Imi lipseste...bunicul

Astazi in metrou, am vazut un batranel. Asa cum statea putin incovoiat de spate, cu o carja in mana dreapta, cu o palarie de vara...semana atat de bine cu bunicul meu. Mi s-au umplut ochii de lacrimi. Imi e dor de el!
Aveam impresia ca o sa traiasca mult si bine. Ma obisnuisem cu el, mereu cand mergeam la parintii mei, ma duceam la el si-mi povestea despre razboi, despre zilele cand a evadat de la rusi si a traversat Dunarea inot...
S-a dus, si-mi lipseste mult.
Si visez mereu casa in care a trait, acolo unde mergeam in vacante. Cu livada de meri, stupi de albine, o gradina mare de flori, capsuni, zmeura. Vacante fericite la bunici, unde zburdai cat era ziua de mare, iar ei mereu aceeasi, buni, iertatori si mereu pusi pe glume.
Sunt totusi norocoasa, ca ceilalti bunici traiesc si vorbesc cu ei mereu.

Comentarii

Zam Fir Pop a spus…
Mie-mi lipsesc toţi patru! De fapt, toţi cinci, pentru că pe adevăratul tată al tatălui meu (copil din flori!) nu l-am cunoscut niciodată.

Postări populare de pe acest blog

Floarea de mac - simbolul sacrificiului soldatilor

Amintiri dintr-o zi de iarna

Educatia financiara si importanta ei in viata copilului