Impresii din Madrid

-
Ne-am intors!...De fapt, de vreo saptamana, dar n-am avut disponibilitatea necesara sa scriu niciun rand.
O sa incep cu esentialul: am racit bocna, dar asta n-are importanta, pentru ca a meritat din plin. 
Madridul e Madrid...si atat! Ne-a placut mult, chiar daca a plouat toata perioada cat am stat acolo. 
O sa descriu punctual cam pe unde ne-am omorat timpul.
Vineri am mers pe jos in jur de 15 km. Am inceput cu Palatul Regal. Este asa cum se descrie pe mai multe site-uri: impunator, fastuos, real (este resedinta oficiala a Regelui Spaniei, dar si locul in care s-au intamplat multe evenimente istorice), are un decor foarte bogat, cu tapiserii de mare finete, tablouri imense pictate de pictori celebri spanioli. 
Dupa atata fast si bogatie, ne-am orientat pasii catre Muzeul Prado (nu de alta, dar incepuse sa toarne bine). Aici am ametit, la propriu, dar si de placere. Este locul in care sunt adunate cele mai mari colectii de tablouri pictata de Velazquez, Goya, Rafael, Tizian si multi altii. Muzeul cuprinde peste 8.000 de picturi, amplasate in aproape 100 de camere. La un moment dat nu mai stiam daca mai fusesem pe acolo, tabloul asta parca l-am mai vazut, de fapt nu, ca era muza dezbracata si muza cu o frunza...Ne-a placut foarte mult, insa n-am avut timpul necesar sa ne aplecam fiecarei picturi in parte, sa citim istoria ei, insa sentimentele au fost puternice: n-am mai vazut atata frumusete in picturi de la Muzeele Vaticane. De-a dreptul minunate! Evident, nu ne-a lasat sa facem poze, dar am vazut ca multe se gasesc pe internet.
Ziua s-a incheiat la un restaurant aproape de centrul orasului. Iarasi n-am fost foarte incantata de mancare, ca si in Barcelona. Mi-am comandat paella, dar n-a fost cum ma asteptam. Adica, am mancat paella mai buna in tara. In fine, trecem peste, caci oricum am trecut pe salate si m-am linistit. 
A doua zi am inregistrat recordul de mers pe jos 25 km. Este adevarat ca in prima parte a zilei vremea a tinut cu noi si n-a plouat. Am inceput plimbarea cu gandul la prima destinatie: Palatul de Cristal. Constructia se afla in Parcul Retiro, a fost construit de Ricardo Velázquez Bosco iar proiectul a fost inspirat de Crystal Palace(Paxton) din Londra. El este dragut asa, insa nu ne asteptam sa fie gol. Da, exact, este gol, n-are nimic inauntru. Ah, si nici nu te lasa sa faci poze, n-am inteles motivul (eu am prins totusi 2-3). In drum spre urmatoarea destinatie, ne-am oprit la Palatul lui Velazquez. Proiectat de arhitectul cu acelasi nume, cladirea gazduieste acum diferite expozitii. Cand am intrat noi era o expozitie de pictura contemporana. N-am stat prea mult...nu prizam cu acest tip de pictura, drept urmare ne-am urmat drumul. 
Mai departe, ne-am plimbat prin Gara Atocha. A fost o senzatie superba sa te plimbi prin...gara, dar in acelasi timp sa fii inconjurat de verdeata luxurianta, sa admiri broastele testoase si sa te bucuri de liniste...da, intr-o gara. 
Am facut o trecere scurta si prin Gradina Botanica. Evident, februarie nu e luna de vizitat, dar a fost dragut ca am putut vizita serele cu vegetatie luxurianta.
Ultima oprire pe ziua respectiva a fost intr-un restaurant tipic spaniol, detinut de doi frati, aflat pe o straduta laturalnica langa Caixa Forum. Inauntru parea asa de vechi, de original, iar mancarea a fost chiar buna, gustoasa. 
In plimbarile noastre prin oras am mai vazut Catedrala Sfanta Maria (langa Palatul Regal), Poarta Alcala, Poarta de Toledo, Poarta del Sol, Plaza Mayor, ne-am plimbat si pe Gran Via (cunoscuta pentru pasionatii de shopping).
Pe scurt, cam asta a fost plimbarea noastra. 

