Zborul cu avionul: ghinion de nesansa

-

Continuam aventura:
Joi seara la ora 20.30 primim telefonul de rigoare in care ni se spune ca vom pleca sambata dupa ora 16.00.
Ne apucam sa facem bagajele pentru luam la noi si, ce sa vezi, nu ne incapeau toate lucrurile pe care le-am oprit.
L-am sunat pe nenea cu bagajele: stiti, am vrea sa mai dam un gentoi ca nu ne incap. Da, stim ca avem 8 cutii mari, un rucsac imens de armata, patut copil, saltea si scaun de masina...da, da, stim, dar tot mai vrem una. :))
E de ras, daca nu ar fi de plans. Stiti cate prostii are omul in casa? Stiti ce inseamna sa te muti cu casa? Acum inteleg melcul care merge cu casa in spate. Parca suntem si noi pe acolo.
Dar, deviez de la subiect.
Ieri pe la 11 aflam ca vom merge cu British Airways la ora 5.20. Mam bucurat ca n-am mers cu wizz Air (acum imi pare rau!).
Ne imbarcam, toate bune si frumoase dar ni se spune ca avionul va intarzia cam o ora din cauza vremii din Londra. Eh, ce sa faci!
Dupa o alta ora (adica aveam 2 ore de stat in avion si cu un copil de 1 an) ne spune sa ne asezam, legam centurile pentru ca suntem gata de plecare. Super!
La 5 minute s-a distrus bucuria: ne pare rau, dar avem probleme tehnice la avion si mai dureaza inca o ora. :(((( Deja ma resemnasem!
In total am stat in avion, pe aeroportul din Otopeni 3,5 ore, adica am plecat cand trebuia sa ajungem.
Ajunsi la 11 noaptea, am luat repede un tren expres sa ajungem la gara pentru trenul spre Gloucester (destinatia noastra finala). Dar...nu e cum iti doresti. Nu mai era niciun tren pana dimineata la 8. Asadar, am ieri din gara, am dat coltul ( nu de tot) si am intrat in primul hotel - Mercury Hotel. A fost decent, insa camerele sunt cam pentru gnomi: mici, inghesuite, cu un pat mic si scurt ( va puteti imagina cum a dormit sotul meu, care are 1,87 inaltime).
In sfarsit...
De dimineata, sa mergem sa mancam undeva si pe strada unde este hotelul, am avut de ales intre M'c, Kfc, Burger King si un libanez.
Va intrebati ce am ales? Nici nu mai conteaza, se aplica proverbul: baba calatoare n-are sarbatoare.
Acum suntem in drum spre Gloucester. Vom vedea...

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Floarea de mac - simbolul sacrificiului soldatilor

-
De vreo saptamana am tot vazut pe strada persoane care purtau in piept o brosa cu un mac. Da, deopotriva barbati si femei, si aproximativ cam aceeasi brosa. Evident ca m-am intrebat ce semnifica. Astfel, am aflat ca macul rosu simbolizeaza si comemoreaza in acelasi timp victimele din razboi. Povestea este asa: In secolul al XIX-lea, cand in timpul razboaielor napoleoniene, pe terenul unde au fost amplsati soldatii morti au crescut multi maci de culoare rosie. Cativa ani mai tarziu, in 1914, in nordul Frantei si in Flandra, dupa Primul Razboi Mondial, medicul militar canadian John McCrae a observat si a descris poetic macii rosii (pe care o gasiti aici ). Poemul lui, "In Flanders Fields", este bine cunoscut si in zilele noastre. In mod special, macii au fost alesi pentru a portretiza sacrificiul nepretuit al colegilor sai morti. De atunci, macul a devenit un simbol al celor care au murit in Primul Razboi Mondial si in razboaiele ulterioare. Macii din plastic folositi pentr
Citiți mai multe

Amintiri dintr-o zi de iarna

-
Astazi, pentru ca este luni, pentru ca este soare afara, pentru ca sunt unii care incearca din rasputeri sa-mi strice ziua, spuneam ca azi incerc sa ma binedispun. Ce-ar putea sa-mi trezeasca un zambet in coltul gurii? O amintire din copilarie. Am vazut prognoza pentru zilele urmatoarea si mi-am adus aminte de perioada in care eram copil, la mama acasa. Cred ca eram prin clasa a III-a, mai era o saptamana de scoala inaintea vacantei de iarna. A nins in ziua de duminica si duminica noaptea atat de mult, incat luni dimineata n-am putut sa mergem la scoala. In perioada respectiva, in satul in care m-am nascut, nu prea erau masini, astfel ca nu era nici interes sa se dezapezeasca. Pana marti, din cauza vantului, ajunsese zapada in valuri, unele pana la streasina casei. Noi copii din cartier ne facusem cotloane prin zapada si "colindam" pe crestele zapezii. Ne distram teribil cand un copil, care era mai plinut asa, cadea cu zapada sub el. Rai, da, sigur ca eram si putin rai, da
Citiți mai multe

un nou inceput - o continuare

-
Zilele trecute m-am auzit cu prietena mea care, din vorba in vorba ma intreaba de ce nu mai scriu pe blog. Si de atunci imi tot pun intrebarea: oare de ce nu mai scriu pe blog? Ca doar imi placea. Asa ca astazi am zis sa verific cand a fost ultima postare.  Coincidenta sa nu, fix acum 1 an, pe 27 ianuarie am scris ultimul post, unul trist, despre unul dintre bunici.  Asadar, o sa incerc sa scriu cat mai mult si mai consistent. Deja am urmatorul subiect in minte! Avia astept sa-l astern pe hartie, cum se spune. 
Citiți mai multe