Invatam de la viata
Am tot promis ca o sa va spun o poveste, cu final destul de neplacut...pentru mine, dar care a reprezentat, in final, o adevarata lectie de viata. A trecut aproape un an si pot vorbi despre asta.
O sa va vorbesc despre o persoana care mi-a afectat o bucatica din viata. O stiu din facultate, am fost colege de an si, de prin anul 3 mi-a fost prietena(credeam eu), am locuit o perioada impreuna. La un moment dat m-a ajutat sa lucrez la gov. Cei care ma cunosc stiu despre cine este vorba, desi eu nu o sa-i spun numele. Am crezut ca este o prietena foarte buna, am avut incredere in ea 100%, am crezut in ea, nu vedeam si nu auzeam nimic din ce mi se spunea...mai cu jumatate de gura. Nu, nu voiam sa cred. Ea intrase sa lucreze in guvern pe baza relatiei cu un secretar de stat. Nu m-a interesat niciodata asta, dar ulterior am vazut cat m-a afectat. Era mereu privilegiata, si nu fata de mine (pentru mine asta nu conta), ci fata de ceilalti din departament.
Eu eram acolo, fiindca trebuia, fiindca imi cerea, nu comentam daca tb sa lucrez mai mult. De multe ori faceam si o parte din treaba ei, pentru ca avea altceva de indeplinit. Atunci nu m-am intrebat de ce?, cum?, pentru ce?.
Numai ca la un moment dat...poc! a ajuns sa-mi fie sefa, eu ma comportam ca si pana atunci. Numai ca ea se schimba, devenea mai severa (mai mult decat ar fi fost necesar, ii sapa pe ceilalti din birou, le crea diverse probleme, ii umplea capul sefului cu diverite chestii (mai mult sau mai putin adevarate). Nu mai zic ca din cauza ei devenisem, eu cu ea si restul lumii, pentru ca toti ceilalti ma judecau prin prisma ei.
Dar comportamentul ei fata de mine devea din ce in ce mai agresiv, mai ales ca eu i-am atras atentia: pentru mine nu e o sefa, ci tot acea persoana pe care o cunosc din 2002. Apoi a inceput calvarul: eu devenisem intre timp incapabila, nu ma pricepeam la nimic (desi pana atunci faceam cea mai mare parte din treaba), imi luase mare parte din materiale si apoi ma acuza ca nu fac nimic toata ziua. Trebuia sa-i dau raportul la ora care vin, la ora care plec, ce-am lucrat in ziua respectiva. Mi-a si zis ca daca nu-mi convine sa-mi dau demisia. Evident ca asta m-a infuriat si mai tare.
Eu, care stiam atatea despre ea, despre familia ei, ii stiam pe toti, am fost de atatea ori pe la ea pe acasa, sa ajung in situatia asta? Da! Devenise o lupta cu mine insumi: pe de o parte nu-mi venea sa cred ce ajunsese,cum se schimbase. pe de alta parte eram furioasa si nu voiam sa cedez, cu orice risc. A fost o perioada de vreo 7-8 luni in care nu mai stiam ce sa fac. Multi dintre prietenii mei, care o stiau si ei, imi spuneau ca asa era de la inceput, numai ca eu n-am vazut. Si o parte dintre ei ma indemnau sa spun in gura mare tot ce stiu despre ea (si stiu o groaza de lucruri).
Tot datorita relatiei ei cu respectivul barbat a ajuns sa faca parte din echipa organizatoare a Summitului Nato, si acum lucreaza la MAE. Nu ma intereseaza unde e si ce face, numai ca face parte dintre persoanele ce "calca pe cadavre, ca sa ajunga unde isi doreste", vorba unui bun prieten.
Nu stii ce-ti rezerva viata sau pe cine cunosti!
Nici dupa ce-am plecat de la gov n-a fost foarte usor. Adica, in perioada in care am lucrat acolo am incercat sa ajut pe cine am putut si cum am putut, n-a contat. Numai ca dupa ce-am plecat de acolo nimeni din cei pe care i-am cunoscut acolo n-am mai contat. Cu exceptia unei singure persoane care inca mai lucreaza acolo, restul s-au comportat de parca eram ciumata: ai iesit din sistem, nu mai contezi.
Datorita unor oameni exceptionali si pe care nu-i cunosc personal, ci din ce am vazut sau auzit, am reusit sa-mi pastrez speranta.
Am mai fost norocoasa ca am o familie care mi-a fost alaturi, prietenul meu m-a sprijinit din toate punctele de vedere si cativa prieteni care, s-au chinuit si ei, sa-mi gaseasca un job.
Acum sunt ok, sunt multumita si incerc sa uit, dar sa invat din loviturile vietii. Vorba tatalui meu: dupa furtuna vine vreme buna.
Am ajuns sa vorbesc de parca as avea nu stiu cati ani...nu, sunt mult prea tanara ca sa fiu asezata in genunchi.
