Matase Alba

Cand am inceput sa citesc varianta  ei ( ”Constance. Tragica și scandaloasa viață a doamnei Oscar Wilde” - Franny Moyle ) eram suparata pe el pentru modul in care s-a comportat, a dezamagit-o, a umilit-o prin relatia lui cu un barbat si intr-un final a lasat-o fara niciun ban sa-si creasca copilul, caci a ajuns la faliment. Asta in loc sa se ocupe de opera lui (Arta, cum ii spunea), de faima si de banii pe care reusea sa.i castige cu fiecare noua scriere. Acum sunt la jumatatea cartii lui ( "De profundis" - Oscar Wilde ), o lunga scrisoare catre cel care i-a adus caderea, lordul Alfred Douglas. Isi recunoaste nu numai vina fata de familia sa, dar si lasitatea. Nu a fost in stare sa rupa aceasta legatura canceroasa, a fost prea slab, a iubit prea mult. Celalalt a profitat de aceasta slabiciune. Parca nu mai sunt asa de "suparata", incerc sa-l inteleg, dar sunt revoltata pe celalalt. Fiecare cu varianta lui. Adevarul e undeva la mijloc, la mijlocul acestui trio.

Am stat cateva zile la Brasov. Un oras dragut, cu multa istorie adunata in cladirile din centrul istoric, dar cel mai important: un oras curat. Da, ne uimeste o normalitate, insa traind de aproape 15 ani in Bucuresti, va dati seama de diferenta. Si oamenii de acolo parca sunt mai calzi, mai linistiti, cu un foarte mult bun simt. M-am plimbat prin centru, prin parc, pe stradute si mi-a placut. Am mai fost in Brasov, dar de data asta am stat o saptamana si jumatate, adunat. Cazarea a fost foarte buna - Pensiunea Terezia, pe care o recomand cu mult drag. Am stat in garsoniere (are si camere simple), curate, camerele sunt spatioase, cu bucatarie amenajata. Chiar in a doua garsoniera e camera separata pentru bucatarie, un living (unde se afla o canapea extensibila si masa cu scaune) si dormitorul. Ganditi-va ca noi am fost cu un copil mic de 4 luni, astfel ca locatia este potrivita si pentru familii cu copii. Singurul inconvenient este baia, cam micuta, dar nu m-a deranjat. Pensiunea

Nu vreau sa fac nici analiza si nici sa intru in polemici, dar parca totul in jur se intampla pe dos. Am avut Brexit, cand nimeni (sau aproape nimeni) nu credea. S.au dezbatut si inca mai sunt idei dezbatute si acum pe aceasta tema, iar britanicii parca ar da inapoi. Pai n.au stiu ce inseamna de fapt Brexit...lol! Apoi am avut parte de campania electorala din SUA, idei, concepte, paradigme si totul s.a redus la un vot impotriva sistemului. Nu un vot pro Trump, ci impotriva sistemului, dat de clasa mijlocie. Ca sa nu mai zic ca si ei au un sistem electoral care, pentru prima data le.a dat scorul peste cap. Cum e ca un candidat sa castige la votul popularitatii, insa celalalt sa iasa invingator? Cred ca nici ei nu stiu(americanii), drept dovada protestele din strada. Acum, la cald, avem rezultatul(neconfirmat oficial) alegerilor din Republica Moldova. Aici chiar nu inteleg de ce populatia a votat un pro.rus. Ca n.au avut de.a lungul istoriei si pana acum niciun beneficiu real din rela

N.am mai scris...iar... Si din lipsa de timp dar si de idei. N.as putea scrie despre bebei, alaptat, imbracat, nici ce traznai a mai facut, nu pot, nu.mi e caracteristic. Nici alte idei mai interesante nu am. Da, citesc beletristica, stau pe site.urile de stiri, stiu ce se intampla in jurul meu, urmaresc cu interes alegerile din Statele Unite. Intr.adevar sunt linistita. Nu ma stresez ca trebuie sa merg la serviciu si ce probleme erau de rezolvat ( dar sunt foarte dezamagita de ceea ce se intampla sau nu acolo), sunt constienta de rolul meu acum, chiar daca oboseala imi da batai de cap. Voi incerca sa gasesc subiecte interesante despre care sa scriu.

