Te cuprinde fara sa stii, fara sa vrei, insa odata venita, haideti sa o lasam sa ne cuprinda inima! Este singurul lucru pe care ni-l cere de fiecare data. Trebuie doar sa vrei!
Si nimic nu va mai fi la fel.
Iubirea este infinita, este ludica, este acolo, este Ea.
Iubirea de mama, iubirea de copil, iubirea de sot/sotie/iubit/iubita, iubirea de prieten, iubirea de oameni.
Iubirea!