Matase Alba

* Au reclama la televizor: ajutorarea unui centru de...magari. Da, da, de magari! Stiam de centre pentru caini, pisici, dar de magari nu auzisem. * Au magazine, cu lucruri foarte bune la 1£. Chiar asa se si numesc: One Pound sau Pound Land. Si nu, nu sunt second hand. * Vand la supermarket 80% din medicamentele uzuale, inclusiv pentru copii. * Au la televizor videoclipuri cu gay - multe. Nu, nu am nicio problema cu ei, doar mi se par multe ca numar si ostentative. * Nu au caini vagabonzi pe strada - sau cel putin eu n-am vazut. In schimb veverite...cu duiumul. * Cand au reduceri, chiar sunt reduse pe bune, nu ca la noi - cres pretul cu o saptamana inainte. * Berea neagra are gust de caramele cu alcool. * Pentru mare parte dintre programele de la TV au asigurata subtitrare. Pentru cei care vor sa invete engleza este de un real ajutor. Dar pentru ei, de ce? ...o sa mai revin la lista asta!

M-am tot gandit cum sa scriu articolul asta, ca sa nu para nici negativist, nici fitos. Asa ca vreau sa precizez de la inceput ca sunt strict experientele mele culinare, raportate la modul cum am fost obisnuita. Prima data cand am mancat in Uk a fost la hotel. Am cerut niste paste, sotul o pizza, iar cea de-a treia persoana niste orez cu legume. Oameni buni, niciunul dintre felurile de mancare nu a fost comestibil. Ulterior, luam mancare gatita de la supermarket. Dupa 2 saptamani la hotel mi se luase de micul dejun: fasole, carnati, ciuperci sote, rosii pe gratar, omleta si bacon prajit. Le-am combinat in toate felurile posibile. Eh, nu, ei mananca toate cele enumerate mai sus intr-un singur platou - dimineata. Alte experiente, alte neasteptari. Foarte multe sosuri, prajeala cat cuprinde (inclusiv faimosul "fish&chips"), insa iute....ingrozitor de picant. Va spun, ingrozitor de iute, de nu-ti revii 2 zile. Zici ca mananci la un restaurant indian, care vrea sa-ti faca

O sa incep prin a spune ca nu-mi place sa alerg. Am mai fost prin IOR cand eram in tara, insa nu ma incanta. Insa alergatul prin ploaie si frig...iese total din discutie. Eh...englezii astia asta fac: nu conteaza ca e frig, cald, soare, vant sau ploua torential...ii vezi toata ziua ca alearga. Dimineata, seara, in pauza de pranz (da, da, in pauza de pranz de la serviciu), te intalnesti cu ei pe strada alergand. Acum cateva zile ploua marunt, eu cu geaca de munte, blugi si umbrela in cap - ei cu tricou, pantaloni scurti si alergau. Ciudati...sotul ii admira (da, si asta alearga si pe vreme rea, dar macar e mai imbracat!). Da, intr-adevar, au o cultura a sportului bine dezvoltata femei si barbati deopotriva...insa vorbesc de cei de aici din baza! (Asta pentru ca prin oras am vazut o groaza de femei 4 × 4 si nu sunt deloc gratioase). Si mai au o ciudatenie: nu se imbraca! Nu, nu umbla goi, dar pe temperaturi de 10grade ei sunt in tricou. Asa ii imbraca si pe copii: un tricou cu mane

Acum o luna m-am inscris la cor. Da, da, stiu...mi s-a mai spus, mai lipseste sa ma duc la  "Romanii au talent"... Intr-adevar, acum multi, multi ani am mai avut o tentativa de a canta intr-un cor, doar ca era bisericesc. Nimic nou, oricum stiam versurile pe dinafara. Acum, la primirea unei oferte am zis: De ce nu? Apoi, m-am inmuiat si nu prea mai aveam chef, insa sotul meu a insistat, iar acum ii multumesc. Revenind... M-am inscris la cor iar de o luna, in fiecare miercuri seara merg si cant. Pentru cunoscatori sunt Altista (asta stiu de la prima mea tentativa). Melodiile sunt foarte interesante, unele mai triste, alte mai vesele si antrenante. Doamnele sunt destul de dragute, se comporta toate ca o mare familie (se stiu de mai multa vreme), iar pe mine m-au primit cu bratele deschise (chiar fara nicio urma de meschinarie).  Am studiat si siteul Military Wives Choir  si am aflat ca astfel de grupuri sunt in mai multe tari, ceea ce le da o nota mai internationala

De vreo saptamana am tot vazut pe strada persoane care purtau in piept o brosa cu un mac. Da, deopotriva barbati si femei, si aproximativ cam aceeasi brosa. Evident ca m-am intrebat ce semnifica. Astfel, am aflat ca macul rosu simbolizeaza si comemoreaza in acelasi timp victimele din razboi. Povestea este asa: In secolul al XIX-lea, cand in timpul razboaielor napoleoniene, pe terenul unde au fost amplsati soldatii morti au crescut multi maci de culoare rosie. Cativa ani mai tarziu, in 1914, in nordul Frantei si in Flandra, dupa Primul Razboi Mondial, medicul militar canadian John McCrae a observat si a descris poetic macii rosii (pe care o gasiti aici ). Poemul lui, "In Flanders Fields", este bine cunoscut si in zilele noastre. In mod special, macii au fost alesi pentru a portretiza sacrificiul nepretuit al colegilor sai morti. De atunci, macul a devenit un simbol al celor care au murit in Primul Razboi Mondial si in razboaiele ulterioare. Macii din plastic folositi pentr

Ca sa nu facem nota discordanta, dar entuziasmati de ceea ce fac englezii, am zis sa sarbatorim si noi Halloween-ul. Nu, nu cum se sarbatoreste in SUA sau ce se vede la TV si nici ca la noi (stiti cum se sarbatoreste la noi: se preia cum se considera). Deci, ne-am apucat de documentat si am aflat ca: Halloween  este o sărbătoare de origine  celtică , preluată astăzi de multe popoare din lumea occidentală, ea răspândindu-se în  secolul al XIX-lea  prin intermediul imigranților  irlandezi  din  Statele Unite ale Americii .   Numele provine din  limba engleză , de la expresia  All Hallows' Even , numele sărbătorii creștine a  tuturor sfinților , sărbătoare cu care Halloweenul a devenit asociat în țările unde predomină  creștinismul occidental  —  catolic  și  protestant , deoarece în aceste culte creștine ziua tuturor sfinților este sărbătorită pe  1 noiembrie (Wikipedia) . Mai mult, mi-am pus sotul sa-si intrebe colegii de munca englezi ce presupune mai exact

Am incercat sa fac o retrospectiva a lunii Octombrie cu cartile pe care am apucat sa le citesc. De obicei citesc seara, dupa ce adoarme piticul. Sa vedem: • Imi pare rau, sunt asteptata - Martin Lugand • Vanatorii de zmeie - Khaled Hosseini • Cea asteptata - Kathleen McGowan • Viata e usoara, nu-ti face griji - Martin Lugand • Infernul de gheata - Lincoln Child • Bastarda Istambulului - Elif Shafak: inceputa de mai bine de o saptamana, trag de ea, dar parca merge greu de tot.... Pentru luna Noiembrie nu mi-am propus inca nimic. Sa vad ce-mi face cu ochiul sau ce recomabdari mai primesc de pe grupurile de lectura.