Si uite asa incepe o noua aventura in viata noastra... O aventura placuta, asteptata cu mare drag si emotie, cu lacrimi de fericire si nerabdare. S-a aliniat nerabdarii noastre si si-a inceput existenta mai devreme cu 9 zile decat era planificat. Viata noastra se va modifica radical din acest moment - in bine, evident. Ne vom inarma cu multa rabdare, cu dragoste si caldura si-l vom primi in viata noastra cu bratele deschise, il vom lasa sa ne ghideze viitoarele actiuni, iar noi ii vom indruma pasii spre noua sa aventura. Vom colabora, ne vom coordona si vom izbandi...Impreuna!

Unul dintre vecinii nostri e un batranel simpatic, foarte respectuos si zambitor ( desi ii e tare greu sa aiba grija de sotie, care  se deplaseaza greu). De fiecare data cand ne intalnim, intreaba ce mai fac, imi povesteste cum planteaza flori in fata blocului, dar fara sa stie sotia. De multe ori il vad stand in masina - un Matiz rosu- si asculta muzica. Ieri insa era tare suparat si l-am intrebat care este motivul. Mi-a povestit ca e suparat pe fiul sau ca nu-l mai lasa sa conduca (da, am uitat sa specific ca are 90 de ani, desi nu-i dai atat). - Cum dom'le, sa-mi zica mie ca nu mai sunt in stare? Eu care l-am invatat sa conduca si care i-am aratat pe masina mea cum e mai bine, acum sa-mi spuna ca nu trebuie sa mai conduc? Dar eu nu pot fara masina. Trebuie sa conduc, nu pot altfel. Era asa de simpatic cum se revolta. Pe de alta parte, incercam sa-l inteleg. E foarte greu pentru ei sa-si recunoasca neputinta, mai ales ca se simte in stare. Ei sunt din generatia care au munc

Am terminat de citit "Calea Victoriei" de Cezar Petrescu. Pe parcursul lecturii ma uimea si ma intrista in aceeasi masura veridicitatea lucrurilor relatate, raportate la ziua de azi. E o descriere a vietii din perioada interbelica, urmand suisul si coborasul unor personaje, insa ele pot fi raportate linistit la tot ce se intampla azi, in aceste timpuri, in Romania de azi. Autorul subliniaza atat de minutios caractere si atitudini ale unor oameni implicati intr.o maniera sau alta in viata politica. Se poate observa foarte usor modul de abordare a unui afacerist din petrol imbogatit peste noapte, care pune presiune pe politic pentru avantaje materiale, evident, apoi un lider de partid si ministru care cedeaza acestor presiuni, un procuror care se credea incoruptibil, dar santajat cu soarta fiului sau, cedeaza, in loc sa apere justitia, jurnalisti care scriu la comanda - fie ei politicieni sau afaceristi, fiice care se reped sa isi critice familia, doar ca nu mai aveau haine s

Am facut deja 3 saptamani de cand sunt acasa...nu tu serviciu, nu trezit la 6 am, nu alergat, stres, nervi, agitatie...ritmul cu care eram obisnuita. Si nu te plictisesti?, sunt intrebata deseori. Sincer? Nu, n-am apucat. In primul rand, mi-am facut un mini- program: plimbat/citit dimineata in parc, studiat engleza ( mi-am dat seama ca sunt cam varza- nu ca as fi fost vreodata buna la engleza, dar, totusi...), mi-am facut ordine prin sertare, biblioteca, dulapuri...chestii pe care le amanam de atata vreme. La astea s-a adaugat "plimbatul" pe la doctor, analize, spital, iar analize. Si nu mai pomenesc de faptul ca nu mai sunt ca o caprioara, sa le fac repede, multe, in acelasi timp - acum trebuie sa ma odihnesc dupa orice tip de activitate. Si nu, nu m-am plictisit. Am citit...activitate pe care o ador, am ascultat muzica, m-am relaxat. Si mai e un lucru de care trebuie tinut cont:  nu e o perioada prea lunga, este, daca vreti, linistea de dinaintea furtunii...:)  In per