Nu va doresc decat sa aveti parte, in orice moment al vietii, de suportul pe care l-am avut eu in ultimul timp si sa nu dati peste astfel de persoane...
O sa va vorbesc despre o persoana care mi-a afectat o bucatica din viata. O stiu din facultate, am fost colege de an si, de prin anul 3 mi-a fost prietena(credeam eu), am locuit o perioada impreuna. La un moment dat m-a ajutat sa lucrez la gov. Cei care ma cunosc stiu despre cine este vorba, desi eu nu o sa-i spun numele. Am crezut ca este o prietena foarte buna, am avut incredere in ea 100%, am crezut in ea, nu vedeam si nu auzeam nimic din ce mi se spunea...mai cu jumatate de gura. Nu, nu voiam sa cred. Ea intrase sa lucreze in guvern pe baza relatiei cu un secretar de stat. Nu m-a interesat niciodata asta, dar ulterior am vazut cat m-a afectat. Era mereu privilegiata, si nu fata de mine (pentru mine asta nu conta), ci fata de ceilalti din departament.
Eu eram acolo, fiindca trebuia, fiindca imi cerea, nu comentam daca tb sa lucrez mai mult. De multe ori faceam si o parte din treaba ei, pentru ca avea altceva de indeplinit. Atunci nu m-am intrebat de ce?, cum?, pentru ce?.
Numai ca la un moment dat...poc! a ajuns sa-mi fie sefa, eu ma comportam ca si pana atunci. Numai ca ea se schimba, devenea mai severa (mai mult decat ar fi fost necesar, ii sapa pe ceilalti din birou, le crea diverse probleme, ii umplea capul sefului cu diverite chestii (mai mult sau mai putin adevarate). Nu mai zic ca din cauza ei devenisem, eu cu ea si restul lumii, pentru ca toti ceilalti ma judecau prin prisma ei.
Dar comportamentul ei fata de mine devea din ce in ce mai agresiv, mai ales ca eu i-am atras atentia: pentru mine nu e o sefa, ci tot acea persoana pe care o cunosc din 2002. Apoi a inceput calvarul: eu devenisem intre timp incapabila, nu ma pricepeam la nimic (desi pana atunci faceam cea mai mare parte din treaba), imi luase mare parte din materiale si apoi ma acuza ca nu fac nimic toata ziua. Trebuia sa-i dau raportul la ora care vin, la ora care plec, ce-am lucrat in ziua respectiva. Mi-a si zis ca daca nu-mi convine sa-mi dau demisia. Evident ca asta m-a infuriat si mai tare.
Eu, care stiam atatea despre ea, despre familia ei, ii stiam pe toti, am fost de atatea ori pe la ea pe acasa, sa ajung in situatia asta? Da! Devenise o lupta cu mine insumi: pe de o parte nu-mi venea sa cred ce ajunsese,cum se schimbase. pe de alta parte eram furioasa si nu voiam sa cedez, cu orice risc. A fost o perioada de vreo 7-8 luni in care nu mai stiam ce sa fac. Multi dintre prietenii mei, care o stiau si ei, imi spuneau ca asa era de la inceput, numai ca eu n-am vazut. Si o parte dintre ei ma indemnau sa spun in gura mare tot ce stiu despre ea (si stiu o groaza de lucruri).
Tot datorita relatiei ei cu respectivul barbat a ajuns sa faca parte din echipa organizatoare a Summitului Nato, si acum lucreaza la MAE. Nu ma intereseaza unde e si ce face, numai ca face parte dintre persoanele ce "calca pe cadavre, ca sa ajunga unde isi doreste", vorba unui bun prieten.
Nu stii ce-ti rezerva viata sau pe cine cunosti!
Nici dupa ce-am plecat de la gov n-a fost foarte usor. Adica, in perioada in care am lucrat acolo am incercat sa ajut pe cine am putut si cum am putut, n-a contat. Numai ca dupa ce-am plecat de acolo nimeni din cei pe care i-am cunoscut acolo n-am mai contat. Cu exceptia unei singure persoane care inca mai lucreaza acolo, restul s-au comportat de parca eram ciumata: ai iesit din sistem, nu mai contezi.
Datorita unor oameni exceptionali si pe care nu-i cunosc personal, ci din ce am vazut sau auzit, am reusit sa-mi pastrez speranta.
Am mai fost norocoasa ca am o familie care mi-a fost alaturi, prietenul meu m-a sprijinit din toate punctele de vedere si cativa prieteni care, s-au chinuit si ei, sa-mi gaseasca un job.
Acum sunt ok, sunt multumita si incerc sa uit, dar sa invat din loviturile vietii. Vorba tatalui meu: dupa furtuna vine vreme buna.
Am ajuns sa vorbesc de parca as avea nu stiu cati ani...nu, sunt mult prea tanara ca sa fiu asezata in genunchi.
Nu va doresc decat sa aveti parte, in orice moment al vietii, de suportul pe care l-am avut eu in ultimul timp si sa nu dati peste astfel de persoane...
Comentarii