O zi, dar nu ca oricare alta

-
Se anunta o zi plina, multe de facut si cu multa energie, asa ca, inca de dimineata am incercat sa ma incarc cu rabdare.
Ploua foarte tare, batea vantul, nimic neobisnuit, vreme de UK. 
Sotul ma suna daca ma descurc, sa-l duca el pe cel mare la gradi. Eu, stiind ca trebuie sa lipseasca toata dupa amiaza de la serviciu, il refuz, gandindu-ma ca oricum ultimele zile au fost la fel: vreme proasta si eu busy.
Pun copchilul mare in carut cu nailonul in cap, pe cel mic in sistem la purtator. Ma enervez putin ca lasasem carutul intors invers si cu cel mic in sistem m-am chinuit ceva sa-l reasez. 
Plecam. Pe drum cel mare bazaia: ca-l deranjeaza pantalonii, ca nu vede - ploua, deci, ce sa vezi?!?. Pe la jumatatea drumului ma plesneste: am uitat geanta cu mancare. Respir adanc, intorc carutul si-mi spun in minte: asta e, linisteste-te, o sa intarziem, nu e ca si cum se intampla zilnic, o sa inteleaga educatoarele.
Luam geanta (o uitasem in garaj, cand m-am enervat cu carutul) si pornim voiniceste spre gradi. La un moment dat se inteteste vantul si exact in acelasi timp ia nailonul de pe carut si-mi da umblela peste cap - s-a rupt. Maxim!
Incep sa bombani nervoasa, ii zic si sotului vreo doua (dar nu cu glas tare, ca doar el se oferise) si plecam asa, fara umbrela. 
Incerc sa-i tin cumva mana peste fata copchilului, dar el voia sa vada, si oricum, doar picura.
Pe drum ma intalnesc cu o prietena si-mi da umbrela ei. Initial am refuzat, din politete, dar apoi am luat-o pentru cel mic. Ajungem intr-un final la gradi. Toate bune si frumoase!.
Ma intorc acasa, adorm copchilul si ma conversez cu fetele pe telefon: trebuia sa mergem sa decoram sala, unde avea loc petrecerea de Craciun de dupa-amiaza.
Acolo, ce sa vezi: ne-au schimbat sala, aranjatul meselor, noi aveam decoratiuni pentru 3 mese lungi, ei pusesera 10 mese rotunde (pentru 100 de copii). Pana pe la 1 ne-am agita sa improvizam tot felul de variante sa arate decent. 
Ajung din nou acasa, mancam ceva, pun copchilul la somn. La 3 plec cu el la petrecere, sotul urmand sa-l colecteze pe cel mare de la gradi, sa-l schimbe si sa-l aduca. 
La 4.30 incepe balamucul: verifica bilete, verifica sa aduca mancarea, mai stai si cu copchii care, ba se plictiseau (dupa juma de ora de magician), ba le era foame, somn etc. 
Apoi stai si imparte carti - ajutor de Mos Craciun (partea asta mi-a placut cel mai mult)!
Seara s-a terminat la un pui in oala si un pahar de vin cu prieteni, pe care il pusesem de dimineata. 
What a day! 
Acum cand scriu sunt dupa o alta zi foarte plina: organizat coffee morning la Community, mers la coafor, petrecere la un coleg de la gradi. Urmeaza week-endul, si ala plin!
Insa ii multumesc lui Dumnezeu pentru sanatate si prietenilor ca sunt aproape! 

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Floarea de mac - simbolul sacrificiului soldatilor

-
De vreo saptamana am tot vazut pe strada persoane care purtau in piept o brosa cu un mac. Da, deopotriva barbati si femei, si aproximativ cam aceeasi brosa. Evident ca m-am intrebat ce semnifica. Astfel, am aflat ca macul rosu simbolizeaza si comemoreaza in acelasi timp victimele din razboi. Povestea este asa: In secolul al XIX-lea, cand in timpul razboaielor napoleoniene, pe terenul unde au fost amplsati soldatii morti au crescut multi maci de culoare rosie. Cativa ani mai tarziu, in 1914, in nordul Frantei si in Flandra, dupa Primul Razboi Mondial, medicul militar canadian John McCrae a observat si a descris poetic macii rosii (pe care o gasiti aici ). Poemul lui, "In Flanders Fields", este bine cunoscut si in zilele noastre. In mod special, macii au fost alesi pentru a portretiza sacrificiul nepretuit al colegilor sai morti. De atunci, macul a devenit un simbol al celor care au murit in Primul Razboi Mondial si in razboaiele ulterioare. Macii din plastic folositi pentr
Citiți mai multe

Amintiri dintr-o zi de iarna

-
Astazi, pentru ca este luni, pentru ca este soare afara, pentru ca sunt unii care incearca din rasputeri sa-mi strice ziua, spuneam ca azi incerc sa ma binedispun. Ce-ar putea sa-mi trezeasca un zambet in coltul gurii? O amintire din copilarie. Am vazut prognoza pentru zilele urmatoarea si mi-am adus aminte de perioada in care eram copil, la mama acasa. Cred ca eram prin clasa a III-a, mai era o saptamana de scoala inaintea vacantei de iarna. A nins in ziua de duminica si duminica noaptea atat de mult, incat luni dimineata n-am putut sa mergem la scoala. In perioada respectiva, in satul in care m-am nascut, nu prea erau masini, astfel ca nu era nici interes sa se dezapezeasca. Pana marti, din cauza vantului, ajunsese zapada in valuri, unele pana la streasina casei. Noi copii din cartier ne facusem cotloane prin zapada si "colindam" pe crestele zapezii. Ne distram teribil cand un copil, care era mai plinut asa, cadea cu zapada sub el. Rai, da, sigur ca eram si putin rai, da
Citiți mai multe

Educatia financiara si importanta ei in viata copilului

-
 Citeam zilele trecute articole din revista Educatie financiara pe intelesul tuturor  si cat de important este acest aspect atat pentru noi adultii, dar mai ales pentru cei mici. Noi nu am primit acest tip de educatie, nu am stiut care sunt coonsecintele si multe dintre noi am ajuns sa platim mai mult decat ar fi fost normal sau chiar am esuat in relatia cu banii.  Redau mai jos doar in paragraf dintr-un articol din revista ca sa vedeti si sa constientizati importanta: "Educaţia financiară reprezintă o formă distinctă de activitate educaţională al cărei scop este să pregătească elevii pentru a dobândi abilităţi de management al banilor şi de adoptare a deciziilor care au consecinţe financiare, utilizând forme şi activităţi de învăţare diversifícate." Ai nostri kinderi sunt mici, insa am facut un experiment pe care sigur il mai repetam. Cel mare isi dorea tare mult o undita (nu stiu de unde i-a venit). Initial a zis ca o sa-i scrie lui Mos Craciun, ba si-a facut si prpriul c
Citiți mai multe