Am fost in Delta, la Sfantu Gheorghe... M-am decis sa scriu despre asta, dar mai mult despre conditiile de cazare/masa ca sa stie toata lumea despre unii si altii. O sa incep prin a mentiona ca nu e aceeasi locatie de cazare de anul trecut (n-am mai avut bafta sa prindem acolo) si, fiind 9 adulti si un copil de 5 ani, a fost un pic mai dificil pana ne-am decis si pana am gasit. Ne-am oprit la Casa Mihaela . Evident ca nu ne-am dorit nici luxul de pe lume si nici nu am avut pretentii, doar sa fie curat, sa fie amabili si sa ne simtim bine. Buuun Am plecat joi la pranz din portul Tulcea cu barca si am facut 4 ore pe drum. Masina a fost lasata in parcarea din port, pentru care am platit 6 lei/zi. Ajunsi in Sfantu Gheorghe, am fost preluati de proprietar. Casa este aproape de centrul satului (pentru cine nu a mai fost in Sfantu Gheorghe trebuie sa mentionez ca in 30 minute la pas domol ai vazut fiecare casuta....deci e micut). Am avut la dispozitie 4 camere, din care 2 cu baie separa

Am fost joia trecuta la piesa de teatru " Dineu cu prosti ", care s-a tinut la TNB . Banuiesc ca multi dintre voi ati vazut-o deja. Eu o aveam pe lista de asteptare de multa vreme si cum joi a fost zi de sarbatoare la noi in familie, am zis sa nu o ratam. Mai mult, se inchide stagiunea in cateva saptamani si nu voiam sa astept pana la toamna. Fara sa o mai lungesc, va spun ca ne-a placut foarte mult. S-a ridicat cu mult peste asteptarile noastre de piesa de teatru, iar cu cei doi mari actori ai vremii Horatiu Malaiele si Ion Caramitru nici ca se putea un rezultat mai bun. Parca rolurile au fost scrise special pentru ei. Horatiu Malaiele a fost formidabil, a jucat impecabil, nici nu am cuvinte sa-l mai descriu, i se potrivesc de minune aceste roluri, iar la Ion Caramitru mi-a placut foarte mult rolul interpretat, nu atat prin vorbe, dar s-a evidentiat foarte mult prin gestica, mimica fetei, pozitionare etc. Ne-am simtit bine in compania acestei piese si acestor actori, ne-

Eu nu ma uit la televizor decat pentru filme si reportaje pe canale similare NGW, Animal Planet etc, insa dimineata citesc titlurile stirilor. Dar concluzia este aceeasi de ani de zile: paine si circ. Nimic si nimeni nu ne poate civiliza pe noi ca popor. Doar cateva exemple ale acestei dimineti: http://www.stiripesurse.ro/scandal-la-realitatea-tv-laura-chiriac-i-denise-rifai-schimburi-uluitoare-de-replici-video_995232.html http://www.stiripesurse.ro/monica-tatoiu-sare-la-gatul-so-iei-pre-edintelui-carmen-iohannis_995146.html http://www.hotnews.ro/stiri-alegeri_locale_2016_bucuresti-21000603-live-text-dezbatere-electorala-intre-candidatii-gabriela-firea-nicusor-dan-robert-turcescu-digi-24-catalin-predoiu-declinat-invitatia.htm

"Daca-i musai, cu placere" e o vorba romaneasca. Cateodata mai facem si lucruri pe care nu le dorim neaparat, dar, cumva, suntem obligati de cutumele sociale, din politete sau mai stiu eu ce alte motive. Cam asa am patit eu acum. Anul trecut mi-am dorit sa botez un copil si cum finii parintilor mei tocmai urmau sa aiba o fetita, am zis ca e cel mai potrivit. Da, un lucru frumos si placut, in acelasi timp. Insa n-as putea sa inteleg obiceiurile noastre de la tara. Mie mi se pare normal sa iti vizitez finii ori de cate ori poti, fara vreun motiv anume si fara prea multe fandoseli. Ei, la tara e altceva: 3 sau 5 ani (nu mai stiu, mereu trebuie sa o intreb pe mama) finii sunt "obligati" sa vina la nasi de Paste, Craciun si mai stiu eu ce alte sarbatori, cu cadouri. Musai... Lol ! Mai mult, acum cand, copilul implineste un an trebuie sa-i tai motul/rupi turta (diverse zone, cu diverse obiceiuri). Nu zic ca nu sunt neaparat placute, adica imi e drag sa o vad pe cea m

