Maya
Zilele trecute am aflat o veste proasta: Maya noastra s-a dus...pentru totdeauna.
N-a fost nici de batranete, nici de boala, a fost, ptobabil, un "accident" - a fost otravita. A fost gasita de parintii mei in gradina din spatele casei.
Imi amintesc cand am primito cadou, cu o luna inainte de Craciun, era iarna lui 2007. Avea la gat o funda rosie, mai mare decat ea. Statea asa spasita, intr-un colt, era timida. Apoi am inceput sa o scoatem afara si nu-i placea deloc zapada, iar de vreo cateva ori nu a mers liftul si fiindu-i frica de scari a trebuit sa o car in brate pana la etajul 7 si inapoi.
Era simpatica, jucausa, nebunatica. Nu-i placea sa o uscam cu feonul si prefera perdeaua.
Nu-i placea sa stea singura in casa, iar de plictiseala se razboia cu orice: perne, covertura si cearsafurile de pe pat, covorul....Pe de alta parte, ii placeau la nebunie papucii si firele. Intr-una din zile ma uitam la televizor si vad ca se inchide dintr-o data. Pentru o secunda am crezut ca a cazut lumina, asta pana cand am vazut ca iese de sub fotoliu cam zburlita si ametita. Atunci am stiu ca ea era cauza: a ros cablul de alimentare.
Cand o scoteam la plimbare prin fata blocului alerga de nebuna. N-a putut fi niciodata ca un caine normal sa o plimbi in lesa, alerga de bezmetica iar cand avea nebunii nici nu venea inapoi. O personalitate puternica.
Am tinut-o la bloc pana la 8 luni, apoi am dus-o la parintii mei la tara. Acolo a fost "in lumea ei ideala". Mergea cu mama peste tot, se plimba, alerga libera, era fericita. Bineinteles, ca a facut si prostii: s-a tavalit pe brazda de ceapa a vecinei si a facut-o praf, unui alt vecin i-a mancat o oala de carne afumata si pusa in grasime (oala era pe masa din bucatarie), unei alte vecine i-a smotocit pechinezul etc.
Dar era Maya. Toata lumea o stia, nu puteai intra in curte din cauza ei, putea fi vesela si jucausa cu copii, dar rea si enervanta cu adultii. De fiecare data cand ma duceam la parinti, era innebunita sa ma vada, ma recunostea de fiecare data.
Da, a trecut si prin conditii mai "vitrege": sora mea cand era mai mica a spalat-o pe dinti (pentru ca ii mirosea gura), a fost imbracata si schimbata precum o papusa Barbie. Dar cred ca ii placea, pentru ca nu fugea, ii placea sa fie bagata in seama.
N-a fost nici de batranete, nici de boala, a fost, ptobabil, un "accident" - a fost otravita. A fost gasita de parintii mei in gradina din spatele casei.
Imi amintesc cand am primito cadou, cu o luna inainte de Craciun, era iarna lui 2007. Avea la gat o funda rosie, mai mare decat ea. Statea asa spasita, intr-un colt, era timida. Apoi am inceput sa o scoatem afara si nu-i placea deloc zapada, iar de vreo cateva ori nu a mers liftul si fiindu-i frica de scari a trebuit sa o car in brate pana la etajul 7 si inapoi.
Era simpatica, jucausa, nebunatica. Nu-i placea sa o uscam cu feonul si prefera perdeaua.
Nu-i placea sa stea singura in casa, iar de plictiseala se razboia cu orice: perne, covertura si cearsafurile de pe pat, covorul....Pe de alta parte, ii placeau la nebunie papucii si firele. Intr-una din zile ma uitam la televizor si vad ca se inchide dintr-o data. Pentru o secunda am crezut ca a cazut lumina, asta pana cand am vazut ca iese de sub fotoliu cam zburlita si ametita. Atunci am stiu ca ea era cauza: a ros cablul de alimentare.
Cand o scoteam la plimbare prin fata blocului alerga de nebuna. N-a putut fi niciodata ca un caine normal sa o plimbi in lesa, alerga de bezmetica iar cand avea nebunii nici nu venea inapoi. O personalitate puternica.
Am tinut-o la bloc pana la 8 luni, apoi am dus-o la parintii mei la tara. Acolo a fost "in lumea ei ideala". Mergea cu mama peste tot, se plimba, alerga libera, era fericita. Bineinteles, ca a facut si prostii: s-a tavalit pe brazda de ceapa a vecinei si a facut-o praf, unui alt vecin i-a mancat o oala de carne afumata si pusa in grasime (oala era pe masa din bucatarie), unei alte vecine i-a smotocit pechinezul etc.
Dar era Maya. Toata lumea o stia, nu puteai intra in curte din cauza ei, putea fi vesela si jucausa cu copii, dar rea si enervanta cu adultii. De fiecare data cand ma duceam la parinti, era innebunita sa ma vada, ma recunostea de fiecare data.
Da, a trecut si prin conditii mai "vitrege": sora mea cand era mai mica a spalat-o pe dinti (pentru ca ii mirosea gura), a fost imbracata si schimbata precum o papusa Barbie. Dar cred ca ii placea, pentru ca nu fugea, ii placea sa fie bagata in seama.
Comentarii