De prin alte zari! SUA

Povesteam cu o amica din State, mai precis din Texas despre copii, casa, mancare (lucruri obisnuite pentru o casnica). Si incepe, entuziasmata, sa-mi spuna ca englezii mananca foarte sanatos (CE???), cum a descoperit ea cum se taie un broccoli si apoi sa-l pui la fiert (ha?) si ce interesant i se pare sa gateasca cu legume crude. Am lasat-o sa povesteasca pana la capat. Nu de alta dar am imprumutat din politetea englezilor si incerc sa fiu ca ei.
Insa tot nu intelegeam care-i faza cu gatitul legumelor crude. Adica eu, da, sunt venita de la tara, unde rontaiam o rosie din gradina mamei, un castravete putin amar (ca deh, n-o ascultam niciodata pe mama cand ne spunea sa nu mai calcam pe ei) sau smulgeam un morcov, il stergeam cu o frunza de sfecla si il mancam asa. Si totusi, care-i faza?
Pai, intreb. Eh, si-povesteste ca la ei acolo nu prea umbla cainii cu covrigi in coada. Cel putin la capitolul mancare. Au numai mancare semi-preparata, gata sa o pui la microunde, legume congelate, etc. Si am facut si eu un: aaaaa din ala tare lung.
Nu de alta dar in capul meu era ceva de genul: ori nu le are cu gatitul ori face pe interesanta (doh, rautacisme!).
Si ma apuc eu sa-i explic ca mancarea englezilor nu e nici pe departe sanatoasa. Adica, fasole cu carnati, omleta, ciuperci, rosii si alte cele,toate adunate intr-o farfurie la micul dejun chiar nu poti digera. Sau placintele alea cu sosurile ciudate, cu rinichi sau pui...no way.
Si ma apuca pe mine entuziasmul si incerc sa-i povestesc Viata la tara (nu aia de Duiliu Zamfirescu). Cum, chiar si in inima Bucurestilor gasesti o piata mica si cumperi fructe si legume proaspete( n-am mai completat ca rosiile vin din Olanda si ceapa de la bulgari). Dar gasesti crude, cu miros de planta. Nu mai povestesc de produsele de la tarani, bune si gustoase.
Da, nu e nici la noi raiul pe pamant si suntem saraci (unii si cu duhul!), dar inca mai avem produse bune si se poate face ceva cu agricultura asta (nu dati cu pietre, eu inca mai cred in asta).
Adica sper sa nu ajungem ca ei, sa ne miram ca al nostru plod poate sa rupa buchetele fin conopida si sa puna in oala, iar eu sa miros un dovleac sau un castravete. Sper!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Floarea de mac - simbolul sacrificiului soldatilor

Amintiri dintr-o zi de iarna

Educatia financiara si importanta ei in viata copilului