Trist

-

 Este 1 Noiembrie

Ne-am intors din UK de 2 luni si 12 zile si pot spune ca ne-am aclimatizat.

Insa, asa cum ma asteptam, multe lucruri s-au schimbat in ultimii 4 ani. Si nu in bine!

Posibil ca multe dintre ele sa nu le fi observat inainte pentru ca da, intre timp am vazut alta lume, si reintoarcea o trec prin mai multe filtre decat inainte. Si eu m-am schimbat, evident! Si nu, nu mai pot accepta cu usurinta grosolania, nesimtirea si marlania. Nu mai pot! Am ajuns la o "venerabila" varsta la care nu mai pot sa accept, sa intorc capul si sa ma fac ca nu vad.

Ei, asta m-a izbit din plin ca un tren rapid! atitudinea oamenilor

Inca de cand am ajuns am luat contact cu lipsa de educatie, de civilizatie de care da dovada tara asta a noastra, dar mai ales Bucurestiul. Este un oras al junglei, in care fiecare il loveste pe celalalt ca sa traiasca el. Iar asta m-a socat enorm. 

Ma intrebase cineva deunazi de ce nu conduc si i-am raspuns: pentru ca nu vreau sa mor! Exagerez? Poate! Sotul meu care conduce mult mai bine ca bine abia se strecoara printre neinfranatii in a incalca regulile de circulatie si el are instincte mult mai bine dezvoltate ca mine.

Pe strada sau in parc lumea te izbeste, chiar daca are loc, nu intereseaza pe nimeni ca esti cu un copil de mana, arunca cu gunoaie si scuipa saliva. Iar eu incerc sa gasesc explicatii logice si de bun simt la intrebarea copilului: de ce nene a aruncat ambalajul pe jos desi mai in fata era un cos de gunoi? Explicati voi asta ca eu nu. Si da, copilul meu s-a dus si a ridicat ambalajul si l-a aruncat in cosul de gunoi. Pentru ca asa a fost educat, pentru ca exista tari in care lumea este civilizata, iar el, ca si mine, a vazut asta. E un visator, asa-i?

Si asta ma infurie la culme! Nu pentru ca trebuie sa ii explic copilului, ci pentru ca imi e teama ca in timp va deveni si el la fel, va urma exemplul turmei.

Si sotul imi spune acum: vezi, tu ai vrut neaparat sa ne intoarcem, acum asta e. Si da, eu am vrut sa ne intoarcem pentru familie si prieteni, pentru locurile mele dragi, de care imi era dor. And guess what? O parte dintre "prieteni" nu mai sunt prieteni, nu mai vor sa te vada pentru ca da, viata a continuat si nu o mai putem relua de unde a ramas.

Iar aici am simtit o mare dezamagire! tot a oamenilor

Singura solutie e sa stam in bula noastra, sa ne creem propriun univers in care sa avem armonie si liniste! Greu de realizat!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Floarea de mac - simbolul sacrificiului soldatilor

-
De vreo saptamana am tot vazut pe strada persoane care purtau in piept o brosa cu un mac. Da, deopotriva barbati si femei, si aproximativ cam aceeasi brosa. Evident ca m-am intrebat ce semnifica. Astfel, am aflat ca macul rosu simbolizeaza si comemoreaza in acelasi timp victimele din razboi. Povestea este asa: In secolul al XIX-lea, cand in timpul razboaielor napoleoniene, pe terenul unde au fost amplsati soldatii morti au crescut multi maci de culoare rosie. Cativa ani mai tarziu, in 1914, in nordul Frantei si in Flandra, dupa Primul Razboi Mondial, medicul militar canadian John McCrae a observat si a descris poetic macii rosii (pe care o gasiti aici ). Poemul lui, "In Flanders Fields", este bine cunoscut si in zilele noastre. In mod special, macii au fost alesi pentru a portretiza sacrificiul nepretuit al colegilor sai morti. De atunci, macul a devenit un simbol al celor care au murit in Primul Razboi Mondial si in razboaiele ulterioare. Macii din plastic folositi pentr
Citiți mai multe

Amintiri dintr-o zi de iarna

-
Astazi, pentru ca este luni, pentru ca este soare afara, pentru ca sunt unii care incearca din rasputeri sa-mi strice ziua, spuneam ca azi incerc sa ma binedispun. Ce-ar putea sa-mi trezeasca un zambet in coltul gurii? O amintire din copilarie. Am vazut prognoza pentru zilele urmatoarea si mi-am adus aminte de perioada in care eram copil, la mama acasa. Cred ca eram prin clasa a III-a, mai era o saptamana de scoala inaintea vacantei de iarna. A nins in ziua de duminica si duminica noaptea atat de mult, incat luni dimineata n-am putut sa mergem la scoala. In perioada respectiva, in satul in care m-am nascut, nu prea erau masini, astfel ca nu era nici interes sa se dezapezeasca. Pana marti, din cauza vantului, ajunsese zapada in valuri, unele pana la streasina casei. Noi copii din cartier ne facusem cotloane prin zapada si "colindam" pe crestele zapezii. Ne distram teribil cand un copil, care era mai plinut asa, cadea cu zapada sub el. Rai, da, sigur ca eram si putin rai, da
Citiți mai multe

un nou inceput - o continuare

-
Zilele trecute m-am auzit cu prietena mea care, din vorba in vorba ma intreaba de ce nu mai scriu pe blog. Si de atunci imi tot pun intrebarea: oare de ce nu mai scriu pe blog? Ca doar imi placea. Asa ca astazi am zis sa verific cand a fost ultima postare.  Coincidenta sa nu, fix acum 1 an, pe 27 ianuarie am scris ultimul post, unul trist, despre unul dintre bunici.  Asadar, o sa incerc sa scriu cat mai mult si mai consistent. Deja am urmatorul subiect in minte! Avia astept sa-l astern pe hartie, cum se spune. 
Citiți mai multe