Vacanta in Thassos

-

Am mai fost in Grecia, atat pe insule, cat si pe continent, asadar nu este prima data.
Spre surprinderea mea, chiar mi-a placut Thassos.
Recunosc nu avem nici asteptari prea mari. Imi formase o parere: o insula mica, plina de romani.
Am fost cazati la Hotel Macedon, chiar in port, la nici 300m de locul unde te lasa feribotul. Chiar daca sunt prieteni si as putea fi subiectiva nu as putea sa recomand hotelul, daca am fi stat prost. Eu il recomand cu mare drag, camerele arata exact ca in pozele de pe site, iar piscina e de neuitat - in forma de talpa piciorului, cu tot cu degete! Dezavantajul este ca nu ofera decat micul dejun, insa am gasit cateva locatii (recomanatate) unde am mancat nemaipomenit de bine, in special peste si fructe de mare. Asadar, nu e un capat de tara.
Avand 2 copii mici nu pot spune ca ne-am plimbat foarte mult. Am fost in special la plajele baby-friendly. Intr-o singura dimineata am iesit din cotidian si am zis sa vad si eu Marble Beach. Da, plaja, apa, peisajele sunt impresionante, insa restul lasa de dorit. Aglomeratie multa, nu exista loc sa mananci, decat o ghereta unde se vindea bauturi si snacks-uri. Si aici servea un roman care mai mult a aruncat paharul pe tejghea decat ne-a servit. In fine!
Intr-o alta zi am incercat sa facem turul insulei, pentru ca nu sunt decat vreo 90km cu masina. Eh, dar n-am ajuns decat pe la jumatate, iar copchilului celui mare i s-a facut rau, cu febra si ne-am intors. Da, o mica enterocolita cu voma si diaree...ca de vacanta.
Intr-o alta zi, la fel de esuata, prietenii nostri au planificat o iesire cu barca, barbeque pe barca, scufundari...la mine nu s-a prins. Nici n-am ajuns la destinatie ca mi s-a facut un rau de mare, sa mor. Asa ca ne-au dus in alta locatie de unde am luat un taxi si am bolit toata ziua cu lamaie langa mine.
Nu, n-am ajuns la Giola, nici n-am vizitat cele doua manastiri mai importante, poate data viitoare.
Dar insula ne-a placut, are peisaje spectaculoase, ape limpezi si vegetatie.
In rest, am mancat mult (ca in vacanta!), am stat la umbra, am vazut marea dupa 4ani si am dormit la fel de prost.
Evident ca suntem obositi, doar nu credeati ca ne-am relaxat. Dar a fost frumos! Eu mai vreau, sotul nu!
Pana anul viitor, ne mai gandim! Eu mi-am implantat asa in creier Cinque Terre sau...Croatia! Vedem!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Floarea de mac - simbolul sacrificiului soldatilor

-
De vreo saptamana am tot vazut pe strada persoane care purtau in piept o brosa cu un mac. Da, deopotriva barbati si femei, si aproximativ cam aceeasi brosa. Evident ca m-am intrebat ce semnifica. Astfel, am aflat ca macul rosu simbolizeaza si comemoreaza in acelasi timp victimele din razboi. Povestea este asa: In secolul al XIX-lea, cand in timpul razboaielor napoleoniene, pe terenul unde au fost amplsati soldatii morti au crescut multi maci de culoare rosie. Cativa ani mai tarziu, in 1914, in nordul Frantei si in Flandra, dupa Primul Razboi Mondial, medicul militar canadian John McCrae a observat si a descris poetic macii rosii (pe care o gasiti aici ). Poemul lui, "In Flanders Fields", este bine cunoscut si in zilele noastre. In mod special, macii au fost alesi pentru a portretiza sacrificiul nepretuit al colegilor sai morti. De atunci, macul a devenit un simbol al celor care au murit in Primul Razboi Mondial si in razboaiele ulterioare. Macii din plastic folositi pentr
Citiți mai multe

Amintiri dintr-o zi de iarna

-
Astazi, pentru ca este luni, pentru ca este soare afara, pentru ca sunt unii care incearca din rasputeri sa-mi strice ziua, spuneam ca azi incerc sa ma binedispun. Ce-ar putea sa-mi trezeasca un zambet in coltul gurii? O amintire din copilarie. Am vazut prognoza pentru zilele urmatoarea si mi-am adus aminte de perioada in care eram copil, la mama acasa. Cred ca eram prin clasa a III-a, mai era o saptamana de scoala inaintea vacantei de iarna. A nins in ziua de duminica si duminica noaptea atat de mult, incat luni dimineata n-am putut sa mergem la scoala. In perioada respectiva, in satul in care m-am nascut, nu prea erau masini, astfel ca nu era nici interes sa se dezapezeasca. Pana marti, din cauza vantului, ajunsese zapada in valuri, unele pana la streasina casei. Noi copii din cartier ne facusem cotloane prin zapada si "colindam" pe crestele zapezii. Ne distram teribil cand un copil, care era mai plinut asa, cadea cu zapada sub el. Rai, da, sigur ca eram si putin rai, da
Citiți mai multe

un nou inceput - o continuare

-
Zilele trecute m-am auzit cu prietena mea care, din vorba in vorba ma intreaba de ce nu mai scriu pe blog. Si de atunci imi tot pun intrebarea: oare de ce nu mai scriu pe blog? Ca doar imi placea. Asa ca astazi am zis sa verific cand a fost ultima postare.  Coincidenta sa nu, fix acum 1 an, pe 27 ianuarie am scris ultimul post, unul trist, despre unul dintre bunici.  Asadar, o sa incerc sa scriu cat mai mult si mai consistent. Deja am urmatorul subiect in minte! Avia astept sa-l astern pe hartie, cum se spune. 
Citiți mai multe