Am avut o copilarie fericita... Nu e prima data cand o spun si nici prima data cand scriu despre asta. Cateodata imi amintesc de nazbatiile pe care le faceam si imi starneste zambete. Da, am fost un copil fericit, la tara, zburdam (la propriu) de dimineata pana seara, in lung si-n lat, nu-mi trebuia nici mancare de multe ori. Zilele trecute cand ma dadeam cu crema pe maini si eram asa intr-o stare usor euforica, relaxata, nu stiu cum ma uitam la maini si am revazut "semnele bunei purtari", cum bine zicea mama. Da, mi-au ramas cateva semne pe maini/fata si fiecare dintre ele imi aminteste de o intamplare. De exemplu, pe degetul aratator de la mana dreapta am un punct alb, ca o ridicatura de 2mm patrati. Pai asta imi aminteste de o zi in care mama era plecata si m-a rugat sa intretin focul in soba, sa nu se faca frig. Ei, evident ca eu m-am luat cu joaca si am uitat. Cand mi-am amintit, nu mai erau decat cativa carbuni. Ce m-am gandit eu? Sa pun repede lemne si sa incerc sa

Astazi voi scrie despre experienta usor nefericita la o clinica privata. Vreau de la inceput sa precizez ca nu intentionez in niciun fel sa fac reclama buna/proasta nici uneia dintre ele, doar voi povesti faptele asa cum s-au petrecut. Doctorul meu imi recomanda sa merg la un coleg de-al lui la Medicover sa fac o analiza. Prima experienta e chiar buna, chiar imi e simpatic doctorul. La doua luni trebuie sa repet analiza. Drept urmare, sun de luni pentru saptamana urmatoare marti sau miercuri (doar in zilele astea este acest doctor). Mi se comunica faptul ca doctorul va fi in concediu pentru urmatoarele 3 saptamani. Dat fiind ca era musai sa fac analiza, o rog pe domnisoara sa ma programeze la cine are liber in program. Buun ! Ma programeaza pentru marti la ora 18.00. Minunat !  Si stau linistita o saptamana intreaga, imi fac programul astfel incat sa ajung. Luni, cu o zi inainte primesc mesajul de rigoare ca sunt programata la dna dr. X, iar daca nu pot ajunge sa trimis sms cu

Mi-am dat seama de ce ma agit asa, ca acidu'n sticla, de ceva vreme...aseara meditam incet, linistita si am avut o revelatie: da, eu nu-mi mai gasesc locul in ceea ce fac. S-au schimbat foarte multe, s-au stricat foarte multe lucruri, ce mergeau bine inainte si nu-mi mai place nimic din ce gasesc in jur. Da, este adevarat ca mi se pregateste o experienta si o aventura pe termen lung, dar asta este pe plan personal, drept urmare n-are legatura. Sunt o persoana activa si multi dintre cei care au lucrat cu mine stiu lucrul asta. Si nu numai asta. Sunt o persoana implicata si imi place sa rezolv lucruri, sa schimb lucruri, sa ramana ceva construit. Nu, n-am de gand sa ma laud. Doar vreau sa punctez faptul ca luandu-mi cele de mai sus, nu ma mai simt utila. Si atunci, da, nu mai muncesc cu drag, nu ma mai trezesc zambitoare pentru o noua zi. Nu ma mai stimuleaza nimic din ce era anterior. Sa schimb ceva, nu? Am incercat, dar n-am reusit. Nu dau vina pe nimeni, poate pe sistemul de &q

Mi-am calcat aseara rochia la care ma gandisem de vreo cateva zile s-o imbrac...acum daca tot s-a incalzit afara. De dimineata o imbrac si...ce sa vezi? Nu-mi mai venea...din cauza noii mele achizitii :). Buun ! Incep sa mai rascolesc prin dulap dupa vreo rochie "decenta" (care sa nu necesite calcat) si care sa fie mai pentru sezon. Ma imbrac...avea cateva cute, dar ...zic ca merge. Merg la baie sa ma machez. Fondul de ten era pe terminate si ma gandesc (gandurile astea sunt pentru ora 6.20 dimineata) sa scot ce mai e din el, pentru ca apoi sa-l arunc. Cand, ce sa vezi...imi sare capacul plin cu fond de ten direct pe rochie (rochie alba cu mici dungi negre). Deja eram un car de nervi ! ! ! Merg din nou si rascolec prin sifonier, doar, doar mai gasesc ceva adecvat...am gasit ceva rezonabil. A nu se intelege ca n-am rochiile calcate, ci doar ca n-am trecut la sezonul de vara, cum este acum afara. Cam asa mi-a inceput ziua...sa vedem ce mai urmeaza... !

