O clipa de tacere...

Un moment de reculegere pentru bunicul meu!
A fost un om bun.
S-a nascut in plin razboi (Primul Razboi Mondial), anul de grazie 1917.
A participat la cel de-al doilea. A fost exilat undeva prin sudul Republicii Moldova de astazi, dar n-a mai putut suporta si a evadat. A trecut Dunarea innot, toate cele trei brate si s-a intors acasa.
Pe perioada comunista a fost om de vaza, a lucrat in Primarie, a fost sef la Cooperativa Agricola. A trait bine.
Imi amintesc si acum de zilele in care imi povestea de razboi, apoi de traznaile pe care le faceam cand mergeam la ei.
Cu o saptamana inaine de sfarsit mi-a zis: "Imi iau la revedere, iar cand o sa te intorci o sa fiu o amintire!". Initial, n-am fost foarte atenta la sensul cuvintelor, dar cand am mi s-a spus vestea...abia atunci am inteles ce a vrut sa spuna. Stia!
Imi voi aminti mereu de el si de bunica (care anul viitor implineste 7 ani de cand a plecat si ea)!
Dumnezeu sa-i odihneasca!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Floarea de mac - simbolul sacrificiului soldatilor

Amintiri dintr-o zi de iarna

Educatia financiara si importanta ei in viata copilului