Matase Alba

Dupa cum multi dintre voi stiti, sunt la o baza NATO, insa marea majoritate sunt englezi. Asa am aflat despre stilul de viata al acestora, cu bune si cu rele. Iar in mintea mea am inceput sa fac o comparatie cu ce avem sau mai degraba cu ce nu avem la noi, in sistemul militar. Proasta idee! Pentru ca nu prea am ce compara. E undeva intre mere si sfecla! Cei care aveti contact intr-un fel sau altul cu armata romaneasca aveti o ided despre praful care umple necesitatile din sistem, insa marea majoritate a populatiei inca mai are impresia ca armata face si drege. Face, da, dar cum si cu ce poate. In caz de inzapezire sunt cantonati in unitati toti, insa trebuie sa lucreze cu 5 lopeti. Ceilalti ce sa faca, daca nu au cu ce? Si te mai miri ca 5muncesc si 20 se uita. Dotarile sunt tot un praf, camioane vechi de 40 de ani, masini ce transporta documente (de altfel foarte importante) fara frani, oameni care se chinuie sa-si faca treaba cat pot de bine, dar cu ce au. Biiine, sunt si perso

Duminica, ora 9:00 dimineata. Ne hotaram sa dam o fuga pana la Lidl pentru niste cumparaturi. Voiam sa ajungem acasa pana la 12, pentru ca aveam musafiri. Ne foim, ne sucim...ajungem la 9:30. Cand, ce sa vezi? Magazinul inchis! Duminica deschid la 10:00. Buun! Mai aveam de luat si niste jucarii de la un alt magazin aproape, asa ca ne gandim sa mergem acolo pana se deschide. Ajungem si...daaa, deschid la 10:30. Uhhhh! Ne intoarcem si vedem BM (magazin cu de toate, inclusiv jucarii). Parcam si cand colo...nuuuu...deschid la ora 12:00. Mai oameni buni, dar chiar asa? Eu inteleg ca e duminica, dar totusi!...mai rau ca italienii!!! Sa va mai spun ca toate magazinele, inclusiv supermarketurile inchid la 4pm, duminica? Nu va mai spun! Decidem sa mergem la Lidl, intre timp se facuse 10:00. Iesim pe la 11:30 si, ce sa vezi? Masini multe pe strada, oameni peste tot, aglomeratie, trafic...parca dupa ora 11:00 s-a trezit toata lumea!

Va povesteam anul trecut de experienta noastra minunata cu baia si modalitatea de lucru a angajatilor. Stii, nu te astepti la asa "melancolie" din partea lor, stii cat de corecti si ok sunt englezii. Si totusi... Se pare ca principiul "noi ne facem ca muncim" se aplica peste tot, la firmele cu capital de stat. Dar sa n-o mai lungesc si sa va povestesc cateva intamplari banale si amuzante (acum ma amuz ca la momentul respectiv m-am cam enervat). Becul de afara Cand ne-am mutat in casa in care locuim, am facut o lista cu lucrurile stricate sau care nu functionau la parametri, si am scris inclusiv de becul de afara, ce se aprinde la orice miscare (teoretic pt hoti). Va dati seama ca n-a facut nimeni nimic, pana intr-o zi cand a venit politia in cartier si a cerut sa ne asiguram ca functioneaza. Facem programare la firma care se ocupa de administrarea caselor - peste 2 saptamani. Vine ziua cu pricina. Vad ca parcheaza o masina insa vreo jumatate de ora nu iese ni

Nu sufar cizmele de cauciuc! Pot sa fie ele cu flori, desene, roz sau verzi, nu-mi plac. Si asta mi se trage din copilarie! Cand eram mica, acasa la parintii mei nu era astfalt, asa ca in zilele ploioase se facea un noroi de neinchipuit. Iar mama, evident, ma trimitea la scoala cu cizmele. Erau negre si urate ( nu aparuse moda cu cele colorate), mi se pareau grele si parca ma impiedicam mereu. Mereu bombaneam si ma revoltam pe vreme si pe noroi. Am venit in UK si am rezistat un an, dar nu se mai poate. Aici trebuie sa ai cizmele pentru zilele alea nesuferite cu ploaie, invartita de vant si rasplatita cu frig. Asa ca mi-am calcat pe inima si mi-am cumparat cizme. Sunt tot negre si urate (chiar daca au flori colorate pe ele) si tot mi se par grele si incomode. Eh...sa speram ca nu voi avea nevoie de ele prea mult!