Ce poate fi mai bun si mai frumos decat sa-ti incepi dimineata cu o cafea tare, calda, suficient de dulce, insotita de 2 felii de chec facut in casa/ prajitura cu nuca/ negresa/ briosa ? Si, in timp ce ma trezesc cu cele doua bunatati, citesc stiri. Cam asa imi incep eu diminetile la serviciu. E un moft pe care mi-l permit si pe care incerc sa-l respect in fiecae dimineata. Doar asa imi dispare imbufnarea in unele dimineti sau starea de lehamite si letargie in altele. Astept cu deosebit interes acele dimineti in care te trezesti si cand te uiti pe geam, razele soarelui iti mangaie fata. Acum cu trecerea la ora de vara si cu anuntatele temperaturi mai ridicate, presimt ca o sa fiu bine dispusa dimineata. Da, n-am specificat ca ora la care ma trezesc in fiecare dimineata este 6.00, iar ora la care ajung la birou este 7.00. Asadar se intelege de ce ma misc mai lent si ma trezesc mai greu.

Dupa cum sper ca s-a vazut in ultima vreme, nu am mai comentat pe aceasta platforma, sub niciun fel, parerile mele referitoare la politica sau la alte subiecte "mai sensibile". Cei apropiati imi cunosc opiniile si nu mi se pare important sa le discut public. N-am facut-o si nici nu o sa incep acum. Insa, nu pot sa ma abtin in a incerca o blamare a unor persoane care inca mai cred ca "tot ce zboara sa mananca" si "mie nu mi se poate intampla asta". Serios? Chiar asa? Ba se poate, din pacate. Ma refer atat la evenimente neplacute din viata fiecaruia, dar cu precadere la ceea ce s-a intamplat ieri, zilele trecute, lunile trecute. Sunt revoltata pentru ca inca mai exista persoane care au impresia ca evenimentele nefericite se afla la mii de km distanta si mai mult, sunt intangibili. Si ieri am vazut opinii care exprima astfel de pareri...idioate, le-as spune. Da, sunt dura in abordare. Asta pentru ca sunt formatori de opinie care inca mai gandesc in acest m

Zilele trecute vorbeam cu o amica despre "sezonul nuntilor", ca repede-repede trece postul care abia a inceput si trebuie sa ne planificam salariile pe nunti. Nu ca altii n-au facut acelasi lucru pentru noi, e adevarat, dar daca asta e gandirea, ce sa-i faci... Buuun Si din vorba in vorba am ajuns la ideea ca: daca ar fi sa dai timpul inapoi, cum ti-ai face nunta? la fel sau altfel? Stiti discutia cu "daca as avea.../as putea...ar mai fi..." Si ajungem noi la concluzia ca da, daca ar fi sa dam timpul inapoi (banuiesc ca ati sesizat diferenta: timpul inapoi/alta nunta) credem ca am face altfel. La mine cel putin mult mai multa implicare. Stiu toti prietenii mei povestea ca mai aveam o luna pana la data nuntii si nu aveam rochie de mireasa sau cu o saptamana inainte ne-am dat seama ca nu aveam lumanari si buchete. Asta n-ar fi nimic, mai sunt si altele. Deci, da, m-as implica un pic mai mult. E adevarat ca nici nu sunt genul care sa se apuce de pregatirile de nun

Din motive obiective, am preferat sa postez aici pozele din Madrid si nu pe pagina de Facebook.

Ne-am decis, intr-un final sa ne schimbam masina. Trecusera ceva ani peste ea, plus ca era prea mica pentru necesitatile actuale. Astfel ca dupa multe drumuri pe la Administratia Financiara, documente, copii...multe, la documente si asteptat vreo 2 saptamani, am ajuns in punctul in care puteam sa ne inmatriculam masina. Mai lipsea doar asigurarea obligatorie. Buun !  Sotul meu cere niste oferte de la aceasi persoana de la care cumparam de niste ani buni. Primul implus: mamaaa, ce scumpa este !  (750 ron /6 luni - in conditiile in care pentru cealalta masina dadeam o treime).  M-am gandit sa cer si eu o oferta. La recomandarea unui coleg, il sun pe un tip (chiar n-am intrebat pentru ce firma lucreaza). Asta era joi. Ii trimit pe email toate actele si informatiile necesare. Ii spun si ca e cam urgent, pentru ca marti urma sa mergem la inmatriculari.  Vineri dupa amiaza primesc ofertele: Oferta la 6 luni Carpatica 590ron City -------  820ron Euroins--- 695ron Omniasig 1010

