Matase Alba

Zilele trecute primesc pe telefon urmatorul mesaj (redau cu exactitate, desi ma chinui un pic): buna.cf.mai.gagiko.da.mi.sh.mie.o.gurita.pwp Incerc sa descifrez mesajul, mai ales ca eu sunt de pe timpurile alea vechi in care scrii normal, fara prescurtari, fara sh...Si ma gandesc la cine ar putea sa faca o gluma, e drept cam proasta. Dat fiind ca in ultimele zile am tot schimbat telefoanele si nu mai gasesc niciun nume+numar la un loc, incept sa caut sa-l identific. Nu gasesc persoana, drept urmare ma apuc si sun: - Buna - Buna - Cu cine vorbesc? - Eu sunt Sorin (si a spus-o de parca ar fi trebuit sa-l stiu). - De unde ai numarul meu? Ma cunosti de undeva? - Am trimis la nimereala acelasi mesaj la pest 100 de numere de telefon... si s-a apuca sa-mi povesteasca de la istorii lumii, drept urmare am inchis telefonul. Apoi m-a apucat rasul si m-am gandit "Multi nebuni pe lumea asta".

"Nu mai avem timp sa iubim" spunea un vers dintr-un cantec si are mare dreptate. Suntem intr-o continua alergare, trecem de la una la alta, credem ca avem timp si pentru iubire, dar nu...nu o sa mai avem timp. Punem prioritatile in ordine, insa iuire e pe ultimele locuri. Punem cariera pe primul loc, punem prolemele pe altul, dar ce e bun si frumos lasam deoparte. Suntem rai, facem rau fie ca vrem sau nu, ii ranim pe cei de langa noi, nu constientizam ca tot ei sunt cei care vor fi alaturi intotdeauna. Ne ne dam seama ca nimeni si niciodata nu ne vor lasa la greu, nu vor suporta durerea noastra si o vor alina. Trebuie sa iubim, sa ne schimbam prioritatile, sa facem loc in inima noastra bucuriei, veseliei si iubirii. Trebuie sa o facem acum, cand nu e prea tarziu.

Dimineata la ora 9 ma infiintez la posta de langa mine sa platesc rata. Platesc de obicei la ei pentru ca au programul mai lung decat la o banca si e langa mine. Revin, ajuns pe la 9 si era multa lume. din cele 6-7 case, doar 3 erau deschise si doar la una puteam sta...adica unde era coada cea mai mare...foarte mare. Ma asez rabdatoare la coada, destul de zen asa (dormisem bine). Pe la jumatatea drumului spre casa, era deja 09:45, se spune de la casierie ca la ora 10 se va mai deshide inca o casa, langa. Va dati seama ca toate persoanele se apucase sa se mute la casa ce se va deschide ABIA peste 15 minute. S-a creat o harmalaie de nu-mi venea sa cred. Toata lumea tipa pe acolo, care in ce ordine a stat la coada. Of, Doamne! intre timp, s-a mai intamplat un "eveniment": o doamna de la un alt ghiseu ridica un colet. Si cand i se aduce coletul acesta era deschis. I-a spus celei care lucra ca nu poate sa-l primeasca asa, si vrea sa discute cu Diriginta Postei. Dna de la posta foa

Ma suna tatal meu aseara si azi sa-mi spuna sa nu merg sau sa trec cumva pe la manifestatii. Initial am luat in deradere, apoi m-am ofuscat, parca prea insista. In cele din urma am inceput sa ma gandesc la chestia asta: venea de la o persoana care a trait Revolutia din '89, venea de la un parinte care a vazut si a auzit multe si care se teme pentru copilul sau. Nu sunt o patrioata, nu am fost niciodata. Am lucrat la guvern, dar asta nu inseamna ca nu i-am condamnat atunci cand am considerat necesar, insa niciodata nu m-am gandit sa merg la manifestatii. Nu-mi place tara in care traiesc, din cauza sistemului, dar sunt si constienta ca nu poti sa-l schimbi decat printr-o miscare. Insa noi nu avem cultura manifestarilor, noi nu stim sa ne cerem drepturile, noi nu stim sa schimbam. Si atunci la ce bun? Nu zic ca cei care merg si protesteaza fac rau. Nu. Foarte bine ca au curajul sa o faca, insa foarte multi dintre ei nu stiu pentru ce s-au adunat. Si atunci repet: la ce bun?