lnca un an in UK (3+1)

In august, pe 18, se implinesc 3 ani de cand ne-am mutat in UK.
Peste o luna ar fi trebuit sa fim cu catel si purcel in avion spre Bucuresti. Insa, datorita Covid-ului mai stam inca un an. Oricum am fi vrut sa mai prelungim mandatul, daca ar fi fost posibil, in conditii normale.
Atunci cand s-a pus in discutie aceasta chestiune am stat si am analizat, cu bune si mai putin bune, care ar fi cea mai buna solutie. 
#Avantajele ramanerii aici ar fi:
- faptul ca vom ajunge cu copii de 3 si 5 ani, fara de 2 si 4 ani - e mare diferenta
- cel mare va sti suficient de bine limba engleza, cat sa nu o uite ( vom exersa si in Ro, evident, dar nu e acelasi lucru)
- cel mic va prinde si el putin engleza si va fi on stare sa se converseze cu fratele lui
- cel mare va prinde un an de scoala - Reception
- din punct de vedere financiar, sigur ca ne bucuram 
- avem o casa mare cu curte ( a fost nemaipomenita in perioada asta de carantina). In Bucuresti vom locui in apartament cu 3 camere.
- ar mai fi si faptul ca aici sistemul functioneaza indiferent de vreme si vremuri: sistemul de transport, sistemul medical, politia, justitia - fiecare isi face treaba cat poate de bine, fara a fenta. 
- lumea este, in general, civilizata si politicoasa, atat pe strada cat si in trafic.

Printre #dezavantaje se numara:
- ne este dor de parinti/bunici/frati/ surori/ prieteni si e grea distanta asta asa mare
- ma omoara vremea asta din UK, simt ca nu o mai suport. Ieri a cam batut vantul si azi noapte deja mi s-au umflat gingiile. Nu mai zic de umiditate, ca ma dor toate oasele si capul, si ma droghez aproape zilnic cu paracetamol.
- as vrea sa-mi gasesc un job, pentru ca, dupa 4 ani m-am saturat de a fi gospodina si atat. Iar aici si in vremurile astea cu virus, n-am prea multe sanse ( discutia e mai lunga: trebuie sa iau/duc copii la gradi/ scoala si imi ramane timp putin pe zi).

Discutia poate fi lunga, dar prefer sa ma opresc aici. Nu-mi lipseste neaparat Romania, insa imi e dor de familie si prieteni. 
Nu-mi lipseste cocalarismul, prostia si hotia. Nici aici nu e totul perfect, dar macar te simti in siguranta, nu te injura nimeni pe strada, nu incearca nimeni sa te prosteasca. 
Concluzia e ca mai ramanem un an, intr-un fel ne bucuram si ne pregatim psihologic pentru anul ce vine.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Floarea de mac - simbolul sacrificiului soldatilor

Amintiri dintr-o zi de iarna

Educatia financiara si importanta ei in viata copilului