Suntem setati sa mergem in linie, atat in sensul sau propriu, cat si figurat. Este o concluzie la care am ajuns ieri, dupa o atenta observatie a trecatorilor pe strada. O sa-mi spuneti ca e una superficiala...probabil. Exista la mine pe strada, separat de trotuar, linie trasata pentru biciclete. Mai mult de jumatate dintre persoanele care mergeau pe strada, dupa ce traversau intersectia, o coteau usor, astfel incat sa mearga pe zona delimitata pentru biciclete. Adica, nu era drept, sa zici ca omul isi cntinua drumul, nu...o cotea usor spre dreapta. Si, desi spatiul nu este foarte lat, mergeau "in sir indian". Nu mai spun ca zona pentru trotuar este de doua ori mai lata decat zona destinata biciclistilor. De ce dau atatea explicatii? Pai, ca sa se inteleaga imaginea de ansamblu. Da, oamenii sunt setati in subconstient sa mearga in linie, organizat. Nu mai spun ca, daca le-ar cere cineva sa faca acest lucru, probabil ar merge intentionat pe trotuar, am comenta cu: de ce?, ar

Azi parca ma simt cam "batrana". Da, e un termen destul de dur pentru o persoana de varsta mea, insa sentimentul a incoltit acolo, in subconstient. Am vazut ieri niste stiri referitoare la stagii pentru tineri. Tematica este foarte interesanta. Insa, cand m-am uitat la conditii...ce sa vezi? tineri intre 18 - 30 de ani. Atunci mi-am dat seama ca am depasit. Nu cu mult, dar suficient. In perioada studentiei mele nu erau atatea cursuri/internship-uri/stagii si, cu siguranta, mi-ar fi placut sa merg, sa invat, sa ma documentez. Acum, cand accesul la informatie este de cateva ori mai mare, cand lucrurile se misca totusi intr-o directie buna (ma refer aici, strict la partea de consolidare si aprofundare a studiilor), acum nu mai am acces...pentru ca da, sunt prea "batrana" pentru ei. Nu sunt frustrata, in niciun caz, dar parca nu e corect. Astazi am vazut un workshop foarte interesant pe care il puteti gasi aici . In aceeasi maniera, conditiile sunt, in primul rand d

Ce faci cand esti racit bocna si nu ai voie sa iei medicamente. Da, deloc...bine, poate un paracetamol, dar mai rar. Deci, ce faci? Nu poti sa nu faci nimic...stiti cum se spune cu boala netratata. Bun, dar cum? Pai... Trecem pe varianta " a la mama " sau " a la bunica " si ne doftoricim fara medicamente. Asadar, ca sa n-o mai lungesc: ceaiuri multe cu miere si lamaie, sirop de brad (facut in casa) pentru dureri in gat, inhalatii cu plante medicinale pentru sinusuri infundate si sa nu uitam de crema de galbenele pentru nasul rosu si borcanat de la atata suflat. Insa, chiar imi aminteam din perioada copilariei cum ne doftoricea mama, astfel incat sa ne dea cat mai putine pastile. Pentru durere in piept de la raceala foaie de varza inmuiata in ulei cald, pentru durere in gat sunca cruda taiata felii cu zahar presarat si lipita de gat o noapte intreaga (cea mai uracioasa treaba), frectii cu gaz si carmol (alt disconfort), bai cu apa fierbinte cu sare la picioare si

