O zi, dar nu ca oricare alta
Se anunta o zi plina, multe de facut si cu multa energie, asa ca, inca de dimineata am incercat sa ma incarc cu rabdare. Ploua foarte tare, batea vantul, nimic neobisnuit, vreme de UK. Sotul ma suna daca ma descurc, sa-l duca el pe cel mare la gradi. Eu, stiind ca trebuie sa lipseasca toata dupa amiaza de la serviciu, il refuz, gandindu-ma ca oricum ultimele zile au fost la fel: vreme proasta si eu busy. Pun copchilul mare in carut cu nailonul in cap, pe cel mic in sistem la purtator. Ma enervez putin ca lasasem carutul intors invers si cu cel mic in sistem m-am chinuit ceva sa-l reasez. Plecam. Pe drum cel mare bazaia: ca-l deranjeaza pantalonii, ca nu vede - ploua, deci, ce sa vezi?!?. Pe la jumatatea drumului ma plesneste: am uitat geanta cu mancare. Respir adanc, intorc carutul si-mi spun in minte: asta e, linisteste-te, o sa intarziem, nu e ca si cum se intampla zilnic, o sa inteleaga educatoarele. Luam geanta (o uitasem in garaj, cand m-am enervat cu carutul) si pornim voinices