Amintiri cu semne de buna purtare
Am avut o copilarie fericita...
Nu e prima data cand o spun si nici prima data cand scriu despre asta. Cateodata imi amintesc de nazbatiile pe care le faceam si imi starneste zambete. Da, am fost un copil fericit, la tara, zburdam (la propriu) de dimineata pana seara, in lung si-n lat, nu-mi trebuia nici mancare de multe ori.
Zilele trecute cand ma dadeam cu crema pe maini si eram asa intr-o stare usor euforica, relaxata, nu stiu cum ma uitam la maini si am revazut "semnele bunei purtari", cum bine zicea mama.
Da, mi-au ramas cateva semne pe maini/fata si fiecare dintre ele imi aminteste de o intamplare.
De exemplu, pe degetul aratator de la mana dreapta am un punct alb, ca o ridicatura de 2mm patrati. Pai asta imi aminteste de o zi in care mama era plecata si m-a rugat sa intretin focul in soba, sa nu se faca frig. Ei, evident ca eu m-am luat cu joaca si am uitat. Cand mi-am amintit, nu mai erau decat cativa carbuni. Ce m-am gandit eu? Sa pun repede lemne si sa incerc sa-l aprind...sufland in carbuni. Am suflat eu ce-am suflat pana mi-a sarit o scanteie mai maricica pe deget. Da, focul l-am aprins dar m-a durut si degetul.
Un alt semn, de taietura, il am la degetul mic de la mana stanga. Imi amintesc ca eram cu gasca de prieteni si la un paraias am gasit stuf. Asa ca ne-am gandit sa-l culegem. Numai ca noi, atat de destepti, voiam sa culegem stuful cu mainile goale, fara niciun instrument. Asa ca m-am taiat la deget destul de rau, ca de la atata sange am lesinat. Ceilalti m-au adus acasa, la mama, mai mult pe sus.
In frunte am o mica adancitura, devenita cu timpul aproape insesizabila. Asta pentru ca n-am fost ascultatoare, m-am smuncit din mainile mamei si in ziua de Paste mi-am spart capul de astfalt. Si acum parca imi amintesc felul in care am cazut.
Evident ca la momentele respective nu era nimic de ras, insa acum imi amintesc si imi starneste zambete. N-am fost un copil prea cuminte, dar probabil ca nici nu mi-as fi dorit sa fiu unul.
Nu e prima data cand o spun si nici prima data cand scriu despre asta. Cateodata imi amintesc de nazbatiile pe care le faceam si imi starneste zambete. Da, am fost un copil fericit, la tara, zburdam (la propriu) de dimineata pana seara, in lung si-n lat, nu-mi trebuia nici mancare de multe ori.
Zilele trecute cand ma dadeam cu crema pe maini si eram asa intr-o stare usor euforica, relaxata, nu stiu cum ma uitam la maini si am revazut "semnele bunei purtari", cum bine zicea mama.
Da, mi-au ramas cateva semne pe maini/fata si fiecare dintre ele imi aminteste de o intamplare.
De exemplu, pe degetul aratator de la mana dreapta am un punct alb, ca o ridicatura de 2mm patrati. Pai asta imi aminteste de o zi in care mama era plecata si m-a rugat sa intretin focul in soba, sa nu se faca frig. Ei, evident ca eu m-am luat cu joaca si am uitat. Cand mi-am amintit, nu mai erau decat cativa carbuni. Ce m-am gandit eu? Sa pun repede lemne si sa incerc sa-l aprind...sufland in carbuni. Am suflat eu ce-am suflat pana mi-a sarit o scanteie mai maricica pe deget. Da, focul l-am aprins dar m-a durut si degetul.
Un alt semn, de taietura, il am la degetul mic de la mana stanga. Imi amintesc ca eram cu gasca de prieteni si la un paraias am gasit stuf. Asa ca ne-am gandit sa-l culegem. Numai ca noi, atat de destepti, voiam sa culegem stuful cu mainile goale, fara niciun instrument. Asa ca m-am taiat la deget destul de rau, ca de la atata sange am lesinat. Ceilalti m-au adus acasa, la mama, mai mult pe sus.
In frunte am o mica adancitura, devenita cu timpul aproape insesizabila. Asta pentru ca n-am fost ascultatoare, m-am smuncit din mainile mamei si in ziua de Paste mi-am spart capul de astfalt. Si acum parca imi amintesc felul in care am cazut.
Evident ca la momentele respective nu era nimic de ras, insa acum imi amintesc si imi starneste zambete. N-am fost un copil prea cuminte, dar probabil ca nici nu mi-as fi dorit sa fiu unul.
Comentarii