Trecand la lucruri serioase, o sa amintesc si niste date financiare:
- transport: avion dus (WizzAir) - intors (RyanAir) - bilete luate de la Vola 87,91 euro/persoana.
                     taxi (dus) 30 euro/4 persoane - ca o paranteza a meritat mai mult cu taxiul, decat cu metroul, atat din punct de vedere al banilor, cat si al timpului.
- cazare: Hotel Ganivet 3 nopti, 279 euro/camera.
- cheltuieli diverse: 3 zile in jur de 330 euro. 

Va intrebati daca merita vazut Madridul? Da, merita. Si sa mai fie macar o zi in plus pentru a vizita Toledo, de care am auzit e minunat. Poate data viitoare!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Floarea de mac - simbolul sacrificiului soldatilor

-
De vreo saptamana am tot vazut pe strada persoane care purtau in piept o brosa cu un mac. Da, deopotriva barbati si femei, si aproximativ cam aceeasi brosa. Evident ca m-am intrebat ce semnifica. Astfel, am aflat ca macul rosu simbolizeaza si comemoreaza in acelasi timp victimele din razboi. Povestea este asa: In secolul al XIX-lea, cand in timpul razboaielor napoleoniene, pe terenul unde au fost amplsati soldatii morti au crescut multi maci de culoare rosie. Cativa ani mai tarziu, in 1914, in nordul Frantei si in Flandra, dupa Primul Razboi Mondial, medicul militar canadian John McCrae a observat si a descris poetic macii rosii (pe care o gasiti aici ). Poemul lui, "In Flanders Fields", este bine cunoscut si in zilele noastre. In mod special, macii au fost alesi pentru a portretiza sacrificiul nepretuit al colegilor sai morti. De atunci, macul a devenit un simbol al celor care au murit in Primul Razboi Mondial si in razboaiele ulterioare. Macii din plastic folositi pentr
Citiți mai multe

Amintiri dintr-o zi de iarna

-
Astazi, pentru ca este luni, pentru ca este soare afara, pentru ca sunt unii care incearca din rasputeri sa-mi strice ziua, spuneam ca azi incerc sa ma binedispun. Ce-ar putea sa-mi trezeasca un zambet in coltul gurii? O amintire din copilarie. Am vazut prognoza pentru zilele urmatoarea si mi-am adus aminte de perioada in care eram copil, la mama acasa. Cred ca eram prin clasa a III-a, mai era o saptamana de scoala inaintea vacantei de iarna. A nins in ziua de duminica si duminica noaptea atat de mult, incat luni dimineata n-am putut sa mergem la scoala. In perioada respectiva, in satul in care m-am nascut, nu prea erau masini, astfel ca nu era nici interes sa se dezapezeasca. Pana marti, din cauza vantului, ajunsese zapada in valuri, unele pana la streasina casei. Noi copii din cartier ne facusem cotloane prin zapada si "colindam" pe crestele zapezii. Ne distram teribil cand un copil, care era mai plinut asa, cadea cu zapada sub el. Rai, da, sigur ca eram si putin rai, da
Citiți mai multe

un nou inceput - o continuare

-
Zilele trecute m-am auzit cu prietena mea care, din vorba in vorba ma intreaba de ce nu mai scriu pe blog. Si de atunci imi tot pun intrebarea: oare de ce nu mai scriu pe blog? Ca doar imi placea. Asa ca astazi am zis sa verific cand a fost ultima postare.  Coincidenta sa nu, fix acum 1 an, pe 27 ianuarie am scris ultimul post, unul trist, despre unul dintre bunici.  Asadar, o sa incerc sa scriu cat mai mult si mai consistent. Deja am urmatorul subiect in minte! Avia astept sa-l astern pe hartie, cum se spune. 
Citiți mai multe