Matase Alba

Am avut o copilarie fericita... Nu e prima data cand o spun si nici prima data cand scriu despre asta. Cateodata imi amintesc de nazbatiile pe care le faceam si imi starneste zambete. Da, am fost un copil fericit, la tara, zburdam (la propriu) de dimineata pana seara, in lung si-n lat, nu-mi trebuia nici mancare de multe ori. Zilele trecute cand ma dadeam cu crema pe maini si eram asa intr-o stare usor euforica, relaxata, nu stiu cum ma uitam la maini si am revazut "semnele bunei purtari", cum bine zicea mama. Da, mi-au ramas cateva semne pe maini/fata si fiecare dintre ele imi aminteste de o intamplare. De exemplu, pe degetul aratator de la mana dreapta am un punct alb, ca o ridicatura de 2mm patrati. Pai asta imi aminteste de o zi in care mama era plecata si m-a rugat sa intretin focul in soba, sa nu se faca frig. Ei, evident ca eu m-am luat cu joaca si am uitat. Cand mi-am amintit, nu mai erau decat cativa carbuni. Ce m-am gandit eu? Sa pun repede lemne si sa incerc sa

Astazi voi scrie despre experienta usor nefericita la o clinica privata. Vreau de la inceput sa precizez ca nu intentionez in niciun fel sa fac reclama buna/proasta nici uneia dintre ele, doar voi povesti faptele asa cum s-au petrecut. Doctorul meu imi recomanda sa merg la un coleg de-al lui la Medicover sa fac o analiza. Prima experienta e chiar buna, chiar imi e simpatic doctorul. La doua luni trebuie sa repet analiza. Drept urmare, sun de luni pentru saptamana urmatoare marti sau miercuri (doar in zilele astea este acest doctor). Mi se comunica faptul ca doctorul va fi in concediu pentru urmatoarele 3 saptamani. Dat fiind ca era musai sa fac analiza, o rog pe domnisoara sa ma programeze la cine are liber in program. Buun ! Ma programeaza pentru marti la ora 18.00. Minunat !  Si stau linistita o saptamana intreaga, imi fac programul astfel incat sa ajung. Luni, cu o zi inainte primesc mesajul de rigoare ca sunt programata la dna dr. X, iar daca nu pot ajunge sa trimis sms cu

Mi-am dat seama de ce ma agit asa, ca acidu'n sticla, de ceva vreme...aseara meditam incet, linistita si am avut o revelatie: da, eu nu-mi mai gasesc locul in ceea ce fac. S-au schimbat foarte multe, s-au stricat foarte multe lucruri, ce mergeau bine inainte si nu-mi mai place nimic din ce gasesc in jur. Da, este adevarat ca mi se pregateste o experienta si o aventura pe termen lung, dar asta este pe plan personal, drept urmare n-are legatura. Sunt o persoana activa si multi dintre cei care au lucrat cu mine stiu lucrul asta. Si nu numai asta. Sunt o persoana implicata si imi place sa rezolv lucruri, sa schimb lucruri, sa ramana ceva construit. Nu, n-am de gand sa ma laud. Doar vreau sa punctez faptul ca luandu-mi cele de mai sus, nu ma mai simt utila. Si atunci, da, nu mai muncesc cu drag, nu ma mai trezesc zambitoare pentru o noua zi. Nu ma mai stimuleaza nimic din ce era anterior. Sa schimb ceva, nu? Am incercat, dar n-am reusit. Nu dau vina pe nimeni, poate pe sistemul de &q

Mi-am calcat aseara rochia la care ma gandisem de vreo cateva zile s-o imbrac...acum daca tot s-a incalzit afara. De dimineata o imbrac si...ce sa vezi? Nu-mi mai venea...din cauza noii mele achizitii :). Buun ! Incep sa mai rascolesc prin dulap dupa vreo rochie "decenta" (care sa nu necesite calcat) si care sa fie mai pentru sezon. Ma imbrac...avea cateva cute, dar ...zic ca merge. Merg la baie sa ma machez. Fondul de ten era pe terminate si ma gandesc (gandurile astea sunt pentru ora 6.20 dimineata) sa scot ce mai e din el, pentru ca apoi sa-l arunc. Cand, ce sa vezi...imi sare capacul plin cu fond de ten direct pe rochie (rochie alba cu mici dungi negre). Deja eram un car de nervi ! ! ! Merg din nou si rascolec prin sifonier, doar, doar mai gasesc ceva adecvat...am gasit ceva rezonabil. A nu se intelege ca n-am rochiile calcate, ci doar ca n-am trecut la sezonul de vara, cum este acum afara. Cam asa mi-a inceput ziua...sa vedem ce mai urmeaza... !