Oare? Ceva si pentru mine?

-
Nici nu mai stiu de cand am creat acest cont si acest blog, da, stiu pot verifica, dar asa ca idee...e de demult. Erau alte vremuri, nu imi pierdeam capul cu atata treaba.
Si nu stiu daca aceasta "treaba" de care ma plang mereu este pentru ca nu mi-am stabilit foarte clar prioritatile sau poate ca imi asum prea multe responsabilitati si la un moment dat chiar nu mai pot duce sau chiar poate ma plang...si atat.
Imi place sa fiu ocupata, sa fac ceva mereu, insa de multe ori imi dau si eu seama ca poate nu erau chiar atat de importante.
N-am mai facut de multa vreme ceva PENTRU MINE. Imi lipseste satisfactia personala ca am demarat ceva DOAR pentru mine si am reusit. Am facut multe pentru multi, pentru altii.
Dorintele mi-au ramas acolo undeva suspendate si ma gandes la ele, dar nu fac nimic pentru a le indeplini. Si sa nu va ganditi ca aceste dorinte sunt imposibile, nu, in niciun caz. Sunt dorinte pe care oameni normali le fac poate chiar zilnic.

Cum e sa citesti o carte pe care ai gasit-o la intamplare pe raftul unei librarii, parca uitata acolo de cineva, uitata insa pentru a o gasi?
Cum e sa te apuci sa joci tenis de camp? Am in spatele casei un parc cu multe terenuri de tenis, si le-am vazut chiar goale. Oare de ce nu?
Mi-am cumparat un set de sedinte de masaj. De ce mi-a trebuit o luna sa ma hotarasc sa sun sa ma programez, pentru ca apoi sa ma programeze peste alte cateva saptamani? Si sper sa ajung...
De ce nu mai merg sa alerg in parc? Imi luasem viteza la sfarsitul lunii aprilie si intentia a murit.
De ce nu am mai scris pe aceasta pagina din decembrie anul trecut , desi saptamanal ma gandeam ca ar trebui?

Nu ma intelegeti gresit, imi place ceea ce fac, insa la un moment dat ma gandesc ca fac pentru altii. Pentru mine nu-mi ramane decat oboseala la sfarsitul zilei, stresul acumulat peste zi si starea de angoasa, si nu in ultimul timp vitaminele din stomac, din cauza celor dinainte enumerate.

Am atatea sa scriu si nimic nou, totusi.


Comentarii

cdmitroi a spus…
hei! bine te-am gasit pe aceste meleaguri. Sa fiu luat in serios e lucru mare, dar dupa ce mi-am delectat retina cu frumoasele randuri mi-a venit in minte urmatoarea replica: "regaseste-ti valorile".
Am trecut prin aceeasi angoasa. Rezultatul, il vezi, ce era? nu mai conteaza dar inceputul a fost asa:
Mi-e dor
Mi-e dor sa privesc cerul.
Mi-e dor sa ma bucur de fiecare adiere de vant.
Mi-e dor de mirosul de primavara timpurie.
Mi-e dor de crestele muntilor.
Mi-e dor de stele.
Mi-e dor de oamenii din jur.
Mi-e dor de primii pasi.
Mi-e dor de liniste.
Mi-e dor de poezie.
Mi-e dor de cântec.
Mi-e dor de cântul pasarilor.
Mi-e dor de mine, de acel ce iubea si simtea cele de mai sus....
acum dorul meu s-a implinit si incet-incet incep a-i molipsi si pe cei din jur. Daca ai nevoie de ceva virusi de bucurie, va asteptam la noi.
5 iulie 2013 la 15:22
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Floarea de mac - simbolul sacrificiului soldatilor

-
De vreo saptamana am tot vazut pe strada persoane care purtau in piept o brosa cu un mac. Da, deopotriva barbati si femei, si aproximativ cam aceeasi brosa. Evident ca m-am intrebat ce semnifica. Astfel, am aflat ca macul rosu simbolizeaza si comemoreaza in acelasi timp victimele din razboi. Povestea este asa: In secolul al XIX-lea, cand in timpul razboaielor napoleoniene, pe terenul unde au fost amplsati soldatii morti au crescut multi maci de culoare rosie. Cativa ani mai tarziu, in 1914, in nordul Frantei si in Flandra, dupa Primul Razboi Mondial, medicul militar canadian John McCrae a observat si a descris poetic macii rosii (pe care o gasiti aici ). Poemul lui, "In Flanders Fields", este bine cunoscut si in zilele noastre. In mod special, macii au fost alesi pentru a portretiza sacrificiul nepretuit al colegilor sai morti. De atunci, macul a devenit un simbol al celor care au murit in Primul Razboi Mondial si in razboaiele ulterioare. Macii din plastic folositi pentr
Citiți mai multe

Amintiri dintr-o zi de iarna

-
Astazi, pentru ca este luni, pentru ca este soare afara, pentru ca sunt unii care incearca din rasputeri sa-mi strice ziua, spuneam ca azi incerc sa ma binedispun. Ce-ar putea sa-mi trezeasca un zambet in coltul gurii? O amintire din copilarie. Am vazut prognoza pentru zilele urmatoarea si mi-am adus aminte de perioada in care eram copil, la mama acasa. Cred ca eram prin clasa a III-a, mai era o saptamana de scoala inaintea vacantei de iarna. A nins in ziua de duminica si duminica noaptea atat de mult, incat luni dimineata n-am putut sa mergem la scoala. In perioada respectiva, in satul in care m-am nascut, nu prea erau masini, astfel ca nu era nici interes sa se dezapezeasca. Pana marti, din cauza vantului, ajunsese zapada in valuri, unele pana la streasina casei. Noi copii din cartier ne facusem cotloane prin zapada si "colindam" pe crestele zapezii. Ne distram teribil cand un copil, care era mai plinut asa, cadea cu zapada sub el. Rai, da, sigur ca eram si putin rai, da
Citiți mai multe

Educatia financiara si importanta ei in viata copilului

-
 Citeam zilele trecute articole din revista Educatie financiara pe intelesul tuturor  si cat de important este acest aspect atat pentru noi adultii, dar mai ales pentru cei mici. Noi nu am primit acest tip de educatie, nu am stiut care sunt coonsecintele si multe dintre noi am ajuns sa platim mai mult decat ar fi fost normal sau chiar am esuat in relatia cu banii.  Redau mai jos doar in paragraf dintr-un articol din revista ca sa vedeti si sa constientizati importanta: "Educaţia financiară reprezintă o formă distinctă de activitate educaţională al cărei scop este să pregătească elevii pentru a dobândi abilităţi de management al banilor şi de adoptare a deciziilor care au consecinţe financiare, utilizând forme şi activităţi de învăţare diversifícate." Ai nostri kinderi sunt mici, insa am facut un experiment pe care sigur il mai repetam. Cel mare isi dorea tare mult o undita (nu stiu de unde i-a venit). Initial a zis ca o sa-i scrie lui Mos Craciun, ba si-a facut si prpriul c
Citiți mai multe