Ne-am intors!...De fapt, de vreo saptamana, dar n-am avut disponibilitatea necesara sa scriu niciun rand. O sa incep cu esentialul: am racit bocna, dar asta n-are importanta, pentru ca a meritat din plin.  Madridul e Madrid...si atat! Ne-a placut mult, chiar daca a plouat toata perioada cat am stat acolo.  O sa descriu punctual cam pe unde ne-am omorat timpul. Vineri am mers pe jos in jur de 15 km. Am inceput cu  Palatul Regal . Este asa cum se descrie pe mai multe site-uri: impunator, fastuos, real (este resedinta oficiala a Regelui Spaniei, dar si locul in care s-au intamplat multe evenimente istorice), are un decor foarte bogat, cu tapiserii de mare finete, tablouri imense pictate de pictori celebri spanioli.  Dupa atata fast si bogatie, ne-am orientat pasii catre  Muzeul Prado  (nu de alta, dar incepuse sa toarne bine). Aici am ametit, la propriu, dar si de placere. Este locul in care sunt adunate cele mai mari colectii de tablouri pictata de Velazquez, Goya, Rafael, Tiz

Spuneam la inceputul lunii ianuarie de planurile marete pe care mi le-am facut pentru anul acesta (bine, pentru cunoscatori, pentru prima parte a acestui an). Astfel, primul punct pe ordinea de zi, ca sa spun asa, va fi Madrid. Am cumparat biletele de avion de la inceputul lunii decembrie, anul trecut, de la Vola. Pretul a fost chiar rezonabil: 86 euro/persoana bilet dus-intors. La capitolul cazare, am rezervat la un hotel, pe la sfarsitul lui decembrie de pe Booking (va povestesc cand ma intorc daca e ok). La ultimele plecari in vacante sau City Break-uri am folosit cele doua surse de rezervare/achizitionare de servicii de transport avion si/sau cazare. Recunosc ca pana acum n-am avut nicio neplacere, insa e adevarat ca ne-am informat si din alte surse daca ofertele sunt rezonabile sau hotelurile bune. Nu fac nicio reclama, asta folosim. Evident, daca vom intampina vreo "nefacuta" voi sesiza, asa cum fac de fiecare data. Revenind... Zilele trecute am tot citit pe site-u

Astazi o sa va povestesc cateva intamplari legate de cardul de sanatate si sistemul nou introdus (nu mai e chiar asa nou, dar...). Pentru inceput cum am reusit sa intru in posesia lui. Dupa ce au anuntat in toate ziarele si la toate televiziunile ca aceste carduri au fost livrate la adresa de domiciliu, au inceput cautarile. De vreo 2 ani m-am mutat de la adresa din buletin, insa fiind acolo cineva de incredere am rugat sa urmareasca cutia postala. Au trecut cam vreo 2 luni si...nimic. Cum era nebunia cu cozile la ei la sedii, am zis ca, totusi, suntem in era internetului si le trimit un email, macar sa am un punct de plecare. Am cautat pe site adresa de email cea mai potrivita si am trecut la poveste pe email. Primesc dupa vreo saptamana raspuns prin care imi cer niste date suplimentare. Dupa asta...pauza totala. Trecuse aproape o luna. La telefon n-am avut nicio sansa sa prind legatura. Ma gandesc sa sun la medicul de familie, insa acesta ma redirectioneaza la medicul de familie ant

Am primit cadou de la prieteni un joc de remy. Imi place ! Insa jocul de remy imi aminteste de o persoana draga mie, care, din pacate ne-a parasit mult prea devreme: unchiul meu. Primul contact cu acest joc l-am avut prin intermediul lui. Seara, dupa ce mancam, asezam o patura pe masa din sufragerie (ca sa nu alunece piesele) si jucam pana tarziu. El a fost cel care m-a initiat in tainele sale, iar de atunci (au trecut multi ani) n-am uitat. Ii sunt recunoscator Nu numai pentru jocul de remy, pentru multe altele. Si nu cred ca am reusit vreodata sa ii spun si sa-i arat cat de mult ii multumesc. Imi amintesc ca eram micuta si veneam cu parintii la Bucuresti (la doctori) si ei - matusa si unchiul ne primeau cu bratele deschise si cu voiosie. Nu conta ca poate nu aveau chef de noi, poate aveau si alte probleme, alte obligatii, ei ne primeau de fiecare data. Matusa intotdeauna are in frigider o ciorba si felul doi, cu care te serveste (nu scapi nemancat niciodata). Dupa drumul lung, era

