Unde si ce? Intrebari fara raspuns

In pantaloni de trening sau colanti, cu bluza lalaie si plina de lapte regurgitat, stau si visez. Stau e mult spus, eventual legan copchilul no.2, in timp ce construiesc un garaj din Lego cu copchilul no.1.
Visez? Da!
La lucruri simple si totodata neacesibile pentru mine. Deocamdata!
Vreau sa merg iar la serviciu, zi de zi. Da, nu dati cu pietre, nici eu nu-mi imaginam ca voi spune asta.
Vreau sa ma imbrac frumos, cu rochii sau deux-pieces. O sa-mi spuneti: cine nu te lasa sa te imbraci si acum? Pai decat sa le fac numai lapte sau voma, prefer sa stea in dulap :)
Vreau sa-mi dau cu un rimel si un fond de ten. Mai fac asta si saracul copchil are body-ul plin de fond de ten. Deh! Uit mereu, daca mi-am iesit din obisnuinta.

Si apoi, dupa cele cateva secunde, ma apuca panica. Serviciu, bine, bine, dar unde?
Ca nu mai ai nimic. Cand o sa ma intorc in tara va trebui sa o iau de la zero, dupa 4 ani de pauza. 4 ani!!! Eu care eram convinsa ca ma intorc dupa 8luni. Ehee! Cum era cu socoteala de acasa si cea din targ?!?!
Nu stiu unde o sa ma duc, ce o sa fac, pe unde si cand. Sunt intrebari la care imi caut niste raspunsuri. De regula, raspundeam cu: "sa ajungem acolo si voi vedea. Sigur gasesc ceva".
Insa, acum situatia e diferita. Nu mai am 24 de ani (dar nici batrana nu ma simt), cererile angajatorilor sunt diferite si trebuie sa tin pasul cu generatia care vine din urma. Aici e aici!
Nu, nu ma simt complexata! Si nici nu-mi plang de mila. Ceea ce vreau sa punctez este faptul ca trebuie sa ma reorientez, sa profit de perioada asta si sa-mi imbunatatesc cunostiintele, sa fac cursuri, sa fac ceva.
Dar CE?
Ei, asta e de fapt marea intrebare, la care nu am inca raspuns.
Unde sa ma orientez si ce sa fac???