"Interesul de sine" sau "interesul pentru celalalt"?

Dimineata in metrou rasfoiam articolele de pe Facebook, neputand sa ma concentrez sa citesc ceva anume. La un moment dat, am vazut un articol in care milita pentru "interesul de sine". N-am avut rabdare sa-l citesc, dar am prins ideea si din pictogramele pe care le contine articolul: nu trebuie sa actionezi decat in pofida propriului interes, al binelui de sine, al individualismului etc.
Poate e bine, poate e rau, insa imi pun urmatoare intrebare: oare, nu din cauza egoismului, al propriului interes am ajuns, noi ca societate, in acest punct in care nu ne mai intereseaza decat de noi? Oare, nu din cauza acestui sentiment de egoism ne-am dezumanizat usor si nu mai vedem binele din jur?
Am ajuns intr-o stare de interes propriu mai presus de binele oricui si astfel, ne turnam/barfim colegii la serviciu ca sa ajungem noi in fata, ne evitam rudele care ne cer ajutor la un moment dat, doar pentru ca in alte vremuri erau mai "avuti" ca noi, pe strada intoarcem capul cand vedem un om amarat. Si exemplele pot continua...Asta doar pentru propriul bine, pentru noi insine, pentru bani (asta e si o alta discutie).
Vedem in jur, pe strada chiar, oamenii sunt tristi, suparati, amarati. Stiu, o sa spuneti ca sunt asa datorita propriilor probleme. Cu siguranta, nu contest ca sunt si necazuri in viata. Insa, chiar in fiecare zi a vietii tale sa fii asa? Asta, cred, provine si de la faptul ca omul nu mai e "social" decat in atingerea propriului scop. Nu mai e social pentru a fi social cu ceilalti, asa cum e in natura firii. Este social doar pentru ca trebuie sa obtina o informatie de la celalalt, sa-si organizeze vreun eveniment (ca doar botezul, nunta, inmormantarea nu se poate face decat cu oameni), sa obtina o promisiune a unui ajutor etc. Am observat ca oamenii nu mai au rabdare sa-l asculte pe celalalt, isi spun durerea/opinia/nevoia si imediat cum a fost solutionata respectiva chestiune, interesul dispare semnificativ pentru durerea/opinia/nevoia celuilalt.
Interesul pentru celalalt a ajuns sa fie tabu, sa nu ne intereseze nici macar subiectul in sine, nu doar sa-l mai punem si in aplicare.
Si acum, intreb: este sau nu echitabil sa fim individualisti, sa militam pentru "interesul de sine"?
Poate ca da, poate ca nu. Asa cum bine se spune: istoria ne va dovedi.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Floarea de mac - simbolul sacrificiului soldatilor

Amintiri dintr-o zi de iarna

Educatia financiara si importanta ei in viata copilului