Dimineata in metrou rasfoiam articolele de pe Facebook, neputand sa ma concentrez sa citesc ceva anume. La un moment dat, am vazut un articol in care milita pentru "interesul de sine". N-am avut rabdare sa-l citesc, dar am prins ideea si din pictogramele pe care le contine articolul: nu trebuie sa actionezi decat in pofida propriului interes, al binelui de sine, al individualismului etc. Poate e bine, poate e rau, insa imi pun urmatoare intrebare: oare, nu din cauza egoismului, al propriului interes am ajuns, noi ca societate, in acest punct in care nu ne mai intereseaza decat de noi? Oare, nu din cauza acestui sentiment de egoism ne-am dezumanizat usor si nu mai vedem binele din jur? Am ajuns intr-o stare de interes propriu mai presus de binele oricui si astfel, ne turnam/barfim colegii la serviciu ca sa ajungem noi in fata, ne evitam rudele care ne cer ajutor la un moment dat, doar pentru ca in alte vremuri erau mai "avuti" ca noi, pe strada intoarcem capul cand

Vad ca e la moda sa vorbim despre vreme, zapada, ger. Nu pot sa spun ca ma dau in vant dupa iarna, nu-mi plac temperaturile mai mici de 20 de grade, dar nici nu ma supar asa de tare cand ninge. Doar cand e zapada, cand e frumos (nu mocirla ca in Bucuresti), cand treci pe langa parc si toti copacii sunt acopriti de neaua sublima. Daaaarrr....ce ne facem cu gerul asta crunt??? Acum serios, nici nu mai stii cu ce si cate sa te imbraci. Asta pe afara, ca daca mergi cu metroul/autobuzul e durere ca trebui sa incepi sa le dai jos ca pe foile de ceapa. Nu de alta, dar nici nu-ti convine sa racesti. Mereu zic ca m-as muta mai jos, mai aproape de linia ecuadoriala, dar frigul nu poate fi chiar un motiv cu greutate, astfel incat sa ma faca sa ma mut. Insa da, visez la  perioada aceea de primavara-vara, la verdele crud al ierbii, la cantecul pasarilor voiase din parc. V-am transmit starea de visare? Ce bine, ca eu mai am putin si chiar o cred :) Revenind, imi place si iarna, dar cu limite as

Zilele trecute am aflat o veste proasta: Maya noastra s-a dus...pentru totdeauna. N-a fost nici de batranete, nici de boala, a fost, ptobabil, un "accident" - a fost otravita. A fost gasita de parintii mei in gradina din spatele casei. Imi amintesc cand am primito cadou, cu o luna inainte de Craciun, era iarna lui 2007. Avea la gat o funda rosie, mai mare decat ea. Statea asa spasita, intr-un colt, era timida. Apoi am inceput sa o scoatem afara si nu-i placea deloc zapada, iar de vreo cateva ori nu a mers liftul si fiindu-i frica de scari a trebuit sa o car in brate pana la etajul 7 si inapoi. Era simpatica, jucausa, nebunatica. Nu-i placea sa o uscam cu feonul si prefera perdeaua. Nu-i placea sa stea singura in casa, iar de plictiseala se razboia cu orice: perne, covertura si cearsafurile de pe pat, covorul....Pe de alta parte, ii placeau la nebunie papucii si firele. Intr-una din zile ma uitam la televizor si vad ca se inchide dintr-o data. Pentru o secunda am crezut ca

Imi place sa ma plimb, sa cunosc locuri, oameni, obiceiuri... Am mai spus-o, nu e nimic nou. Si de fiecare data cand pot (cand timpul si resursele financiare permit) incercam sa gasim ceva interesant macar pentru o escapada. Anul trecut a fost prolific din punctul asta de vedere. Am inceput cu Bologna in februarie, am continuat cu Delta Dunarii in mai, Bruges in iunie, Alba Iulia in iulie, si concediu in Creta din septembrie. Locuri foarte frumoase... Anul asta incepem cu Madrid in februarie (nepastram traditia). Abia astept sa ajung sa cunosc si acea parte din Spania, care este diferita (sau cel putin asa am auzit) de partea spaniola in care se afla Barcelona (pe care am vizitat-o acum vreo 3 ani). In continuare, ne facem planuri marete pentru Balcic, iarasi Delta (dar prin iunie, sa fie un pic mai cald) si ce-o mai aparea interesant. Anul abia a inceput, asa ca ne putem gandi la multe variante interesante. Am inceput sa mai citesc cate ceva despre locurile si obiectivele care mer