Reclamatii

-

 Continuand de la postarea anterioara...

Va povestesc cum m-am revoltat iar!

Pe strada noastra s-au reluat lucrarile la un bloc parasit de cel putin 4-5 ani. Astfel ca muncitorii au inceput sa scoata toata mizeria, sa curete, sa arunce materiale. Pozitionarea blocului este, asa cume in Romania, in strada. Da, fix in strada! o strada oricum foarte ingusta, fara trotuar pe niciuna dintre parti in care nu au loc doua masini sa treaca. 

Asadar era o adevarat aventura sa treci pe acolo (nu ca am fi avut alternativa), indiferent daca eram cu masina sau pe jos.

Evident, (multumesc autoritatilor!), nu aveau niciun sistem de protectie si cadeau materiale de construie de la etajele superioare, nimeni nu tinea cont. Intr-una din zile ma intorcea spre casa si cam ploua, asadar aveam umbrela deschisa. M-au vazut ca trec, dar n-a contat, au dat drumul la materiale prin acel cos, care au sarit in toate partile, inclusiv pe umbrela. Ca idioti ce sunt, mai si radeau zicand: bine ca ai avut umbrela! 

Am ajuns acasa si am scris o plangere frumos atat catre ISC cat si catre Primarie. Nu stiu daca a contat, nici n-are importanta insa cam la o saptamana au inceput sa puna plase de protectie la schele. le mai au rupte si nu foarte ok, dar macar au ceva acolo cat sa opreasca mizeriile sa ajunga in capul pietonilor sau pe masini.

Legat de trotuare, le scrisesem celor de la primarie inca de acum 2 luni legat de trotuar pentru ca exista suficient spatiu verde din care sa ia 40 cm sa faca trotuar. Nu sariti in cap ca distrugem spatiul verde, nici eu nu mi-as fi dorit asta daca exista alta posibilitate. Insa daca esti pe strada si trece o masina, nu ai alta posibilitate decat sa te urci pe o bordura ca sa nu te calce. Imaginati-va acum ca am doi copii mici! Iar ca mine sunt multi in zona.

Si revolta va continua. 

O sa-mi spuneti ca nu se face primavara cu o floare. Asa este! Dar nici nu pot sta asa pasiva in fata acestor comportamente de primate.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Floarea de mac - simbolul sacrificiului soldatilor

-
De vreo saptamana am tot vazut pe strada persoane care purtau in piept o brosa cu un mac. Da, deopotriva barbati si femei, si aproximativ cam aceeasi brosa. Evident ca m-am intrebat ce semnifica. Astfel, am aflat ca macul rosu simbolizeaza si comemoreaza in acelasi timp victimele din razboi. Povestea este asa: In secolul al XIX-lea, cand in timpul razboaielor napoleoniene, pe terenul unde au fost amplsati soldatii morti au crescut multi maci de culoare rosie. Cativa ani mai tarziu, in 1914, in nordul Frantei si in Flandra, dupa Primul Razboi Mondial, medicul militar canadian John McCrae a observat si a descris poetic macii rosii (pe care o gasiti aici ). Poemul lui, "In Flanders Fields", este bine cunoscut si in zilele noastre. In mod special, macii au fost alesi pentru a portretiza sacrificiul nepretuit al colegilor sai morti. De atunci, macul a devenit un simbol al celor care au murit in Primul Razboi Mondial si in razboaiele ulterioare. Macii din plastic folositi pentr
Citiți mai multe

Amintiri dintr-o zi de iarna

-
Astazi, pentru ca este luni, pentru ca este soare afara, pentru ca sunt unii care incearca din rasputeri sa-mi strice ziua, spuneam ca azi incerc sa ma binedispun. Ce-ar putea sa-mi trezeasca un zambet in coltul gurii? O amintire din copilarie. Am vazut prognoza pentru zilele urmatoarea si mi-am adus aminte de perioada in care eram copil, la mama acasa. Cred ca eram prin clasa a III-a, mai era o saptamana de scoala inaintea vacantei de iarna. A nins in ziua de duminica si duminica noaptea atat de mult, incat luni dimineata n-am putut sa mergem la scoala. In perioada respectiva, in satul in care m-am nascut, nu prea erau masini, astfel ca nu era nici interes sa se dezapezeasca. Pana marti, din cauza vantului, ajunsese zapada in valuri, unele pana la streasina casei. Noi copii din cartier ne facusem cotloane prin zapada si "colindam" pe crestele zapezii. Ne distram teribil cand un copil, care era mai plinut asa, cadea cu zapada sub el. Rai, da, sigur ca eram si putin rai, da
Citiți mai multe

un nou inceput - o continuare

-
Zilele trecute m-am auzit cu prietena mea care, din vorba in vorba ma intreaba de ce nu mai scriu pe blog. Si de atunci imi tot pun intrebarea: oare de ce nu mai scriu pe blog? Ca doar imi placea. Asa ca astazi am zis sa verific cand a fost ultima postare.  Coincidenta sa nu, fix acum 1 an, pe 27 ianuarie am scris ultimul post, unul trist, despre unul dintre bunici.  Asadar, o sa incerc sa scriu cat mai mult si mai consistent. Deja am urmatorul subiect in minte! Avia astept sa-l astern pe hartie, cum se spune. 
Citiți mai multe